1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="IIvIefA2mz"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/in-cautarea-lui-saddam-hussein/">În căutarea lui Saddam Hussein</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/in-cautarea-lui-saddam-hussein/embed/#?secret=IIvIefA2mz" width="600" height="338" title="„În căutarea lui Saddam Hussein” – Ulițarnica" data-secret="IIvIefA2mz" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2022/05/2022-05-15-0745-coperta-1.jpg600397O mie de prieteni sunt prea puțini; un singur dușman e prea mult. – proverb kurd Restul celei de-a treia zile de excursie l-am petrecut pe drum, cutreierând prin Munții Gara, o bucățică din nordul Munților Zagros, patria dintotdeauna a kurzilor. În prima parte am făcut câteva popasuri scurte prin locuri pitorești iar spre seară am pornit la drum întins, înapoi către Erbil. Ne-a luat cam trei ceasuri să ajungem la destinație. Munții Gara sunt înalți, frumoși și înverziți, chiar dacă nu sunt acoperiți de păduri dese. Am înțeles că irakienii din sud obișnuiesc să vină în vacanță aici ca să se sature de verde. Până și Saddam Hussein și-a construit câteva reședințe în zonă, din cele peste 80 câte avea de-a lungul și de-a latul Irakului. Din păcate pentru curiozitatea turistică a unor călători ca noi, în zilele noastre palatele lui sunt în ruină. Au fost devastate de kurzi după ce s-au răsculat și și-au câștigat autonomia. Într-un fel e păcat, mă gândesc c-ar fi putut fi valorificate și în alt fel. Peștera Inishke Un prim palat de-al lui Saddam Hussein l-am zărit de la intrarea în peștera Inishke. Ruinele lui stăteau abandonate în vârful unui delușor. La peșteră ne-am dus pentru că e întrucâtva celebră. Pe vremea când se dădeau lupte grele în munții Gara între peshmerga și armata irakiană în această peșteră a funcționat un spital. Nu de puține ori se strecurau aici medici din localitățile din împrejurimi pentru a-i trata pe soldații kurzi răniți. În zilele noastre în ea a fost amenajată o ceainărie-restaurant. Un cuib de vulturi irakian Urmele celui de-al doilea palat le-am găsit într-un loc de-a dreptul spectaculos, cocoțat în vârful unui pisc de munte. Am ajuns cu greu până la el urmând un drum nu prea grozav care ne-a amețit învârtindu-ne pe o grămadă de serpentine din acelea „agrafă” și abrupte pe deasupra. Biata mașină era să-și dea duhul până sus, a trebuit s-o ajutăm închizând climatizarea și deschizând geamurile, altfel nu răzbea. La început n-am gustat experiența, mai era puțin și începeam să ne burzuluim și să cerem înapoi în lumea civilizată. Asta și pentru că ni s-a atras atenția că muntele e presărat tot cu mine și că va trebui s-avem mare grijă pe unde călcăm când ne vom da jos. De-a lungul lui s-au zgâit către noi o grămadă de capete de morți desenate pe tăblițe de avertizare. Când am ajuns sus însă ne-a trecut toată supărarea și-am votat în unanimitate c-ar fi fost păcat să ratăm așa ceva. Priveliștea ce se deschidea din vârful muntelui era extraordinară, vedeai de-a roata toată depresiunea, apoi alte lanțuri muntoase în depărtare. Undeva la poale se zărea și orășelul Amedi pe care îl părăsisem nu cu mult timp în urmă. Din palatul lui Saddam Hussein a rămas doar scheletul și e folosit acum pe post de bază militară de către peshmerga. Înainte de-a ne da drumul să zburdăm în voie, Kardo a cerut voie soldaților și a negociat posibilitatea de-a face fotografii. N-am avut voie, bineînțeles, să folosesc aparatul foto așa c-am imortalizat momentul doar cu telefonul, de unde și fotografiile nu prea șmechere. Nici vremea n-a prea ținut cu noi, ne-au alungat de pe munte norii amenințători și câțiva stropi de ploaie. Cam atât despre Munții Gara. Trebuie să ofere priveliști minunate acelora care fac trekking prin ei. Noi, turiști leneși și neaparat motorizați, i-am putut admira mai mult de la fereastra mașinii. 00