1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="2NOU1HmGTe"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/la-defense/">La Defense</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/la-defense/embed/#?secret=2NOU1HmGTe" width="600" height="338" title="„La Defense” – Ulițarnica" data-secret="2NOU1HmGTe" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2016/03/2016-02-29-38-Fontaine-dAgam.jpg1000662Nu cu mult timp în urmă, Ursitoarele responsabile cu soarta Ulițarnicei au ținut sfat și-au hotărât să schimbe nițel firele din împletitura dedicată călătoriilor, împletitură la care lucrau doar când Ulițarnica era în concediu sau fugea pe undeva la sfârșit de săptămână. Ce și-au zis. Dacă Ulițarnica asta nu are stare și tot vrea să plece de-acasă, ia să luăm noi un fir mai lung și s-o trimitem la plimbare și în timpul programului de muncă. Și uite-așa au hotărât să-i dea un brânci în Franța, pe post de, hai să zicem, căpșunar corporatist. Deocamdată doar pentru o săptămână, să vedem ce va urma. Au trimis-o așadar, unde altundeva, taman în inima corporatistă a Parisului, în La Defense. Ce-a găsit Ulițarnica pe-acolo am să spun acum. Zgârie norii din La Defense au fost maziliți undeva la periferia de vest a Parisului pe tăpșanul dintre trei sate Puteaux, Courbevoie și Nanterre. Am dat cu nasul de ei când am ieșit la lumină (vorba vine, că deja se lăsase întunericul) din tunelurile de cârtiță ale metroului parizian chiar sub La Grande Arche de la Defense. Era într-o duminică seara, iar pe străzi pustiu. Năucă cum eram după trei ore de zbor, după coada de la pașapoarte ce m-a întârziat cel puțin un ceas, după excursia din imensitatea aceea de aeroport Charles de Gaulle și după o altă excursie cu RER-ul (rețeaua de trenuri regionale) ce m-a adus de la aeroport până în Paris, a trebuit să stau locului ceva timp să mă lămuresc încotro s-o iau. M-am învârtit nițel în jurul cozii până să dau de hotelul din Courbevoie ce urma să-mi fie casă pentru următoarea săptămână. Și ce simplu era să ajung la el ! Am constatat asta abia a doua zi, pe lumină. Dimineața, nu mult după răsăritul soarelui, străzile tot pustii. Ici colo câte un cățel scos la plimbare sau un sportiv la alergat. Mai să te cuprindă urâtul hoinărind de unul singur pe imensa esplanadă pietonală. Iar cei trei militari înarmați ce patrulau prin apropiere nu ajutau la încălzirea atmosferei. Dar mai bine cu ei decât cu atentate. Abia în jurul orei nouă a început lumea să curgă valuri, valuri din gurile de metrou. O mulțime de francezi sprințari se grăbeau nevoie mare în zecile de mii de birouri îngrămădite în imensele clădiri din jur. I-am urmat și eu ce era să fac. Concediul e departe. Spre prânz direcția mulțimilor se schimbă. Birourile se golesc și sunt luate cu asalt  bistrourile, restaurantele, chioșcurile, toate pravăliile ce vând ceva de mâncare.  Treptele arcului sunt năpădite de omuleți flămânzi ce vor să se bucure de mâncare, de aer curat și de puțin soare. Mai ales acum la început de primăvară. N-aș putea spune că mi-a displăcut să mă învârt printre clădirile din La Defense. Francezii tot francezi, au încercat să îmbine utilul cu plăcutul. Printre zgârie nori, aerisind spațiile dintre clădiri, au amenajat mici părculețe în stilul lor ordonat, trase cu rigla. Copăceii încă hibernau, nici unul nu îndrăznise încă să înfrunzească sau să înflorească. Dar reușeau să îmblânzească nițel structurile din metal și sticlă ce-i copleșeau. Și tot aici în La Defense se află una dintre cele mai mari expoziții de artă modernă în aer liber. Fântâni, statui, guri de aerisire transformate în opere de artă sunt împrăștiate prin tot cartierul. Pe lângă unele am trecut ignorându-le cu totul. Pe altele le-am zărit, dar nu m-a dus capul că sunt opere de artă. De exemplu, nu am imortalizat în nici o fotografie marele Paianjen Roșu pe care de altfel îl foloseam pe post de reper ca să-mi găsesc drumul spre birou și spre casă. Au fost destule pe care le-am reperat, mi-au plăcut și imortalizat pentru colecția proprie de amintiri fotografice.  Au rămas însă multe altele de descoperit. Poate data viitoare. PS N-am prins doar vreme bună în La Defense. În Franța primăverile sunt, se pare, la fel de capricioase ca și acasă. PS2 Ciudat popor și francezii ăștia. Construiesc zgârie-nori și apoi îi presară printre copaci, sculpturi și terase. Fandosiți până la capăt. Sunt curioasă ce vor face cu ei peste zeci de ani, când moda corporațiilor va fi apus. În ce i-or metamorfoza? 00