1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="bASXcmBGTy"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/insectarul-cu-furnici/">Insectarul cu furnici</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/insectarul-cu-furnici/embed/#?secret=bASXcmBGTy" width="600" height="338" title="„Insectarul cu furnici” – Ulițarnica" data-secret="bASXcmBGTy" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2026/06/ChatGPT-Image-Jun-28-2026-05_25_36-PM-1024x683.png1024683Insectarul I.4 Definiție DEX FURNICĂ, furnici, s. f. (La pl.) Grup de insecte din ordinul himenopterelor, de talie mică sau mijlocie, negre sau roșii, care trăiesc în colonii.  Bla, bla, bla Furnica este o vietate atât de mică încât o calci fără să știi. Viața ei este scurtă. Cele mai multe furnici trăiesc doar câteva luni, cu excepția reginei, care poate trăi câteva zeci de ani. Cu toate acestea, planeta noastră găzduiește între zece și douăzeci de bilioane de furnici. Se presupune că biomasa lor cumulată o egalează pe cea a întregii omeniri. Au apărut cu peste o sută de milioane de ani în urmă, au supraviețuit extincției care a șters dinozaurii și s-au instalat pe fiecare continent în afară de Antarctica. Într-un mușuroi de furnici se întâmplă simultan mai multe lucruri. Unele furnici sapă și extind galeriile, altele cară larve dintr-o cameră în alta, altele păzesc intrările, altele pleacă în expediții de hrănire și se întorc cu încărcătura pe care o predau altora. Morții sunt cărați afară și depuși în zone separate de rest. Regina depune ouă fără întrerupere și e îngrijită permanent de un grup dedicat exclusiv acestui scop. Când apare o amenințare la intrare, în câteva secunde comportamentul întregii colonii se schimbă. Soldații se deplasează spre sursa pericolului. Lucrătoarele cară larvele spre camerele mai adânci și mai ferite. Unele specii închid intrările cu propriile corpuri. Altele secretă substanțe de alarmă care modifică comportamentul vecinelor în lanț, până în cele mai îndepărtate galerii ale mușuroiului. Atacul și retragerea se organizează fără ca cineva să fi dat un ordin vizibil. Și nicio furnică nu pare să vadă imaginea de ansamblu. Explicația curentă a comportamentului lor este că fiecare furnică răspunde la semnale chimice locale — feromoni lăsați de alte furnici, concentrații de substanțe care cresc sau scad în funcție de ce se întâmplă în imediata ei apropiere. Din mii de răspunsuri individuale la stimuli locali rezultă, privit din exterior, un comportament care pare coordonat. Biologii numesc asta inteligență colectivă sau comportament emergent și studiază mecanismul de peste un secol. Poate că e descrierea corectă. Poate că nu. Nu ar fi prima dată când am interpretat comportamentul animal printr-o grilă care spunea mai multe despre noi decât despre ele. Asta fac furnicile, în linii mari și peste tot. Unele specii însă au accentuat unul dintre comportamente mai mult decât te-ai fi așteptat. Specimene Furnicile agricultor Atta cephalotes Atta cephalotes cultivă ciuperci. Taie bucăți de frunze, le cară în cuib, le mestecă într-un substrat și pe substratul acela crește o ciupercă pe care o hrănesc, o îngrijesc și o mănâncă. Ciuperca nu există în sălbăticie, a fost domesticită atât de complet încât nu mai supraviețuiește fără furnici. Colonia întreține grădina cu o precizie care a uimit agronomii moderni. Furnicile elimină activ mucegaiul care ar putea contamina cultura, fertilizează substratul cu deșeuri organice și reglează umiditatea și temperatura camerelor în care crește ciuperca. Când o regină tânără pleacă să fondeze o nouă colonie, ia cu ea o bucățică din ciuperca mamă — un fel de zestre microbiologică fără de care noua colonie n-ar putea supraviețui. Atta cephalotes practică agricultura de cincizeci de milioane de ani. Revoluția Neolitică, prin care omul a trecut de la vânătoare și cules la cultivarea plantelor, a avut loc în urmă cu aproximativ zece mii de ani. Prin comparație, furnica tăietoare de frunze e un agricultor cu o experiență de cinci mii de ori mai lungă. Furnicile păstor Lasius niger / Lasius flavus Furnicile din genul Lasius cresc afide. Le cară pe rădăcinile cu seva cea mai bună, le mută când o plantă se usucă, le apără de prădători și le hibernează în cuib pe timpul iernii. În schimb, afidele produc o picătură dulce de lichid zaharat pe care furnica o obține mângâind afida cu antenele. Un gest repetat de milioane de ori pe zi în fiecare colonie. Uneori, când colonia duce lipsă de hrană, furnicile mănâncă afidele. Păstorul care își mănâncă turma când nu are altceva. Lasius niger e furnica de grădină pe care o cunoaștem cu toții — cea care apare pe orice trotuar, pe orice cărare, pe orice trandafir. Pășunează afidele pe suprafață, pe tulpini și pe frunze, la vedere. Lasius flavus a mutat toată ferma sub pământ. Trăiește aproape exclusiv în galerii, crește afide de rădăcină în camere speciale construite în jurul rădăcinilor plantelor și le îngrijește cu o precizie care merge până la ouă — le linge ca să îndepărteze sporii de mucegai, fiindcă ouăle nelecuite nu eclozează. Afidele pe care le crește au co-evoluat cu ea atât de complet încât nu mai supraviețuiesc fără furnică. O turmă care nu mai știe să existe fără păstorul ei. Furnicile sclavagiste Polyergus rufescens Polyergus rufescens nu muncește. Nu sapă, nu hrănește larvele, nu cară hrană, nu îngrijește regina. A renunțat la toate acestea atât de complet încât nu mai e capabilă să le facă. Aparatul bucal s-a modificat până la forma unor lame ascuțite, bune doar pentru un singur lucru, război. Trăiește din munca altora. Face raiduri în coloniile altor specii de furnici, ucide adulții care rezistă, fură pupele și le cară în propriul cuib. Din pupele acelea ies furnici care nu știu că sunt în cuibul greșit — și care muncesc pentru colonia care le-a răpit. Sclavii hrănesc, sapă și îngrijesc larvele răpitorilor care nu știu să facă nimic din toate astea. Fără sclavi, o colonie de Polyergus moare de foame în câteva zile, înconjurată de hrană pe care nu o poate procesa. Raidurile sunt organizate cu o precizie militară care a fascinat entomologii. Coloane de sute sau mii de furnici se deplasează spre cuibul țintă, intră, copleșesc apărarea și se întorc cu pupele în mai puțin de o oră. Nu există negociere, nu există altă relație posibilă între Polyergus și lumea din jur. Specia a ales un singur drum și l-a dus până la capăt. Furnicile cămăraș Myrmecocystus mexicanus Myrmecocystus mexicanus trăiește în deșerturile din America de Nord și Mexic, unde hrana e abundentă câteva săptămâni pe an și inexistentă restul timpului. A rezolvat problema depozitării într-un mod pe care niciun arhitect de siloz nu l-ar fi imaginat. Folosește corpurile unor furnici din propria colonie drept rezervoare vii. Unele lucrătoare — numite repletes — sunt hrănite mai mult decât altele, până când abdomenul li se umflă la dimensiunea unui strugure. Nu mai pot merge, nu mai pot face nimic altceva. Se agață de tavanul camerei subterane și atârnă acolo, luni întregi, ca niște butoaie cu piciorușe, pline cu nectar, miere și alte lichide zaharate. Când colonia duce lipsă de hrană, celelalte furnici vin și le solicită să regurgiteze. Iar repletes cedează conținutul picătură cu picătură. Populația locală din Mexic le caută și le mănâncă de milenii. Le scot din pământ și le consumă ca pe o delicatesă dulce. Un dulce produs, depozitat și servit de o insectă de câțiva milimetri, fără frigider și fără borcan. Furnicile inginer Eciton hamatum Eciton hamatum nu are cuib. Nu sapă galerii, nu construiește mușuroi, nu caută o scorbură. Este o colonie în permanentă mișcare, sute de mii de indivizi care mărșăluiesc prin pădurile Americii Centrale și de Sud, atacând tot ce întâlnesc în cale. Dar când colonia trebuie să se oprească, sau când întâlnește un obstacol, o fisură în sol, un gol între rădăcini, un spațiu pe care coloanele nu îl pot traversa eficient, furnicile încep să construiască. Făuresc din propriile corpuri structuri care le ajută să rezolve problemele. Se agață unele de altele cu picioarele și mandibulele, formând lanțuri vii, poduri suspendate, pasaje și rampe. Structura se calculează în timp real. Dacă podul e prea lung și se îndoaie, mai multe furnici se adună ca să-l rigidizeze. Dacă traficul scade pe un sector, furnicile din acel sector se retrag și materialul e redistribuit. Structura construită este optimizată după fluxul de trafic. Noaptea, când colonia se oprește, furnicile formează bivuacul. Este un cuib temporar construit în întregime din corpurile lor împletite, cu camere interne pentru larve și regină, cu pereți vii care reglează temperatura și umiditatea. Dimineața, bivuacul se desface și devine din nou o coloană în mișcare. Furnicile croitor Oecophylla smaragdina Oecophylla smaragdina trăiește în copaci și construiește cuiburi din frunzele vii ale copacului pe care locuiește, prinse și cusute împreună cu mătase. Furnicile adulte nu produc mătase. O produc larvele. Procedeul e simplu și straniu în același timp. O furnică adultă ia o larvă în mandibule și o folosește ca pe un tub de lipici, atingând alternativ marginile a două frunze cu capul larvei. Larva secretă mătasea, furnica ghidează direcția. Cusătura e a larvei, mâna e a adultului. Cuibul rezultat e o construcție remarcabilă, etanș, flexibil, capabil să reziste ploilor tropicale, suspendat în coronamentul copacului departe de prădătorii de sol. O colonie poate ocupa mai mulți copaci și poate întreține simultan zeci de cuiburi legate între ele printr-o rețea de trasee marcate chimic. Oecophylla smaragdina e agresivă și teritorială. Apără copacii pe care îi ocupă de insectele dăunătoare cu o eficiență pe care agricultorii din Asia de Sud-Est au observat-o de cel puțin o mie de ani. În China, cuiburile ei erau vândute în piețe și agățate în livezile de citrice ca pesticid viu. Furnicile medic Megaponera analis Megaponera analis trăiește în Africa sub-sahariană și se hrănește aproape exclusiv cu termite. Raidurile asupra mușuroaielor de termite sunt regulate și organizate, dar nu rămân fără pierderi. Termitele soldați mușcă și se agață de atacatori, iar furnicile rănite, cu termite înfipte în corp sau cu membre pierdute, nu se pot întoarce singure la cuib. Ceea ce se întâmplă cu ele este neobișnuit. Furnicile rănite emit un feromon specific de stres, iar tovarășele lor, în loc să le abandoneze, le cară înapoi la cuib. Acolo, alte furnici le tratează. Le curăță rănile cu mandibulele și cu secreții proprii, îndepărtează bacteriile și fragmentele de termită. Tratamentul durează câteva minute. Furnicile tratate supraviețuiesc în proporție de peste nouăzeci la sută. Cele netratate mor aproape în totalitate din cauza infecțiilor. Cercetătorii de la Universitatea Würzburg au identificat în 2023 că secreția folosită în tratament conține peste o sută de compuși chimici cu proprietăți antibiotice și antiinflamatoare — o farmacopee produsă de o glandă a furnicii, rafinată de evoluție pentru situații de acest fel. Furnicile kamikaze Colobopsis explodens Colobopsis explodens trăiește în pădurile tropicale din Asia de Sud-Est și are o soluție de apărare pe care nicio altă vietate n-a dezvoltat-o la același nivel spectaculos. Explodează. Lucrătoarele minore ale coloniei au glande maxilare atât de hipertrofiate încât ocupă cea mai mare parte a capului și se extind în torace. Când colonia e amenințată și situația o cere, furnica se contractă violent, rupând propria cuticulă și proiectând în jur un lichid galben, vâscos și toxic. Explozia omoară sau incapacitează dușmanii din imediata apropiere. Omoară și furnica. Nu este un reflex involuntar, furnica poate alege. În situații de pericol minor, folosește alte metode de apărare. Explozia e rezervată situațiilor fără ieșire, când sacrificiul unui individ poate salva colonia. Biologii care au descoperit și descris specia în 2018 i-au dat numele explodens tocmai pentru acest comportament. Unul dintre cercetători a descris în articolul științific că, în timpul studiilor de teren, furnicile îl atacau și explodau pe mâna lui, lăsând un miros de curry care persista ore întregi. Secreția este lipicioasă, iritantă pentru dușmani. Dar probabil are și rol antimicrobian în colonie. Furnicile navigator Cataglyphis fortis / Cataglyphis bicolor Cataglyphis trăiește în mijlocul deșertului, pe suprafețe unde temperatura solului depășește șaizeci de grade și unde nicio altă insectă nu supraviețuiește. Se mișcă repede tocmai din această cauză, viteza fiind singura protecție împotriva arsurilor. Furnica pleacă singură din cuib, în căutare de hrană. Urmează un traseu sinuos, aleatoriu, uneori de sute de metri. Când găsește ceva, se întoarce la cuib în linie dreaptă, nu pe drumul pe care a venit, ci pe cel mai scurt drum posibil, printr-un deșert fără repere vizibile, fără urmă de feromoni pe solul fierbinte care le-ar evapora instantaneu. Parcă înregistrează continuu direcția față de soare și distanța parcursă, numărul de pași și lungimea lor. Din aceste variabile calculează în permanență vectorul care îi arată unde se...