1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="IFcxkghclB"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/kyoto-hai-hui-prin-gion/">Kyoto – hai hui prin Gion</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/kyoto-hai-hui-prin-gion/embed/#?secret=IFcxkghclB" width="600" height="338" title="„Kyoto – hai hui prin Gion” – Ulițarnica" data-secret="IFcxkghclB" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2018/05/2018-04-19-0211-coperta-1.jpg1000662De la hotelul nostru, de-o luam drept înainte pe strada Shijo-Dori, n-aveam de mers pe jos mai mult de o jumătate de oră până în Gion, cartierul gheișelor din Kyoto. Și cu toate astea, zic eu, am rămas cu o grămadă de restanțe pe răboj, nu m-am plimbat pe-acolo atât cât mi-aș fi dorit. Primul lucru pe care l-am descoperit aici a fost altarul Yasaka, în chiar prima zi japoneză, atunci când am tras chiulul de la piața Nishiki. Nici că-l puteam rata, poarta cea mare și vermilion sărea în ochi de la o poștă, învitând călătorii să-i treacă pragul. Un laț suplimentar care m-a atras în preajma ei, a fost grămada de tinere frumușele, îmbrăcate în chimonouri înflorate ce se plimbau în zonă. Aha, mi-am zis eu, e rost de admirat gheișe aici … Și-am pornit degrabă în urmărirea lor. Abia când am zărit și băieți în haine tradiționale mi s-a aprins beculețul de atenționare în cap. Măi să fie, nu știam c-ar exista și gheișoi pe lumea asta. Mai târziu, Voica mi-a deslușit misterul. În Gion există nenumărate firme care închiriază chimonouri doritorilor, și-i ajută apoi să se dichisească. Drept urmare, gheișele mele erau în realitate turiste ce-aleseseră să intre în atmosfera orașului îmbrăcate în straie tradiționale. Chiar așa fiind, mie tot dragi mi-au fost. Yasaka Jinja Yasaka Jinja ( jinja = altar ), numit și altarul Gion,  este unul dintre cele mai faimoase temple din Kyoto. E vechi de mai bine de 1000 de ani și e închinat unor zeități șintoiste ale furtunii. Sala principală e atât honden ( sanctuar ) cât și haiden ( sala unde se aduc ofrandele ). În fața ei se află o scenă de dans de care sunt agățate nenumărate lampioane, cu numele celor ce le-au donat inscripționate pe ele. Am înțeles că scena folosește în special pentru spectacolele ce se țin aici la un festival foarte popular în Japonia, Gion Matsuri, ce se celebrează în fiecare vară. În jurul altarului principal se înghesuie nenumărate alte altare mai mititele, închinate altor spirite ce promit rezolvarea a tot feluri de probleme omenești. Am aflat cu acest prilej și cum trebuie procedat. Întâi și întâi ar trebui să-ți clătești mâinile și gura într-un tsukubai, un bazin cu apă mereu proaspătă. Nu se cade să te prezinți impur înaintea zeilor. Apoi trebuie să te prezinți la altar, să-ți depui ofranda și să te închini ( la 90 de grade e perfect ). Apoi trebuie să tragi de-o sfoară la capătul căreia se află un clopot. Clinchetul lui are menirea de a atrage atenția spiritelor. Apoi spui ( în gând ) care ți-e păsul. La sfârșit bați de două ori din palme, pentru a-ți arăta mulțumirea că te afli în preajma spiritelor, și mai faci o plecăciune. După care poți să-ți vezi de drum. Dacă ești o persoană insistentă, ai putea lega un o-mikuji ( o bucățică de hârtie pe care scrie o dorință ) de copăceii special amenajați lângă templu. Gion M-am învârtit nițel și pe străduțele din Gion, printre magazine, restaurante și case de ceai – ochaya – unde, dacă intram, le-aș fi putut întâlni și pe faimoasele gheișe din Kyoto. Dar n-am făcut-o, în primul rând pentru că n-am avut mult timp la dispoziție și în al doilea, pentru că citisem că nu e tocmai ușor ( nici ieftin ) să participi la o ședință cu ele. Mi-a plăcut să hoinăresc hai-hui pe străduțele din Gion, printre case vechi de lemn. Și ele, la fel ca și casele olandezilor, prezintă trecătorului o fațadă cât mai îngustă ( impozitele, bată-le vina ). Dar dacă intri în ele, rămâi surprins de cât de adânci sunt, majoritatea având și o mică grădină ascunsă în mijlocul lor. Cu toate acestea, n-am putut scăpa de ideea fixă ce mi s-a înșurubat în minte, că mi-a scăpat totuși ceva, că nu am simțit cu-adevărat farmecul Gion-ului. Să fi fost oare din cauză c-am ratat unele străduțe interesante? Sau poate pentru că n-am nimerit acolo la vremea cireșilor înfloriți ? Sau pentru că n-am întâlnit în cale nici măcar o gheișă, decât seara târziu când, în sfârșit, am dat nas în nas cu una cât se poate de autentică ? Dar nu-i nici un bai. Restanțele au rămas pentru data viitoare. Miyako Odori Chiar dacă n-am întâlnit gheișe pe stradă am avut parte de multe alte geiko și maiko, cu ocazia participării la o reprezentație de Miyako Odori. Spectacolul acesta e un eveniment special în Kyoto. Povestea spune că, odată cu Restaurația Meiji, atunci când Kyoto și-a pierdut statutul de capitală a Japoniei în favoarea orașului Tokyo, cetățenii fostei capitale – oameni nițel cam trufași după părerea unora, și cu pretenții nejustificat de mari – au fost foarte dezamăgiți. Orașul lor a început să decadă până când, în 1872, a fost organizat aici echivalentul japonez al unei Expoziții Universale. Unul din evenimentele cele mai apreciate atunci, a fost spectacolul ținut de geiko ( gheișă în limbajul folosit în Kyoto ) și de ucenicele lor, maiko. Succesul a fost atât de mare încât, începând de-atunci, acest spectacol se ține zilnic, an de an, în aprilie, în perioada cireșilor înfloriți. Anul acesta s-a desfășurat cel de-al 143-lea sezon de Miyako Odori și, spre norocul nostru, am participat și noi la o reprezentație. Tradițional, spectacolul este ținut în Gion la teatrul Kobu Kaburenjo, dar acesta fiind închis pentru renovare ne-am prezentat la un teatru modern din nordul orașului. Biletul ce l-am primit a cuprins și o mică ceremonie a ceaiului ținută de câteva gheișe ( cam prea comercială, după mintea mea), unde am băut o cupă de ceai matcha verde, și am mâncat o prăjiturică albă  ( orez + fasole dulce, cum altfel ). Farfurioara pe care ni s-a servit prăjitura ne-a fost dăruită la plecare, pentru aducere aminte. Tot înainte de reprezentație am vizitat o sală în care ni s-au „prezentat” tinerele maiko. Sala era plină de fotografii cartonate în mărime naturală ale fetelor îmbrăcate în ținute de gală și machiate corespunzător. Intr-o altă fotografie ni se prezentau așa cum le-a creat mama natură, mult mai simpatice și mai spontane. Spre ciuda mea, am avut voie să fac fotografii doar cartoanelor, nu și ființelor vii. Spectacolul în sine a fost foarte frumos. Cine cunoaște bine orașul Kyoto, obiceiurile și sărbătorile lui, îl gustă și mai bine. Miyako Odori înseamnă de fapt Dansurile Capitalei și, prin decor, prin scenografie, prin costume, vrea să întruchipeze viața orașului și anotimpurile lui, pe perioada unui an. O parte din maiko și geiko asigură acompaniamentul muzical, la instrumente tradiționale. Celelalte plutesc eteric pe scenă, dezvăluindu-ne tot felul de povești. Sunt de-o delicatețe și de o măestrie cum rar am mai văzut. Cine știe câtă muncă și disciplină se ascund sub aparența lor delicată ca a unor petale de flori, ca a unor frunze duse de vânt. Mai multe nu am a povesti despre Gion.Așa că am încălecat pe-o șa … 00