1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="xbrzOEWG0j"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/icod/">Icod de los Vinos</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/icod/embed/#?secret=xbrzOEWG0j" width="600" height="338" title="„Icod de los Vinos” – Ulițarnica" data-secret="xbrzOEWG0j" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2013/11/2013-09-13-139-Tenerife-Icod-de-los-Vinos.jpg500333Doña Maria tresări. Ațipise puțin doborâtă de căldura zilei și de oboseala unei nopți nedormite, dar acum ceasul din turla bisericii San Marcos o readuse la realitate. Seara începuse să se instaleze cu mirosurile ei de iasomie, înseamnă că ațipise mai mult de o jumătate de ceas. Se așezase în locul ei preferat, micul balconaș maur de unde putea spiona fără grijă Plaza de la Pila. Își îngăduia acest răsfăț în aproape fiecare după-amiază când, sorbind pe îndelete ciocolata aromată și ronțăind câteva prăjiturele, citea jurnalul orașului, adică privea în liniște ce se mai întâmpla prin piață. Bună născocire obloanele acestea arăbești,  aflase o grămadă de lucruri doar stând liniștită în spatele lor cu ochii și urechile ciulite la mișcările de-afară. Se pare că păcătuise, pentru că plăcerea s-a  transformat  în necaz într-o clipită. Nenumăratele gânduri ce-au împiedicat-o să doarmă noaptea trecută s-au năpustit iarăși asupra ei. Oare era adevărat sau doar un vis urât ?  Ieri fusese martora șușotelilor lui Don Luis, omul pe care soarta i-l desemnase drept soț,  cu prietenul său de-o viață Don Miguel, șușoteli ce se petreceau taman sub balconul maur al casei.  Așadar, Don Luis dorea să plece în America. Așa dintr-o dată îl apucase dorul de ducă. Și nu doar într-o călătorie scurtă, de afaceri, ci pentru totdeauna. Dădea vina pe timpurile nefericite ce le trăiau care îi stricaseră socotelile și-i încurcaseră afacerile. Zicea că nu mai are nici o soluție și singura portiță de scăpare spre o viață mai bună este Lumea Nouă, unde sunt pământuri nenumărate și posibilități nemăsurate. Aflase dumnealui că un fost partener de-al lui se îmbogățise peste noapte pe acest nou Pământ al Făgăduinței. Hotărârea lui e de nestrămutat. Va pleca spre America. Dar la ea, la Doña Maria se gândise cineva? O întrebase cineva dacă vrea să plece? Dacă vrea să-și părăsească prietenele, casa, orașul pe care-l cunoștea ca pe propriile buzunare, unde văzuse lumina zilei și unde credea că-și va găsi odihna veșnică alături de toți cei pe care i-a iubit vreodată? Se gândise oare înfumuratul Don Luis la ea când luase decizia ce-avea să-i dea viața peste cap ? Știa prea bine că nu se gândise, că nici măcar nu-i trecuse prin minte c-ar trebui să-i ceară părerea, că nu era o hotărâre pe care ea, Maria, o putea influența în vreun fel. Soarta îi fusese hotărâtă în momentul în care acceptase să se căsătorească. De-atunci trebuia doar să se supună și să-și facă datoria de soție credincioasă. Nu avea încotro, trebuia să se obișnuiască cu gândul. Va pleca în America. Ceea ce nu știa Doña Maria atunci e că, peste câteva sute de ani un strănepot de-al ei se va întoarce în Tenerife chiar în Icod de los Vinos. Nu se va întoarce în carne și oase ci sub forma unei statui amplasate la loc de cinste lângă biserica San Marcos, nu departe de balconul său maur. Nepotul fiicei sale Luisa Antonia, José Antonio Páez Herrera de Mendoza Xaimes Aguero va ajunge om însemnat în noua patrie. Va fi un general renumit, va lupta alături de Simon Bolivar pentru înfiițarea statelor Americii Latine și va fi ales președinte al Venezuelei. Până la urmă viața i-a dat dreptate lui Don Luis. PS. După cum probabil bănuiți această poveste nu e adevărată. E visul ce mi-a trecut prin minte pe când moțăiam pe o bancă din mica grădină frumos mirositoare, în liniștea grea așternută în Plaza de la Pila din Icod, la puțin timp după ce intrasem în biserica San Marcos și după ce zărisem statuia generalului (un necunoscut până în acel moment) . E o născocire inspirată de obloanele grele ce acoperă unele ferestre ce dau spre sus amintita piațetă, unul din cele mai pitorești locuri pe care le-am văzut în Tenerife. 00