1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="Nq0LXUTf0s"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/josefov/">Josefov</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/josefov/embed/#?secret=Nq0LXUTf0s" width="600" height="338" title="„Josefov” – Ulițarnica" data-secret="Nq0LXUTf0s" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://i0.wp.com/www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2016/12/2016-12-02-01-coperta-1.jpg?fit=1000%2C662&ssl=11000662Într-una din diminețile pragheze am pornit-o spre Josefov, vechiul cartier evreiesc al orașului. Mă gândeam să vizitez sinagoga cu nume ciudat, Sinagoga Veche-Nouă și cimitirul din apropiere. Dar îmi trebuia bilet de intrare. Doamna ce-avea grijă de sinagogă m-a îndrumat către un magazin, aflat peste drum, de unde puteam achiziționa așa ceva. În Praga se practică un obicei mai aparte cu biletele de intrare la obiectivele turistice: combinații de două, trei … toate punctele de interes, sau bilet separat pentru fiecare obiectiv în parte. Dacă iei o combinație ieși mai ieftin. Dacă ții să vizitezi doar un punct de pe lista lor, poți s-o faci, dar plătești ceva mai mult decât ar reveni intrarea respectivă în oferta combinată. După ce-am stat și-am socotit, m-am hotărât să profit de întreaga ofertă: cinci sinagogi, o sală de ceremonii și cimitirul evreiesc. Și ca să înțeleg câte ceva, am luat un audioghid. Acum ar fi trebuit să fiu tobă de carte cu ce-am învățat din vizita prin Josefov. Sinagogile sunt în ziua de astăzi muzee ce încearcă să amintească călătorului istoria de sute de ani a ghetoului praghez. Cu ritualurile lui, cu obiceiurile de zi cu zi. Amintind câte ceva despre viețile personalităților ce-au trăit aici de-a lungul timpului. Dar e un univers atât de necunoscut mie! Tare mi-e frică c-am reținut doar picanteriile și poveștile ce-au fost fie foarte frumoase, fie înfricoșătoare. Să le iau pe rând. Și-am să le pomenesc cu numele lor nemțesc, în fond idiș e un dialect al limbii germane. Altneu Synagoge Istoria evreilor în ținuturile Boemiei a început după anul 900. Probabil pe atunci a apărut în Praga și prima sinagogă. O Altshul, vechea școală, a existat cândva pe locul actualei Sinagogi Spaniole. Iar în anul 1270 a fost inaugurată o nouă sinagogă, cea numită astăzi atât de ciudat, Veche-Nouă. A fost timp de secole principalul loc de rugăciune al evreilor din Praga. Iar lucrurile vechi sunt înconjurate de legende. Povestea spune că pietrele din fundație sunt parte din Templul din Ierusalim și au fost aduse aici de către îngeri, cu o condiție. Să fie înapoiate atunci când Templul va fi reconstruit. Unii spun că de aici își trage de fapt sinagoga numele,  al-tenai însemnând „cu o condiție” în ebraică. O altă legendă spune că sinagoga a  scăpat de foc pentru că a fost protejată de aripile îngerilor întrupați în porumbei. Din acest motiv a rezistat intactă timp de 700 de ani. Și, în sfârșit, o altă legendă spune că undeva, în anticamera sinagogii stă îngropat Golem cel dezactivat. Pentru cine nu cunoaște povestea, Golem e primul robot din lume, mult mai avansat decât cele de astăzi. A fost făcut din argila de pe malurile Vltavei de către rabinul învățat al Boemiei,  Judah Loew Ben Bezalel, unul dintre puținii care-au reușit să dea viață unei bucăți de lut după ce-a rostit câteva cuvinte magice deasupra ei și-a îngropat în capul ființei o hârtiuță cu numele adevărat a lui Dumnezeu. Golem trebuia să facă muncile cele grele, să apere comunitatea de dușmani. Partea proastă a fost că s-a îndrăgostit, după care n-a mai putut fi controlat de înțeleptul rabin și s-a transformat într-un monstru distrugător. Drept pentru care a fost dezactivat. Iar acum zace undeva în anticamera sinagogii așteptând un alt rabin înțelept care să fie în stare să-l readucă la viață Zeremonienhalle Conform hărții pe care am primit-o o dată cu biletul, trebuia s-o iau pe aleea ce începea peste drum de Altneu Synagoge, care-avea să mă ducă spre alte două obiective aflate pe lista mea cu intrări valabile. Primul în care am intrat semăna cu un mic donjon medieval. Era Casa de ceremonii și sediul organizației ce se ocupa de îngroparea morților. Puțin cam sumbru, dar am intrat. De-aici am reținut doar podeaua de mozaic ce mi s-a părut foarte frumoasă și picturile înșirate pe pereți ce descriau ritualurile pe care trebuiau să le urmeze membri organizației astfel ca ceremonia de îngropăciune să fie conform regulilor. N-am zăbovit prea mult aici, am trecut mai departe. Klausen Synagoge Chiar lângă Zeremonienhalle se află o altă sinagogă. Ghidul îmi spunea că aici au existat cândva, înaintea unui mare incendiu ce-a devastat ghetoul la sfârșitul secolului al 17-lea, câteva clădiri mai mici ce foloseau drept școli talmudice, înființate de Rabbi Loew, cel cu Golemul. Școlile erau cunoscute sub numele de Klausen. După ce-au fost distruse de foc însă, pe locul lor a fost ridicată o sinagogă barocă ce le-a preluat numele. Din această vizită, spre rușinea mea, nu am reținut nimic. Pinkas Synagoge A urmat însă o altă sinagogă pe care mi-o voi aminti câte zile oi avea. Și asta pentru c-am ieșit de acolo cu pielea făcută ca de găină și părul zburlit. E vorba de Pinkas Synagoge, numită așa după Rabbi Pinkas Horowitz. Istoria ei spune c-a fost construită inițial de către o familie veche și importantă printre evreii așchenazi, Horowitz, pentru a fi de folosință familiei. Cu timpul a revenit întregii comunități. Dar ceea ce m-a întors pe mine pe dos au fost miile de nume ce-acopereau pereții. Erau trecute acolo numele de botez, numele familiei, data nașterii și data morții a aproape 80.000 de evrei ce-au pierit în holocaustul nazist. Înfiorător. Pereți întregi acoperiți cu nume. Și e doar o mică părticică din ce s-a întâmplat în al doilea război mondial. Nu mă gândesc doar la exterminările din lagărele de concentrare  ci și la cei mulți și amărâți, de toate religiile, de toate națiile ce-au murit în cursul a cinci ani urâți de război. Cred că nici măcar cea mai mare catedrală din lume n-ar ajunde pentru a le păstra numele. Vechiul cimitir evreiesc Din curtea sinagogii Pinkas se poate intra în vechiul cimitir evreiesc. Se spune că cel mai vechi mormânt de-aici datează din anul 1439. Iar ultima înmormântare a avut loc cu 348 ani mai târziu. Se mai spune c-ar exista  în jur de 12.000 pietre de mormânt și să morții ar sta unii peste alții pe 10 rânduri suprapuse. Dar nu e nimic infricoșător aici. Doar liniște și pace. Iar acum o altă poveste despre Rabbi Judah Loew Ben Bezalel, cunoscut mai ales sub numele de Maharal. Și mormântul lui se află aici, în vechiul cimitir  evreiesc din Praga. Se spune că Rabbi Loew era atât de deștept încât reușea să păcălească însăși Moartea. De câte ori se prezenta să-l ia, rabinul făcea ce făcea, o amețea cu vorbe înțelepte și-o trimitea la plimbare. Rabinul nostru se apropia de suta de ani, o vârstă matusalemică în vremurile lui, iar Moartea își cam pierdea răbdarea. Acum ce-i dădu Morții prin minte? A pregătit un trandafir nespus de frumos și parfumat cum rareori îți e dat să vezi. Doar că cine îi încerca aroma, cădea mort, pe loc. După care Moartea s-a arătat sub forma unei precupețe de flori tocmai nepoatei preferate a rabinului, cea căreia nu-i putea refuza nimic. Și a îndemnat-o să ia trandafirul pentru bunicul său. Planul a funcționat. Așa se spune c-ar fi părăsit Rabbi Loew cel înțelept lumea noastră. În mireasmă de roză cum nu s-a mai văzut. Spanische Synagoge Toate locurile pomenite până acum le-am găsit înghesuite unul în altul. N-aveam cum să le ratez.  Dar mai aveam dreptul la două întrări, în două sinagogi aflate puțin mai departe. Să fi fost la vreo cinci minute de plimbare lejeră? Prima la care m-am dus a fost Sinanoga spaniolă. E nouă în comparație cu celelalte. A fost construită în anul 1868 pe locul unei alte sinagogi, din secolul al 12-lea, Altshul. A primit numele de spaniolă nu pentru că ar avea ceva de-a face cu evreii sefarzi al Spaniei ci din pricina stilului folosit la construirea ei. În vremurile când a fost ridicată, evreilor le mergeau afacerile ca unse în imperiul austriac. Motiv pentru care au dorit un templu impresionant, pe măsura bogăției lor. Și-au conceput o sinagogă în stil maur, inspirată de arabescurile Alhambrei spaniole. Nu știu ce impresie a făcut altor călători, dar eu am rămas cu gura căscată când am intrat. Din vitrinele acestei sinagogi am aflat mai multe despre Franz Kafka, scriitor cu care se laudă comunitatea evreiască din Praga. Lângă sinagogă există și-o statuie ce-l reprezintă. Dar eu, care nu mă prea împac cu acest scriitor, n-am aprofundat problema. Maisel Synagoge Ultima sinagogă de pe lista mea a fost cea cu numele Maisel. A fost construită pe la sfârșitul secolului al 16-lea, pe baza unui privilegiu acordat comunității evreiești de împăratul Rudolf al II-lea. Clădirea actuală este mai nouă, asta pentru că sinagoga a fost distrusă și reconstruită de mai multe ori. În zilele noastre în ea se află un muzeu dedicat comunității evreiești. Poți afla aici tot felul de lucruri interesante. Eu una, am reținut doar un film animat care încerca să simuleze o plimbare în vechiul ghetou praghez. Cel care nu mai există de dinaintea primului război mondial. În momentul așezării lor în Praga, evreilor li s-a îngăduit să-și construiască locuințe doar într-o porțiune a orașului, care a primit denumirea de Ghetto. Aici erau oarecum independenți și aveau dreptul de a se autoadministra. Au apucat vremuri bune dar și pogromuri în sutele de ani de viețuire. Mai târziu, pe la mijlocul secolului al 19-lea, cartierul acesta al Pragăi a primit numele de Josefov, în amintirea împăratului Joseph al II-lea, care a ratificat tratatul de emancipare al evreilor din imperiu. Emanciparea a dus la posibilitatea plecării evreilor din ghetou. Cu timpul Josefov s-a depopulat, a devenit o enclavă medievală în mijlocul unui oraș ce se moderniza. Așa c-a fost ras de pe suprafața pământului. Acum ni-l putem imagina uitându-ne la vechi fotografii sau urmărind filmulețe care încearcă să-l reconstruiască. Iar dacă ne plimbăm pe străzi, putem admira frumoasele clădiri ce-au răsărit în loc, unele dintre cele mai scumpe ce se pot cumpăra în Praga. Dar care nu au nici o legătură cu fostul cartier evreiesc. Și cu astea am încălecat pe-o șa, și-am terminat istorioara mea cu amintiri depănate despre Josefov-ul Pragăi. 00