1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="oGgN850s4f"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/hoya-linearis-wallich/">Hoya linearis Wallich</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/hoya-linearis-wallich/embed/#?secret=oGgN850s4f" width="600" height="338" title="„Hoya linearis Wallich” – Ulițarnica" data-secret="oGgN850s4f" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://i0.wp.com/www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2021/03/2020-10-27-0001-coperta.jpg?fit=1000%2C662&ssl=11000662M-am pricopsit cu Hoya linearis în iulie 2020. Am cumpărat-o de la Florăria Secret Garden din București sub formă de plantă matură. Am avut ceva probleme până să-i găsesc un loc potrivit unde să o atârn, altfel nici nu poate fi ținută. Până la urmă a ajuns și ea pe post de perdea, lângă surata Hoya bella. Spre deosebire de surioara ei creață, Hoya linearis are părul lung dar lins. Nu suntem cele mai bune prietene deocamdată. De când a ajuns la mine și până acum au început să se stafidească câteva „șuvițe” și să moară. Pe altele le-am surescitat plantându-le într-un alt ghiveci. Acestea din urmă par să o ducă mai bine. Sper din tot sufletul să-i găsesc năravul și s-o conving să nu mă părăsească. Din multele flori pe care le-a scos doar una a ajuns la maturitate, dar cu acea singură floare m-a cucerit pentru vecie. Era atât de delicată și avea un miros atât de suav încât îmi doresc din tot sufletul să o văd înflorind din nou. De unde provine hoya linearis O găsim „sus la munte, sus la munte, la izvor”, doar că prin Nepal, India, Buthan, la poalele Himalaiei. Iar vremea pe-acolo e cam ciudată. Ce spun specialiștii despre Hoya linearis Passport Hoya species – Robert Dale Kloppenburg Cu adevărat diferită. Este o specie de altitudine înaltă cu frunze păroase, lungi și subțiri ca acele. Hoya linearis a fost menționată pentru prima oară de către D. Don, în 1825, într-o lucrare a sa “Flora Nepalensis”. Nu doar frunzele sunt neobișnuite ci și florile – subțiri ca de hârtie, albicioase și cu o corona de-un gălbui foarte pal. Ocazional, corona are o ușoară tentă de roz. Majoritatea crescătorilor consideră că această specie e dificilă, greu de ținut în viață în bune condiții pentru o perioadă mai lungă de timp. În unele medii de viață o duce foarte bine, apoi ceva se schimbă și planta moare. Sper că vom descoperi odată și-odată cum trebuie crescute aceste specii dificile. Multe sunt specii ce cresc la altitudini înalte și majoritatea dintre noi le creștem la altitudine joasă. S-a sugerat că această specie o duce cel mai bine într-un substrat format din amestecuri de materie descompusă. Acest lucru poate fi datorat prezenței într-un astfel de mediu a unor ciuperci micorizante. Recent, Ted Green din Hawaii, a încercat o metodă cu vaporizări intermitente pe specii similare, cu rezultate bune.  În habitatul lor nativ, de-a lungul pantelor de la poalele munților Himalaia, acest tip de hoya și altele ca ea sunt „murate” de ploile musonice și stau mereu în bătaia brizei. Stau așadar mai tot timpul în locuri umede cu o bună circulație a aerului. Ar fi rezonabil să credem că le-ar plăcea un sistem de umidificare. Hoya linearis e o plantă curgătoare, căzând în jos de pe ramurile înalte ale copacilor. Este ideală pentru un ghiveci agățat. Seamănă mult cu Hoya lanceolata Wallich ex Don și cu Hoya bella Hooker deoarece provin dintr-un habitat asemănător. Florile acestei specii au aproximativ o jumătate de inch în diametru și un aspect delicat și fin. Din experiența mea, face păstăi foarte ușor. Nu prea văd de obicei păstăi la hoya, dar aici e o excepție. În unele locații plantele fac ușor semințe dar majoritatea dintre noi nu reușim să vedem decât câteva pe an. Dacă veți descoperi o cale de-a ține această plantă sănătoasă, împărtășiți-vă succesul cu alții. O grămadă de alte specii asemănătoare pot beneficia de aceleași condiții de trai. Încercați să creșteți această specie abia după ce vă faceți mâna cu unele mai ușoare. Hoya linearis merită efortul, trebuie doar să-i găsiți condițiile care-i convin. Cum arată planta mea Dacă lucrurile vor evolua înspre bine, voi reveni cu fotografii mai recente. 00