1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="r3RFgeA3di"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/krakow/">Kraków</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/krakow/embed/#?secret=r3RFgeA3di" width="600" height="338" title="„Kraków” – Ulițarnica" data-secret="r3RFgeA3di" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> Partea întâi – Pregătirea Cracovia este unul dintre locurile în care se poate urmări aproape continuu istoria Poloniei: de la primii Piast, prin perioada marilor regi, uniunea cu Lituania și împărțirile Poloniei, până la ocupația nazistă și perioada comunistă. Și are un avantaj rar printre marile orașe poloneze: centrul său istoric a supraviețuit celui de-Al Doilea Război Mondial fără distrugerile catastrofale suferite de Varșovia, Gdańsk sau Wrocław. Începuturile orașului sunt legate de Dealul Wawel, ridicat deasupra Vistulei. Acolo a existat o așezare fortificată cu mult înainte de formarea statului polonez. Legenda îl pune la începutul Cracoviei pe prințul Krakus, întemeietorul orașului. Lângă Wawel trăia un dragon care teroriza locuitorii și cerea animale drept hrană. În cea mai cunoscută versiune a poveștii, un tânăr isteț i-a dat dragonului o oaie umplută cu sulf. Dragonul a mâncat-o, a fost cuprins de o sete cumplită și a băut apă din Vistula până a plesnit. Smok Wawelski, Dragonul Wawelului, a rămas unul dintre simbolurile Cracoviei. La poalele dealului există și astăzi peștera lui și o statuie care scuipă foc. Istoria documentată este mai puțin spectaculoasă, dar mai importantă. În secolul al X-lea, Cracovia a intrat în statul Piast, iar în anul 1000 a fost înființată episcopia de Cracovia. După fragmentarea Poloniei în secolul al XII-lea, stăpânirea Cracoviei a devenit esențială pentru principii care își disputau supremația asupra teritoriilor poloneze. În 1241, invazia mongolă a devastat Cracovia. Orașul a fost reconstruit și reorganizat în 1257 după dreptul de Magdeburg. Atunci a prins formă structura urbană pe care o vedem și astăzi: străzi regulate și uriașa Rynek Główny în centru. Din perioada invaziilor mongole provine și una dintre cele mai cunoscute legende ale Cracoviei. Din turnul Bazilicii Sf. Maria se aude în fiecare oră hejnał mariacki, o scurtă melodie de trompetă. Melodia se oprește brusc, în mijlocul unei fraze. Legenda spune că, în timpul unui atac mongol, străjerul din turn a început să cânte pentru a avertiza orașul, dar o săgeată i-a străpuns gâtul înainte să termine semnalul. Povestea este probabil mult mai târzie decât evenimentele din secolul al XIII-lea, dar hejnał este cât se poate de real și se cântă și astăzi, la fiecare oră. Cracovia a devenit centrul politic al regatului reunificat. În 1320, Władysław I Łokietek a fost încoronat în Catedrala Wawel, stabilind tradiția încoronărilor regale aici. Sub fiul său, Cazimir al III-lea cel Mare, Cracovia a cunoscut una dintre perioadele sale de maximă dezvoltare. Cazimir a fortificat și extins orașul, iar în 1364 a fondat universitatea care avea să devină Universitatea Jagiellonă, una dintre cele mai vechi universități din Europa Centrală. Există o formulă poloneză celebră despre Cazimir: „a găsit Polonia de lemn și a lăsat-o de piatră”. Nu trebuie luată literal, dar exprimă foarte bine reputația lui de mare constructor și organizator. În 1386, regina Jadwiga a Poloniei s-a căsătorit cu marele duce lituanian Jogaila, care s-a convertit la creștinism și a devenit regele Władysław II Jagiełło. Este același Jagiełło pe care l-am întâlnit deja la Grunwald, unde armata polono-lituaniană i-a învins pe Cavalerii Teutoni în 1410. Dinastia Jagiellonă care a urmat a condus unul dintre cele mai puternice state ale Europei Centrale și de Est, iar Cracovia a devenit centrul unei curți regale prospere și cosmopolite. În secolul al XVI-lea, Wawelul medieval a fost transformat într-un splendid palat renascentist. Artiști și arhitecți italieni au lucrat pentru curtea poloneză, iar influența Renașterii italiene se vede și astăzi în castel. Aceasta a fost marea epocă a Cracoviei. Pe Dealul Wawel se aflau alături cele două mari simboluri ale monarhiei: Castelul Regal, reședința suveranilor, și Catedrala, locul încoronărilor și al mormintelor regale. Castelul medieval a fost transformat în secolul al XVI-lea, în timpul lui Sigismund I cel Bătrân și Sigismund II August, într-un palat renascentist, cu o elegantă curte interioară înconjurată de galerii cu arcade. Actuala Catedrală Wawel este în principal o construcție gotică din secolul al XIV-lea, în jurul căreia regii, episcopii și marile familii nobiliare au adăugat numeroase capele. Cea mai cunoscută este Capela lui Sigismund, cu cupola aurită, construită în secolul al XVI-lea ca mausoleu al Jagiellonilor. În centrul catedralei se află racla Sfântului Stanislau, episcopul Cracoviei ucis în 1079 în urma conflictului cu regele Bolesław al II-lea și devenit ulterior unul dintre patronii Poloniei. Catedrala a devenit treptat o adevărată necropolă națională, în care au fost înmormântați nu numai regi, ci și eroi și mari personalități ale țării. Printre regii înmormântați aici se află și Ștefan Báthory, principe al Transilvaniei înainte de a deveni, în 1576, rege al Poloniei și mare duce al Lituaniei. În timpul domniei sale, în 1579, colegiul iezuit din Vilnius a primit privilegiul regal prin care a devenit Academie și Universitate. O altă legătură cu istoria românească a apărut prin familia Movileștilor. Fiicele lui Ieremia Movilă și ale Elisabetei s-au căsătorit în unele dintre marile familii aristocratice ale Commonwealth-ului polono-lituanian. Chiajna Movilă s-a căsătorit în 1603 cu Mihai Wiśniowiecki și, după căsătorie, a purtat numele Regina. Fiul lor, Jeremi Wiśniowiecki, a fost tatăl lui Michał Korybut Wiśniowiecki, ales rege al Poloniei în 1669. Fiica unui domn al Moldovei devenise astfel bunica unui rege polonez. Sora ei Ana Movilă a avut o carieră politică mult mai zgomotoasă. Căsătorită succesiv cu reprezentanți ai marii aristocrații poloneze, s-a implicat cu pasiune în luptele pentru succesiunea la tron și a susținut tabăra regală favorabilă unui candidat francez. Adversarii au detestat-o atât de tare încât epitaful scris la moartea ei, în 1666, o acuza că aprinsese vrajba între cetățeni și saluta dispariția ei ca pe o eliberare pentru Polonia. Numai trei ani mai târziu, nobilii polonezi l-au ales rege pe Michał Korybut Wiśniowiecki, nepotul surorii sale Regina. Regele cu bunică Movilească a fost și el înmormântat în Catedrala Wawel. Într-unul dintre turnurile catedralei se află și uriașul Clopot Sigismund, turnat în 1520 din porunca lui Sigismund I cel Bătrân. Cântărește aproape 13 tone și este tras manual numai la marile sărbători și evenimente naționale. Un incendiu a afectat castelul Wawel în 1595, iar regele Sigismund al III-lea Vasa și-a mutat treptat curtea la Varșovia, mai convenabil situată pentru conducerea vastului stat polono-lituanian. În 1609, Varșovia devenise în practică reședința principală a regelui și centrul politic al țării. Cracovia nu și-a pierdut însă prestigiul. Regii Poloniei au continuat să fie încoronați și înmormântați la Wawel. Orașul a rămas astfel capitala simbolică și spirituală a monarhiei poloneze. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, Rusia, Prusia și Austria au împărțit succesiv teritoriile Commonwealth-ului polono-lituanian. În 1795, după a treia împărțire, Polonia a încetat să mai existe ca stat independent, iar Cracovia a ajuns sub stăpânire austriacă. A existat o paranteză neobișnuită între 1815 și 1846: Orașul Liber Cracovia, o mică republică aflată sub supravegherea Austriei, Rusiei și Prusiei. După revolta cracoviană din 1846, Austria a anexat-o definitiv. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, dominația austriacă s-a liberalizat, iar Cracovia a devenit unul dintre principalele centre ale culturii poloneze. Într-o țară care nu exista politic, Wawelul, universitatea și monumentele orașului au devenit instrumente de păstrare a identității naționale. Germania nazistă a ocupat Cracovia la începutul războiului, în septembrie 1939. Orașul a devenit capitala Guvernământului General, teritoriul polonez ocupat administrat de germani. Guvernatorul general Hans Frank și-a stabilit reședința chiar la Castelul Wawel. Ocupația a lovit imediat și elita intelectuală. La 6 noiembrie 1939, germanii au convocat profesorii Universității Jagiellone sub pretextul unei întâlniri și i-au arestat. Acțiunea, cunoscută drept Sonderaktion Krakau, a dus la deportarea profesorilor în lagăre de concentrare. Comunitatea evreiască a Cracoviei, care număra înainte de război zeci de mii de oameni și avea o istorie de secole, a fost supusă persecuției și exterminării. Germanii au creat ghetoul nu în vechiul cartier evreiesc Kazimierz, ci peste Vistula, în Podgórze. În 1943 ghetoul a fost lichidat, iar supraviețuitorii au fost trimiși în lagărul de la Płaszów sau în centre de exterminare. Aici apare și Oskar Schindler. Fabrica sa se afla în Cracovia, iar povestea salvării muncitorilor evrei a devenit cunoscută în întreaga lume mai ales prin filmul lui Steven Spielberg. Cracovia a avut o soartă diferită de Varșovia sau Wrocław. Luptele din 1945 nu au dus la distrugerea masivă a centrului istoric. Asta nu înseamnă că orașul a rămas complet neatins de război, dar ansamblul medieval și marile sale monumente au supraviețuit în mare parte. Regimul comunist a construit la est de vechea Cracovie uriașul combinat siderurgic Nowa Huta și un oraș nou pentru muncitorii săi. Era conceput și ca o contrapondere proletară la Cracovia veche, universitară, intelectuală și profund legată de tradițiile sale. Ironia istoriei a făcut ca tocmai Nowa Huta să devină ulterior un important centru al opoziției anticomuniste. În aceeași perioadă, un tânăr preot numit Karol Wojtyła și-a desfășurat mare parte din activitate la Cracovia. A devenit arhiepiscop al orașului, apoi cardinal, iar în 1978 a fost ales papă sub numele de Ioan Paul al II-lea. Tot în 1978, centrul istoric al Cracoviei a fost inclus în prima listă a Patrimoniului Mondial UNESCO. Partea a doua – La ce ar trebui să casc gura Dealul Wawel De la Wawel spre Rynek Universitatea Jagiellonă Kazimierz De încercat Partea a treia – Ce a ieșit 00