1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="Xu9tlCtJlZ"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/in-cautarea-asirienilor-antici/">În căutarea asirienilor antici</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/in-cautarea-asirienilor-antici/embed/#?secret=Xu9tlCtJlZ" width="600" height="338" title="„În căutarea asirienilor antici” – Ulițarnica" data-secret="Xu9tlCtJlZ" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2022/05/2022-05-18-0745-coperta-1.jpg600338O inimă îndrăgostită de frumusețe nu îmbătrânește niciodată – proverb kurd Greu am mai găsit în Kurdistan urme ale marilor civilizații antice ce s-au perindat prin această parte de lume: sumerieni, babilonieni, asirieni, persani … Deși au fost pomenite mereu de ghizii noștri a trebuit să scotocim serios până să descoperim vreo două artefacte supraviețuitoare ale acelor civilizații de demult. Lipsa lor ar putea avea mai multe explicații. Nu-i de mirare că ne-a fost greu să găsim ceva consistent despre istoria antică prin Kurdistan. Într-un fel nu e vorba de propria lor istorie ci mai degrabă e istoria „celorlalți”. Khanis Cutreierând noi de la o mănăstire siriacă la alta am oprit la un moment dat pe valea unui râușor străjuit de stânci cam golașe. Abia după ce ni s-a atras atenția am zărit urmele basoreliefurilor săpate în ele. Nimerisem într-o porțiune de apeduct asirian ce ducea pe vremuri apa din munți până în capitala statului, Ninive. Apeductul, sau mai degrabă qanatul (pentru că era săpat și sub pământ) a fost construit pe vremea regelui Sennacherib (705–681 î.Ch) cel care, pe lângă alte fapte mărețe (ca de exemplu înfrângerea evreilor în bătălie și deportarea lor în Asiria), a mutat capitala imperiului de la Ashur la Ninive. Se spune c-ar fi construit pe malul Tigrului un palat nemaipomenit de frumos, plin cu grădini. Sunt păreri care susțin că una dintre cele șapte minuni ale lumii antice, grădinile suspendate ale Semiramidei, nu s-ar fi aflat în Babilon ci în Ninive și poate or fi fost chiar cele din palatul lui Sennacherib. Am mai găsit urme ale istoriei antice în două muzee de arheologie mititele pe care am să le amintesc aici, ignorând însă cu desăvârșire cronologia vizitelor. Muzeul Slemani  Primul muzeu pe care l-am vizitat a fost cel din Sulaimaniya, un oraș aflat lângă granița iraniană în care am ajuns abia peste câteva zile. E mititel, doar vreo trei săli, iar exponatele din el par a fi firimituri rămase de la masa bogatului. Unele dintre ele erau foarte frumoase, mai ales statuetele aduse de la Hatra. Or fi fost norocoase că sunt în muzeu, am înțeles că ruinele de la Hatra au fost vandalizate de ISIS și multe dintre statuile de acolo au fost distruse. Păcat. Numărul unu în preferințele mele au rămas sigiliile mesopotamiene. Aș fi luat vreo două cu mine drept amintire, chiar și copii moderne, dar se pare că nu i-a trecut nimănui prin cap să ofere turiștilor astfel de suveniruri. Muzeul civilizațiilor din Erbil Muzeul acesta se alfa chiar vis-a-vis de hotelul în care am stat în Erbil, era ciudat dacă-l ignoram. Seamănă bucățică ruptă cu muzeul din Sulaimaniya, e la fel de mic și conține exponate asemănătoare. Deși nu sunt sută la sută sigură, am impresia că accesul la muzeele acestea e pe gratis. Nu le-am avut în programul excursiei dar nici n-am scos un ban din buzunar când am dorit să le vizităm. Nimic special așadar … până când am ajuns în fața celor două basoreliefuri imortalizate în fotografiile de mai jos … unde mi s-au aprins toate beculețele. Cine or fi aceste personaje ciudate? Ce-i cu aureola aceea din jurul capului sau cu aripile lipite de spinare? Și mai ales ce-i cu șarpele acela omniprezent? Când le-am zărit mi-a sărit gândul la legenda lui Shahmaran pe care am auzit-o în Mardin. Încă de atunci îmi încolțise în cap o idee trăznită și cât se poate de eretică. N-or fi fost șerpii aceia ce tot apăreau pe pietrele descoperite prin situri neolitice balaurul cu care se bătea capadocianul sfânt Gheorghe? Iar acești bărboși înaripați și aureolați n-or fi fost oare un soi de avatar de-al lui, de pe vremea când era de fapt prietenul șerpilor și nu dușmanul lor? Oare creștinismul să fi fost cauza ruperii relațiilor diplomatice dintre bărbații viteji și șerpi? Trebuie să mai citesc ceva cărți, poate lămuresc problema. Periplul nostru în căutarea asirienilor antici a fost așadar cam subțirel. Poate odată și-odată va fi liniște și pace și în restul Iraqului și vom putea vizita în tihnă rămășițele vechilor orașe mesopotamiene. Până atunci însă, când o să mă apuce dorul de-o recapitulare a lecțiilor de istorie antică o să mă duc la Londra sau la Berlin. 00