1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="iHJxDXEgdi"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/insectarul-cu-fluturi/">Insectarul cu fluturi</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/insectarul-cu-fluturi/embed/#?secret=iHJxDXEgdi" width="600" height="338" title="„Insectarul cu fluturi” – Ulițarnica" data-secret="iHJxDXEgdi" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2026/06/ChatGPT-Image-Jun-30-2026-02_50_30-PM-1024x683.png1024683Insectarul I.6 Definiție DEX FLUTURE, fluturi, s. m. 1. Nume generic dat insectelor din ordinul lepidopterelor, care au corpul bombat sau alungit și catifelat, patru aripi membranoase, acoperite cu solzi mărunți de culori diferite și un aparat bucal adaptat pentru supt, a căror larvă este o omidă. Bla, bla, bla Dacă deschizi un insectar, găsești fluturi prinși în ace. Dacă deschizi istoria, găsești și oameni prinși de fluturi. Specimene omenești Aztecii În cosmologia aztecă, războinicul mort în luptă nu dispărea definitiv. Sufletul lui călătorea spre soare, unde trăia patru ani alături de Tonatiuh, zeul solar, după care se întorcea pe pământ sub forma unui fluture sau a unui colibri. Nu era o pedeapsă și nici o reîncarnare obișnuită. Era cea mai nobilă formă pe care o putea lua un suflet după moarte. De aceea, fluturele pătrunsese adânc în simbolistica militară aztecă. Războinicii purtau pe piept ornamente în formă de fluture. Zeița Xochiquetzal, protectoarea meșteșugarilor și pictorilor, era reprezentată cu aripi de fluture, simbol al focului și al frumuseții trecătoare. Pentru azteci, viața glorioasă semăna cu o flacără, intensă, scurtă și vizibilă de departe. Danaus plexippus — fluturele monarh — pleacă toamna din Canada și din Statele Unite și străbate aproape trei mii de kilometri până în pădurile de brad oyamel din Michoacán, unde iernează în colonii de milioane de exemplare. Aztecii n-au știut niciodată de unde veneau și unde se duceau acești fluturi. Iar oamenii de știință au reușit să deslușească întregul mister abia în secolul al XX-lea. Aztecii știau doar că monarhii apăreau în același anotimp în care tradiția spunea că se întorc sufletele războinicilor. Le-au dat singura explicație care avea sens pentru ei. Fluturii erau chiar acei războinici, întorși cu aripi portocalii ca focul soarelui pe care îl slujiseră în viață. Credința aceasta a supraviețuit cuceririi spaniole și s-a împletit cu sărbătoarea creștină a morților. Până astăzi, monarhii sosesc în Mexic la începutul lui noiembrie, indiferent de calendarul după care aleg oamenii să-și numere zilele. Mayașii Ascalapha odorata este cea mai mare molie nocturnă din America de Nord, cu o anvergură a aripilor de până la douăzeci și patru de centimetri. Zboară noaptea, este brună, cu reflexe violete și roz, și în întuneric poate fi ușor confundată cu un liliac. Se hrănește cu fructe tropicale supracoapte și nu înțeapă, nu mușcă și nu transmite nicio boală. În cea mai mare parte a Mexicului și a Americii Centrale este cunoscută sub numele de Mariposa de la Muerte — fluturele morții. Se spune că, dacă intră într-o casă unde cineva este bolnav, bolnavul va muri. Dacă îți trece pe deasupra capului, poți orbi. Dacă se așază pe peretele casei, cineva din familie nu va mai apuca dimineața. În nahuatl, limba aztecilor, este numită Miquipapalotl — „molia morții”. Timp de secole a fost privită ca un mesager al sfârșitului. Dar mayașii din Yucatán îi spun cu totul altfel, X-mahan-nah — cea care împrumută casa — nici prevestire, nici moarte, nici spirit rătăcitor. Doar o molie care intră pentru puțin timp într-o casă și apoi pleacă, așa cum face un chiriaș. Este aceeași insectă, cu aceleași aripi și aceleași obiceiuri. Doar povestea se schimbă. Irlandezii În folclorul irlandez, fluturii puteau trece liber între lumea celor vii și Lumea de Dincolo. Purtau sufletele morților încolo și încoace, mediatori între două lumi pe care omul nu le putea traversa singur. Fluturii de alte culori purtau sufletele adulților. Fluturii albi purtau sufletele copiilor. Credința era suficient de adânc înrădăcinată încât, până în secolul al XVII-lea, uciderea unui fluture alb era interzisă prin legea cutumiară irlandeză. Nu printr-un edict regal, nu printr-o bulă papală, ci prin legea nescrisă a comunității, care considera că a omorî un fluture alb înseamnă a face rău unui copil mort. Fluturele roșu-admiral, în schimb, era privit cu suspiciune. În unele regiuni era considerat un mesager al diavolului sau chiar diavolul însuși și era ucis fără nicio ezitare. Chinezii Povestea spune că Zhu Yingtai era singura fiică a unei familii înstărite din provincia Zhejiang, în vremea dinastiei Jin de Est. În acele timpuri fetele nu aveau voie să meargă la școală, dar Zhu și-a convins tatăl să o lase să studieze. S-a îmbrăcat în haine bărbătești și a plecat la Hangzhou, unde l-a cunoscut pe studentul Liang Shanbo. Au învățat împreună trei ani, au împărțit aceeași bancă și au devenit nedespărțiți. Liang n-a bănuit niciodată că cel mai bun prieten al lui era, de fapt, o fată. Când Zhu s-a întors acasă, a descoperit că tatăl ei îi hotărâse deja căsătoria. Liang a aflat adevărul prea târziu. Femeia pe care ajunsese s-o iubească îi fusese alături în fiecare zi, fără ca el să o recunoască. A murit înainte să o mai poată vedea. În ziua nunții, alaiul lui Zhu a fost oprit de o furtună chiar lângă mormântul lui Liang. Ea a coborât să-și ia rămas-bun. Atunci pământul s-a deschis. Zhu a sărit în mormânt fără să ezite. Pământul s-a închis din nou, iar dintre pietre s-au înălțat doi fluturi care au zburat împreună. Povestea lui Liang și Zhu este una dintre cele patru mari legende ale Chinei și este adesea comparată cu Romeo și Julieta, deși s-a născut cu multe secole mai înainte. Există însă o diferență esențială. Zhu Yingtai nu încearcă să răstoarne ordinea lumii. O acceptă până la capăt. Singurul gest de nesupunere pe care și-l îngăduie este să sară într-un mormânt. Lumea nu i-a putut uni în viață. Folclorul chinez i-a unit în zbor. Psyche În greacă, cuvântul psyche înseamnă deopotrivă suflet și fluture. Foloseau un singur cuvânt pentru două lucruri complet diferite. Omida o numeau scolex, vierme. Crisalida o numeau nekydallon, coaja mortului. Iar fluturele care ieșea din ea era psyche, sufletul, viața, respirația. În ochii lor, metamorfoza fluturelui fusese descrisă în termeni funerari cu mult înainte să devină mit. Mitul a venit mai târziu și a fost povestit pe larg de Apuleius în secolul al II-lea după Hristos. Psyche era o fată de rege atât de frumoasă încât oamenii o venerau în locul zeiței Afrodita, ceea ce a stârnit gelozia zeiței. Afrodita l-a trimis pe fiul ei Eros să o facă pe Psyche să se îndrăgostească de cel mai nedemn bărbat cu putință. Eros a văzut-o și s-a îndrăgostit el însuși de ea. A ascuns-o într-un palat, o vizita noaptea în întuneric complet și i-a interzis să îl vadă vreodată. Psyche însă nu a rezistat și a aprins o lampă. A văzut că lângă ea dormea zeul iubirii. O picătură de ulei fierbinte a căzut pe umărul lui, trezindu-l. Eros a înțeles ce făcuse Psyche, s-a supărat și s-a făcut nevăzut. Plecând să cutreiere pământul în căutarea lui, Psyche a căzut în mâinile Afroditei, care i-a impus sarcini imposibile. A coborât până și în lumea morților ca să aducă pe pământ cutia cu darurile Persefonei și nu a deschis-o, deși o mânca curiozitatea. La capătul tuturor încercărilor, Zeus i-a acordat nemurirea. Ea, muritoarea care purtase numele fluturelui, a devenit zeiță. În artă, Psyche este aproape întotdeauna reprezentată cu aripi de fluture. Deși textul lui Apuleius nu spune niciodată că ar fi avut aripi, pictorii și sculptorii i le-au dăruit oricum, ca și cum nu și-ar fi putut imagina sufletul altfel. Până acum, fluturii au inspirat mituri. Au purtat sufletele războinicilor, ale copiilor, ale îndrăgostiților și ale zeilor. Dar povestea lor nu se oprește aici. Fluturele a intrat și în filozofie, în știință, în artă și chiar în matematică. De acum înainte nu vom mai urmări fluturii. Vom urmări oamenii care i-au urmărit pe ei. Zhuangzi Zhuang Zhou a trăit în China, în secolul al IV-lea înainte de Hristos, și a scris unul dintre textele fundamentale ale taoismului. Dintr-o carte întreagă de parabole, fabule și argumente filosofice, cel mai faimos pasaj al lui are câteva rânduri. Spune că odată a visat că e un fluture. Zbura fericit, fără nicio grijă, fără să știe că e Zhuang Zhou. Când s-a trezit, era din nou el însuși, om în carne și oase. Un om cu o întrebare la care nu avea un răspuns sigur. Era el un om care visase că e fluture, sau era acum un fluture care visa că e om? Spune apoi că între un om și un fluture trebuie să existe totuși o deosebire. A numit această trecere de la o formă la alta transformarea lucrurilor și a închis pasajul. Atât. Fără răspuns, fără rezolvare, fără morală explicită. Filosofii au comentat pasajul ăsta de două milenii și jumătate și nici astăzi nu s-au pus de acord nici ce înseamnă, nici dacă Zhuangzi credea cu adevărat că nu știa sau doar se juca. Ce e sigur e că un fluture care zbura fericit printr-un vis a pus sub semnul întrebării, într-un singur paragraf, certitudinea că știm cine suntem și pe ce lume trăim. Maria Sibylla Merian În 1699, Maria Sibylla Merian s-a îmbarcat spre Surinam. Avea cincizeci și doi de ani, își părăsise soțul cu mulți ani înainte și își plătise călătoria din banii câștigați vânzând ilustrații botanice. A plecat cu fiica ei și cu o cutie de culori. Ceea ce o mânase spre Surinam erau fluturii tropicali, pe care îi văzuse în colecțiile naturaliștilor olandezi și care nu semănau cu nimic din ce cunoștea. Voia să îi vadă vii, în context, pe plantele lor, în toate stadiile vieții lor. Până la Merian, insectele apăreau în cărțile de știință ca obiecte — frumoase, precise, moarte, fixate pe pagină fără nicio legătură cu lumea din care fuseseră smulse. Ea a pus omida, crisalida și fluturele pe aceeași pagină, alături de planta pe care trăiau, ca să arate că fluturele nu apare din nimic, că are o origine precisă și un ciclu care poate fi urmărit de oricine are răbdarea să stea și să privească. A stat doi ani în Surinam, s-a îmbolnăvit grav și s-a întors. A publicat Metamorphosis Insectorum Surinamensium la cincizeci și opt de ani, cu șaizeci de planșe color pictate de ea. Linnaeus a citat-o. Petru cel Mare i-a cumpărat lucrările. Rămâne greu de spus dacă fluturii au fost pentru ea știință, artă sau libertate. Probabil că Merian nu ar fi simțit nevoia să aleagă. Eleanor Glanville Eleanor Glanville a moștenit la unsprezece ani, după moartea ambilor părinți, un domeniu vast în Somerset, cu pajiști și mlaștini care ofereau un habitat ideal pentru fluturi. A colecționat toată viața, dar s-a ocupat cu adevărat serios abia după ce s-a despărțit de al doilea soț, un bărbat violent care o amenința, îi răpise un copil și încercase să îi ia averea. Fluturii i-au umplut viața după ce i s-a destrămat căsnicia. Ieșea pe câmpuri cu fetele servitoarei, bătea gardurile vii și tufele cu bețe și prindea omizile care cădeau pe un cearșaf. Le creștea acasă, studia metamorfoza, ținea evidența stadiilor de viață. Corespondea cu naturaliști serioși ai vremii, trimitea cutii cu specimene precise și bine conservate la Londra, contribuia la catalogul britanic al insectelor. Colegii ei de breaslă o respectau. Un naturalist care i-a văzut colecția în 1703 a descris-o drept cea mai nobilă colecție de fluturi englezești pe care o văzuse vreodată. Eleanor Glanville a murit în 1709, și-a lăsat averea unui văr îndepărtat și câteva legate mici copiilor. Fiul ei cel mare, Forest, a contestat testamentul imediat. Argumentul lui în fața tribunalului a fost că mama sa nu fusese în toate mințile când îl scrisese. Că bătea tufișuri după larve, că se îmbrăca „ca o țigancă”, că ieșea afară fără toate hainele cuvenite unei doamne. Tribunalul a acceptat argumentul și a anulat testamentul. În hotărâre se arăta că nimeni întreg la minte nu ar umbla după fluturi. Eleanor Glanville rămâne singura naturalistă britanică al cărei nume a fost dat unei specii native de fluture. Fritilarul Glanville, Melitaea cinxia, îi poartă numele. Fiul a luat averea. Fluturele a rămas al ei. Alfred Russel Wallace Alfred Russel Wallace a plecat în Arhipelagul Malay în 1854 cu un scop practic. Dorea să colecteze specimene de insecte pe care să le vândă apoi, prin agenți, în Anglia. Opt ani mai târziu avea în colecție o sută douăzeci și cinci de mii de...