1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="V8V44cGEAC"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/koyasan-prima-impresie/">Koyasan – prima impresie</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/koyasan-prima-impresie/embed/#?secret=V8V44cGEAC" width="600" height="338" title="„Koyasan – prima impresie” – Ulițarnica" data-secret="V8V44cGEAC" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2018/05/2018-04-23-0211-coperta.jpg1000662Duminică 22 aprilie pe la prânz am părăsit Kyoto, nu fără oareșicare regrete pentru că ar mai fi fost multe de văzut, și-am plecat mai departe spre Koyasan. Drumul până la destinație ne-a luat câteva ceasuri bune. Într-o primă etapă am plecat cu trenul spre Osaka, unde ne-am învârtit nițel prin cartierele ei subterane și-am luat masa. Apoi am luat un alt tren, linia Namba – Hashimoto, care ne-a purtat spre sud, intrând într-o mica peninsulă muntoasă ce-și scoate nasul din Honshu, insula mare a Japoniei. Din fericire pentru noi, n-a trebuit să cărăm și valizele după noi. Japonezii ăștia, chițibușari cum sunt ei, s-au gândit la călătorii veniți de departe cu o tonă de bagaje și le-au pus la dispoziție un fel de curierat rapid. Valizele și-au văzut singure de drum spre un hotel din Osaka unde aveau să ne aștepte peste două zile. Iar noi, cu rucsăcelul în spate ne-am văzut de excursia de la munte. Drumul cu trenul a fost foarte plăcut. Voica a cerut bilete astfel încât să stăm cu fața spre peisaje frumoase și nu cu nasul în panta muntelui. De cum am părăsit câmpia a fost mai mare dragul să privești pe fereastră. Ni se derulau prin fața ochilor: munți împăduriți, de-un verde crud de primăvară, presărați pe ici pe colo cu glicine și chiar cu câțiva cireși întârziați; pajiști întregi ce se rostogoleau în vale bătucite cu niște flori albe (neidentificate din păcate); sate culcușite ici-colo de-a lungul căii ferate. Mai că-ți venea să tragi semnalul de alarmă, să oprești trenul, să te zbengui puțin prin verdeață și să faci fotografii. Dar nu s-a putut, că ar fi trebuit să plătim întârzierea trenului 😉 . Ajunși în Hashimoto, a mai trebuit să ne îmbarcăm într-un fel de funicular care, după vreo 5 minute de urcare, ne-a lăsat în Koyasan. Un autobus ne-a dus apoi, cale de alte 5 minute, până la poarta templului care avea să ne fie gazdă pentru următoarea zi. Da, da … templu, mai corect spus un shukubo – un templu ce oferă găzduire și călătorului obișnuit. În Koyasan am avut parte de una dintre cele mai pitorești experiențe din excursia noastră japoneză. Am încercat să ne transformăm pentru o zi în călugări budiști. Am dormit pe tatami, am mâncat doar meniuri vegetariene, am făcut baie pentru prima oară la un onsen, am participat chiar la o scurtă slujbă de dimineață. Dar despre toate astea, într-o altă poveste. Acum am să spun câte ceva despre prima impresie pe care mi-a făcut-o Koyasan. Orășelul acesta este de fapt o congregație de mănăstiri budiste. Prima dintre ele a fost înființată acum mai bine de 1200 de ani de către un călugăr budist pe nume Kukai. După îndelungi căutări, Kukai a ales această depresiune retrasă în munți pentru a-i fi loc de meditație, deoarece e înconjurată de opt piscuri, amintindu-i astfel de floarea de lotus a iluminării lui Buda. În jurul lui s-au strâns discipoli, secta esoterică Shingon a fost creată, iar cu timpul mănăstirile s-au înmulțit ca ciupercile după ploaie. Astăzi, Koyasan este unul dintre cele mai venerate locuri ale Japoniei, se spune că orice japonez ar trebui să vină aici măcar odată în viață. Aș fi tentată să-l compar cu Athos-ul nostru ortodox dar din fericire e mult mai permisiv și mai modern. La fel ca la Athos, acu ceva timp femeile nu aveau voie să intre aici. Acum însă nu mai există restricții de acest fel, orășelul e cât se poate de în pas cu timpurile pe care le trăim. Înșiși călugării, dacă vor, își pot întemeia familii. Mi-a plăcut nespus de mult la Koyasan. Mi-a plăcut liniștea desăvârșită, mi-a plăcut pădurea de cedri seculari ce se înălțau drepți și mândri spre cer. Mi-au plăcut mănăstirile ce se aliniau de-a lungul drumului, deloc ostentative, integrate perfect în peisajul din jur. De-aș fi avut mai mult curaj aș fi intrat în toate curțile. M-am mulțumit însă să trag cu ochiul de la poartă. Ce-am zărit, se va vedea în fotografiile ce urmează. Koyasan mi-a oferit și o altă surpriză, a păstrat pentru noi câțiva cireși înfloriți, să nu plecăm din țara asta atât de frumoasă fără să avem parte de o mică hanami.  Și, pe lângă frumoasele flori sakura, ne-a mai răsfățat cu camelii, azalee, magnolii, panseluțe și tot felul de alte flori cu nume necunoscute. Mi-a părut tare rău c-a trebuit să plecăm chiar a doua zi din Koyasan. Aș mai fi stat aici cel puțin o săptămână. 00