1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="PK0f8o5LnK"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/kathmandu/">Kathmandu</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/kathmandu/embed/#?secret=PK0f8o5LnK" width="600" height="338" title="„Kathmandu” – Ulițarnica" data-secret="PK0f8o5LnK" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2023/05/2023-04-23-0001-coperta.jpg600397Iată-mă ajunsă și în Kathmandu. De la fereastra camerei mele de hotel orașul arăta total neapetisant. Cenușiu, înghesuit și haotic, se întindea nesfârșit până la linia orizontului. Nici măcar de la fereastea autocarului n-a părut mai prietenos. Pe străzi viermuiau o grămadă de mașini și milioane de scutere, după reguli pe care doar ele le știau. Lucrurile nu s-au îmbunătățit nici atunci când m-am transformat în pieton. Cei ce sunt obișnuiți să umble cu nasul pe sus vor avea probleme în Kathmandu, riscă la tot pasul să se împiedice de vreo bordură, să calce în niscaiva mizerie sau să dea într-o groapă. Este o adevărată aventură să treci strada în acea hărmălaie, bașca că se circulă pe partea greșită a carosabilului iar trecerile de pietoni sunt desenate doar de formă. Printre primele lucruri învățate de la Sharad a fost modul în care trebuia să treci strada, slowly-slowly, făcă mișcări bruște și fără a o lua la fugă, exact ca în junglă, atunci când întâlnești un animal periculos. Pentru a accepta acest oraș și pentru a intra în atmosferă lui trebuie să-ți lași prejudecățile acasă. Kathmandu-ul de astăzi este o mare zonă metropolitană care se confundă, cred eu, cu întreaga vale Kathmandu, acolo unde existau odinioară cele patru principate Malla: Bhaktapur (Bhadgaon), Kathmandu (Kantipur), Patan (Lalitpur) și Banepa. Eu una n-am sesizat c-am fi ieșit dintr-un oraș și am intrat într-altul atunci când le-am vizitat. Kathmandu se mai laudă c-ar fi unul dintre cele mai vechi orașe din lume care au fost locuite neîntrerupt. Primii locuitorii ai văii au ajuns aici în primul mileniu î.e.n. și sunt strămoșii populației newari de astăzi. S-or fi bucurat nespus când au dat peste această vale mănoasă, aflată la o altidudine potrivită (cam 1400m), deasupra zonei infestate cu malarie din sud dar nici prea departe de trecătorile ce duceau în Tibet. Locația asta favorabilă a transformat valea într-un loc de popas al negustorilor și pelerinilor ce se adunau aici și așteptau fie iarna, ca să moară țânțarii și să poată pleca spre India, fie vara, ca să se topească zăpezile din trecători și să se poată duce în Tibet. Iar unde sunt negustori și forfotă de lume apare și bogăția. Deși vorbesc o limbă tibeto-birmaneză populația newari au o cultură puternic influențată de cea indiană. Marea lor majoritate sunt hinduși dar mai sunt și ceva budiști printre ei. Dacă umbli brambura prin oraș dai peste nenumărate temple-pagodă hinduse sau peste stupe albe budiste. Newari au adoptat până și sistemul de caste indian, sunt aproximativ 70 de toate. Fiecare dintre ocupațiile și meșteșugurile pe care le practică a fost în mod tradițional specialitatea unei anumite caste.  Ceea ce i-a făcut renumiți peste mări și țări a fost însă iscusința lor într-ale metalurgiei, a sculpturii în lemn, în fabricarea ceramicii și a hârtiei. Îndemânarea nu le-a pierit de-a lungul timpului, s-au priceput să ridice acum mai bine de 500 de ani temple și palate minunate, se pricep și acum să le reconstruiască în splendoarea lor inițială după ce multe dintre ele au fost puse la pământ de cutremurul din 2015. Vizitele noastre prin Kathmandu au semănat cu orașul, au fost haotice. Doar prima zi i-a fost dedicată în întregime doar lui, în rest s-au combinat cu vizitele în Bhaktapur și Lalitpur de n-am mai știut la sfârșit pe ce lume mă aflam și ce anume am văzut în fiecare dintre ele. Noroc cu fotografiile și cu povestea asta, poate o să se restabilească ordinea și în capul meu. Piața Durbar sau Basantapur Durbar Kshetra Primul loc pe care l-am vizitat a fost piața Durbar, nu mult timp după ce-am aterizat în Kathmandu. Am găsit aici un fost palat regal și nenumărate temple mai mari sau mai mici, ridicate parcă pentru a mulțumi cât mai mulți dintre miile de zei din mitologia hindusă. Nu am prea multe lucruri de povestit despre ele, nu-mi sunt deloc familiari zeii aceștia. Sharad ne tot bombarda cu informații, ba despre Shiva, ba despre Krishna sau Vishnu dar în capul meu n-au intrat prea multe așa că am să înșir mai jos vreo două fotografii din cele pe care am apucat să le fac, cu explicațiile de rigoare. Palatul regal, folosit pe vremuri atât de regii din dinastia Malla cât și de cei din dinastia Shah a fost prima clădire care ne-a furat ochii. I-am dat doar un ocol și am admirat pe îndelete dantelăriile sculptate în lemn de la uși și de la ferestre. În perioada republicană a zilelor noastre a fost transformat într-un muzeu pe care noi nu l-am vizitat. Cel mai inedit templu din Kathmandu este însă Kumari Ghar, templul zeiței vii Kumari. În el trăiește o fetiță în carne și oase în care se presupune că sălășluiește pentru o perioadă de timp însăși zeița Durga. Perioada asta se încheie când fetița ajunge la pubertate și are prima menstruație. Din acel moment Kumari se transformă iar în om ca toți oamenii și părăsește templul. Zeița însă va alege un alt trup în care să se manifeste iar templul va fi ocupat de o altă fetiță. Sharad ne-a povestit că procesul de alegere a unei Kumari e foarte complicat și e făcut de preoți și astrologi. Fetița trebuie musai să fie din comunitatea newarilor budiști și din casta aurarilor, chiar dacă va reprezenta o zeitate hindusă. Trebuie să aibă anumite calități fizice și să fie foarte sănătoasă și curajoasă. După ce va fi aleasă Kumari viața ei se va schimba drastic. Va fi luată de lângă părinți și dată în grija unor oameni care o vor ajuta să-și îndeplinească obligațiile de zeiță. Nu-și va putea părăsi templul decât în timpul unor festivaluri anume și nu va avea voie să atingă pământul. De obicei e purtată în brațe sau într-o lectică. Părinții ei nu o vor putea vizita prea des. Cercul ei de prieteni se va rezuma la copiii îngrijitorilor ei care sunt din aceeași castă. Viața ei va fi lipsită de griji materiale și va fi răsfățată dar va avea de îndeplinit tot felul de îndatoriri ceremoniale. Rochicioarele ei sunt de culoare roșu aprins și auriu iar pe frunte are pictat un ”ochi de foc” ce reprezintă puterea ei specială de percepție. Actuala Kamari din Kathmandu este o fetiță pe nume Trishna Shakya și a fost aleasă în anul 2017 pe când avea doar 3 ani. Nu este singura din Nepal, mai există zeițe Kumari și în Lalitpur și Bhaktapur. Cea din Kathmandu este însă cea mai importantă dintre ele. Există obiceiul ca oamenii să se strângă în curtea lui Kumari Ghar și să aștepte ca zeița să se arate la fereastră. Se spune că o singură privire a lui Kumari le va aduce noroc. Oare cine nu are nevoie de noroc în viața asta? Așa că ne-am înghesuit și noi în curtea templului, poate-poate vom prinde privirea zeiței. Am stat noi ce-am stat … până s-a umplut curticica aceea cu vârf și îndesat. Ni s-a atras atenția că trebuie să păstrăm liniștea, să fim respectuoși și să nu care cumva să facem fotografii. Ca să-l citez pe unul din responsabilii de acolo … „Oare cine ar vrea să facă fotografii unei zeițe vii ?” Până la urmă am avut noroc. Kumari s-a arătat la fereastră, nițel botoasă, și ne-a aruncat o privire de la înălțimea ferestrei. N-a stat cu noi nici măcar un minuțel după care s-a retras repede în întunecimea palatului. Sper să se fi prins norocul de noi. Lăsând gluma de o parte, am plecat de acolo cu sufletul îndoit. Nu m-am putut hotărî dacă ar trebui să mă bucur sau să mă întristez de soarta acelei fetițe. Mai multe n-am a spune despre piața Durbar din Kathmandu, am să las fotografiile să zică și ele câte ceva. Templul Swayambhunath Tot în prima zi petrecută în Nepal am vizitat și stupa Swayamghunath. O zărisem cocoțată pe un deal, de pe o terasă cu vedere spre piața Durbar unde am luat prânzul și mă și gândeam că vom face ceva sport urcând dealul acela. N-a fost însă cazul. Autocarul ne-a lăsat pe la jumătatea pantei și am avut de urcat doar jumătate din numărul de trepte pe care îl are drumul tradițional de acces la templu, cel a pelerinilor adevărați. Swayambhunath este cel mai important templu al newarilor budiști și un important loc de pelerinaj pentru toată lumea, atât budiști cât și hinduși. Prima stupă a fost ridicată aici în secolul 5 al erei noastre, pe timpul unei dinastii pe nume Licchavi. De atunci stupa a fost distrusă și reconstruită de câteva ori iar în zilele noastre au apărut în jurul ei o mănăstire tibetană, un muzeu și stabilimente de primit pelerinii. Teoretic, stupa a fost construită pentru a adăposti relicve prețioase, poate chiar oscioare din trupul lui Buddha. Practic, nimeni nu știe precis dacă tezaurul există cu adevărat sau nu. Legenda spune că în vremuri imemoriale valea Kathmandu era acoperită toată de un lac pe care creștea un lotus. Se mai spune că acest lotus ar fi apărut în viziunea unui  bodhisattva al înțelepciunii pe nume Manjusri care a străbătut drum lung până să ajungă în vale pentru a i se închina respectivului lotus. Dându-și seama de potențialul locului, bodhisattva acesta înțelept s-a gândit să facă un bine semenilor săi și a taiat un defileu pentru a drena apa din lac. Și așa a apărut pe lume mănoasa vale Kathmandu. Lotusul cu pricina s-a transformat într-un deal, iar floarea lui a devenit stupa. Se mai povestește că pe vremea când muncea la secarea lacului Manjusri a uitat să se mai radă pe cap, precum orice călugăr ce se respecta, părul i-a crescut și s-a pricopsit cu păduchi. Acei păduchi s-au transformat însă în maimuțele sfinte ale căror urmași împânzesc până în ziua de azi dealul și păduricea ce crește pe el. În timpul liber pe care l-am avut la dispoziției am dat și eu ocol de câteva ori acestei stupe, după cum se obișnuiește, am făcut pozele obligatorii și am admirat orașul ce i se întindea la poale. Apoi, cu bucurie, m-am dus la hotel pentru somn de voie. Se încheiase prima zi a excursiei din Nepal. Templul Pashupatinath Într-una din zile am vizitat și templul hindus Pashupatinath, unul dintre cele mai vechi, cele mai mari și cele mai faimoase temple închinate zeului Shiva din lumea întreagă, nu doar din Nepal. Mii și mii de pelerini hinduși îi calcă pragul an de an. Doar hinduși, pentru că în templul principal doar ei sunt îngăduiți, cei de alte religii sunt opriți la poartă. Shiva este stăpânul Himalayei, nu degeaba își are sălașul pe muntele Kailash iar din părul său izvorăște Gangele. Este patronul yoghinilor și stăpânul somei (să aibă oare legătură cu canabisul ce crește sălbatic în Nepal, pretutindeni, ca o buruiană) și este deținătorul secretelor tantrice. În cadrul trinității Brahma-Vishnu-Shiva e responsabil cu distrugerea lumii vechi, purificarea ei în vederea nașterii uneia noi. În templul din Kathmandu e venerat sub forma lui Pashupati, adică de stăpân al animalelor, de unde și numele templului. Cea mai frumoasă explicație pe care am găsit-o eu legată de această formă a lui Shiva spune cam așa. Tradiția tantrică consideră că omul ar trebui să treacă prin trei etape evolutive: omul-animal, omul-uman și omul-divin. Shiva, în forma sa Pashupati, e responsabil cu ajutorarea acelora care se străduiesc să facă saltul din stadiul de om-animal în cel de om-uman. Templul principal se află pe malul drept al râului sacru Bagmati (care se varsă în Gange) iar în jurul lui s-au ridicat de-a lungul timpului multe alte construcții: temple mai mititele, ashramuri, pagode … de-a ajuns să ocupe acum o suprafață de vreo 200 hectare. Vizita noastră n-a început prin intrarea rincipală ci pe una aflată pe malul stâng al râului, dedicată turiștilor. Am fost întâmpinați acolo de nenumărate tarabe cu lucrușoare vesele și colorate care nu ne-au pregătit deloc pentru ceea ce a urmat. Nu peste mulți pași am dat cu nasul de rugurile funerare aflate de cealaltă parte a râului. La fel ca...