1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="Z0C5Tv4ChL"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/ksiaz/">Książ</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/ksiaz/embed/#?secret=Z0C5Tv4ChL" width="600" height="338" title="„Książ” – Ulițarnica" data-secret="Z0C5Tv4ChL" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> Partea întâi – Pregătirea Książ este unul dintre cele mai mari castele ale Poloniei și, mai ales, unul dintre cele mai spectaculos amplasate. A fost construit pe un promontoriu stâncos, deasupra unei văi adânci, înconjurat de pădure. În germană s-a numit Fürstenstein, iar istoria lui explică foarte bine istoria complicată a Sileziei: a trecut prin stăpâniri și epoci diferite și a fost transformat din fortăreață medievală într-o imensă reședință aristocratică. Actualul castel și-a avut începuturile între 1288 și 1292, când ducele silezian Bolko I cel Sever, din dinastia Piast, a construit aici o fortăreață care controla o zonă strategică a Sileziei. Poziția naturală, protejată de versanții abrupți, îi oferea excelente posibilități defensive. Castelul și-a schimbat de mai multe ori stăpânii, până când, la începutul secolului al XVI-lea, a intrat în posesia familiei von Hochberg. Aceasta avea să rămână legată de Książ timp de peste patru secole. Hochbergii au fost una dintre cele mai bogate familii aristocratice din Silezia. Averea lor provenea în bună măsură din minele de cărbune și din vastele proprietăți funciare. În secolul al XIX-lea au dobândit și principatul Pless – actualul Pszczyna – iar capul familiei a devenit Fürst von Pless, principe de Pless. Książ a încetat treptat să mai semene cu o fortăreață. Între 1705 și 1742 a avut loc marea transformare barocă, în timpul căreia au apărut aripa reprezentativă, Curtea de Onoare și o serie de clădiri auxiliare. O nouă extindere masivă, între 1908 și 1923, i-a dat castelului o bună parte din aspectul actual. Turnul a ajuns la 47 m, au fost construite noi aripi și au fost amenajate terasele. Rezultatul este un amestec neobișnuit: medieval, baroc, neorenascentist și intervenții din secolul XX. Personajul care a rămas cel mai strâns legat de Książ este Mary Theresa Olivia Cornwallis-West, cunoscută drept Daisy. S-a născut în 1873 într-o familie aristocratică engleză și, la 18 ani, s-a căsătorit cu Hans Heinrich XV von Hochberg, viitorul principe de Pless. A ajuns astfel din lumea aristocrației britanice într-una dintre cele mai bogate familii ale Imperiului German. Daisy era frumoasă, foarte sociabilă și bine conectată la marile curți europene. Printre rudele și cunoștințele sale se aflau personaje din cercurile regale britanice și germane, iar viața de la Książ era una de mare lux. Dar Daisy nu s-a mulțumit cu rolul de ornament aristocratic. S-a implicat în proiecte sociale, în îmbunătățirea condițiilor muncitorilor de pe domeniile familiei și în acțiuni caritabile. În timpul Primului Război Mondial a lucrat ca infirmieră. Căsătoria cu Hans Heinrich XV s-a deteriorat și s-a încheiat prin divorț în 1922. Familia avea deja dificultăți financiare serioase, iar lumea aristocratică din care provenise Daisy dispărea treptat. Soțul ei îi construise însă unul dintre cele mai extravagante cadouri: Palmiarnia din Wałbrzych, o enormă seră cu plante exotice, ridicată la începutul secolului XX. Pentru amenajarea interiorului a fost adusă inclusiv lavă solidificată de pe Etna. Ultimii ani ai lui Daisy au fost foarte diferiți de perioada strălucitoare a tinereții. Era bolnavă și se deplasa într-un scaun cu rotile. În 1941 naziștii au obligat-o să părăsească Książ și au mutat-o într-o vilă din Wałbrzych. A murit acolo în 1943. Și există încă un detaliu remarcabil despre familia ei: cei doi fii ai lui Daisy au luptat împotriva Germaniei naziste. Hans Heinrich XVII a servit în forțele britanice, iar Alexander Hochberg-Pszczyński în armata poloneză. În 1941, regimul nazist a confiscat castelul. Din 1943 au început transformări radicale. Organizația Todt, responsabilă pentru mari construcții militare ale Reichului, a preluat lucrările, iar o parte din interioarele istorice a fost distrusă pentru noile amenajări. Sub castel au fost săpate tuneluri și încăperi în stâncă, unele la aproximativ 50 m adâncime. A fost realizat inclusiv un puț pentru un lift care trebuia să facă legătura între subterane și Curtea de Onoare. Lucrările au fost executate în condiții cumplite de prizonieri proveniți dintr-un lagăr-satelit al lagărului de concentrare Gross-Rosen. Książ a fost legat de Projekt Riese – „Proiectul Uriaș” –, vasta rețea de construcții subterane realizată în aceeași perioadă în Munții Bufniței (Góry Sowie). Știm ce s-a construit. Nu știm cu certitudine pentru ce trebuia folosit. Una dintre ipotezele importante este că Książ urma să devină unul dintre cartierele generale ale lui Hitler. Transformările castelului și caracterul subteranelor sunt compatibile cu această posibilitate, dar proiectul nu a fost terminat și documentația păstrată este insuficientă. Chiar administrația castelului subliniază că istoricii continuă să aibă opinii diferite asupra destinației tunelurilor. În jurul proiectului Riese s-au acumulat ulterior numeroase povești despre trenuri cu aur, comori și instalații secrete, dar acestea nu trebuie confundate cu ceea ce este documentat. Lucrările au rămas neterminate când războiul s-a apropiat de sfârșit. În 1945–1946, castelul a fost ocupat de trupele sovietice și a suferit noi devastări și jafuri. Biblioteca familiei Hochberg, care număra peste 64.000 de volume, a fost risipită; o mare parte a colecției a fost probabil dusă în URSS. Distrugerile și transformările din timpul războiului și imediat după el au afectat enorm interiorul castelului. Restaurarea sistematică a început ulterior și a continuat timp de decenii. De aceea, la Książ nu vom găsi o reședință aristocratică păstrată intactă, cu toate mobilele Hochbergilor la locul lor. O parte din ceea ce vedem este restaurat sau reconstituit. Partea a doua – La ce ar trebui să casc gura Partea a treia – Ce a ieșit 00