1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="ERUKxlrRZp"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/in-gradina-entilor/">În grădina Enților</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/in-gradina-entilor/embed/#?secret=ERUKxlrRZp" width="600" height="338" title="„În grădina Enților” – Ulițarnica" data-secret="ERUKxlrRZp" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2016/04/2016-04-19-139-Macea.jpg1000662Undeva, în vestul țării, într-o localitate pe nume Macea, la vreo 30 de kilometri de Arad și nici 2 kilometri de granița cu Ungaria călătorul obosit poate poposi într-un loc mai special. O grădină a Enților. E departe de drumurile umblate ale oamenilor, retrasă într-un colț liniștit de lume și se-ntinde pe câteva hectare bune în jurul unui castel din alte vremuri. Enții au fost ademeniți aici cu promisiunea unei bătrâneți frumoase și a unei îngrijiri corespunzătoare. Însă pe vremea când începea povestea conacului de la Macea și a grădinii ce-l înconjoară, pe la anul 1720, Enții încă nu erau Enți ci doar niște bieți puieți plăpânzi și delicați. Pe vremea aceea stăpân al locului era un sârb pe nume Mihai Cernovici, nobil al Imperiului Austriac. Familia lui a stăpânit moșia de la Macea până pe la 1850 când, spun gurile rele, un Petru Cernovici a pierdut moșia la cărți. Familia Cernovici a construit aici un conac în care să se refugieze în lunile calde de vară și a început amenajarea unei grădini cu specii de arbori aduse de departe.  Se povestește că Petru a adus primii copaci din specia Ginkgo Biloba dintr-o excursie pe care a făcut-o în Orientul Apropiat. Familia Nagy Karolyi, cea care a preluat moșia, a continuat înfrumusețarea castelului și a grădinii. Pe la 1900 au adus chiar și un grădinar vestit la vremea aceea (și școlit prin Olanda), Iosif Prohaska pe numele lui, pentru a amenaja un parc dendrologic. Au urmat ceva vremuri tulburi, când lăcomia omenească a pus în primejdie copacii seculari, dar au trecut.  Astăzi, grădina din Macea este declarată în mod oficial Grădină Botanică și ține de Universitatea de Vest Vasile Goldiș.  Enții se pot odihni liniștiți. Trecuse ceva timp de când nu mai fusesem în grădina Enților, așa c-am profitat de scurta ședere în Arad pentru a-i face o vizită. La intrare, am fost întâmpinată de o mică grădină alpină. Acum în toi de primăvară, pietrele erau împestrițate de flori vesele. La castel se adunaseră ceva nori amenințători, dar după ce ne-au păcălit cu vreo doi stropi s-au risipit. În grădină, printre Enți era liniște și pace. Copacii moțăiau, păsăretul ciripea, doar o trupă de ciori cârâitoare și disonante zgâriau nițel urechile călătorului. Printre bătrânii copaci se iveau pe ici pe colo domnișoare cireșii, albe sau gălbioare, frumos împodobite și parfumate. Cărarea îngustă te purta până hăt în desișul pădurii. Să tot hoinărești. Surpriza cea mare am avut-o însă pe drumul de întoarcere, altul decât cel pe care porniserăm la început.  Ne-au ieșit în cale câteva tufe de bujori cum n-am mai văzut. Mari cât un stat de om, bătuciți de flori cât doi pumni de-ai noștri atrăgeau roiuri, roiuri de albine. Oare cum o fi mierea de bujor? Unele tufe erau în plină floare. Altele abia acum îmboboceau. Ce păcat c-a trebuit să plec din Arad! Tare le-aș mai fi făcut o vizită în săptămânile viitoare. Iacătă și bujorii 00