1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="dbA5dAeDdW"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/hoya/">Hoya</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/hoya/embed/#?secret=dbA5dAeDdW" width="600" height="338" title="„Hoya” – Ulițarnica" data-secret="dbA5dAeDdW" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://i0.wp.com/www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2020/07/2020-10-20-0016-Hoya.jpg?fit=600%2C397&ssl=1600397De când cu pandemia aceasta de COVID-19 care ne-a dat lumea peste cap, Ulițarnica a trebuit să-și găsească alte preocupări extra-profesionale care să-i facă viața frumoasă. De călătorit n-a mai putut călători, doar niște escapade scurte pe lângă casă, așa că s-a apucat de „grădinărit”. Mult spus … atât cât se poate grădinări într-un apartament de bloc. Sămânța acestei preocupări a fost plantată cu foarte mult timp în urmă. A tot încercat de-a lungul vremii cu fel de fel de plante, ba Violete de Parma sau africane cum le mai spune lumea,  ba Anthurium ba alte soiuri care i-au făcut cu ochiul pe când semna condica de weekend la Hornbach. Din păcate, toate aceste tentative au fost doar un soi de coup de foudre, pe cât de repede i-au aprins dorința, pe atât de repede i-a și trecut. Singura plantă care-a supraviețuit în grădina Ulițarnicei de mai bine de 30 de ani este o Hoya Carnosa, primită în dar sub formă de lăstar de la o colegă de serviciu. Dar … Prin luna aprilie a anului de grație 2020, pe când căuta prin cotloanele Facebook-ului și-ale Google-ului idei care s-o salveze de plictiseala carantinei, i-a răsărit în fața ochilor o recomandare făcută florăriei Secret Garden din București care vindea … să nu-ți vină să crezi … nici mai mult nici mai puțin decât … plante Hoya. De-atunci s-a pornit tăvălugul. Ulițarnica și-a pus în cap să devină un mini-colecționar de plante Hoya. Din fericire pentru ea nu este singura peste care a dat acest tip de „pandemie”, boala e răspândită pe tot mapamondul. Există pe FB nenumărate grupuri de hobbiști care cumpără și vând hoya, fac review-uri vânzătorilor, își laudă plantele și încearcă să le facă vedete internaționale. Până și în România sunt câteva grupuri din astea iar Ulițarnica s-a grăbit să se înscrie în cât mai multe dintre ele. De-atunci tot strânge plante, în special butași mititei de 1-2 noduri, înrădăcinați sau nu. Majoritatea i-a luat de la florăria sus amintită, altele le-a găsit spre vânzare la colegii ei de grup FB iar altele le-a comandat taman de la mama lor de-acasă, din Tailanda. Cu unele a avut noroc, s-au prins și au început să crească. Câteva însă, ba … plăntuțele au decedat spre marea nefericire a Ulițarnicei. Cu toate acestea nu se lasă, mai rămâne nițel în faza cantitativă a noii ei preocupări, după care musai trebuie să facă un salt spre faza calitativă și să aibe grijă de colecția deja încropită. Nu de alta dar acuși nu va mai avea loc în casă de atâtea Hoya. De ce tocmai Hoya? În teorie e o plantă ușor de crescut și îngrijit, fără pretenții prea mari. Frunzele îi sunt interesante, cărnoase, lucioase, uneori purtând pe ele desene frumoase, iar florile … ei bine …  florile sunt deosebite și în marea lor majoritate frumos mirositoare. Bătrâna mea carnosa parfumează toată casa când o apucă înfloritul. În practică însă lucrurile sunt mult mai complicate. Există pe lumea asta sute și sute de specii de hoya, care cresc în regiunile subtropicale și ecuatoriale ale Asiei de sud-est. Nu toate soiurile sunt prietenoase, mai dai și peste vreo țâfnoasă care-ți poate face probleme. Iacătă ce zic specialiștii despre această plantă. În „Ghid complet ALL – Plante de apartament” – cartea ce mi-a fost pentru un timp un fel de enciclopedie pentru grădina din balcon – scrie așa despre Hoya. Carte de identitate – Hoya – Floare de ceară – Lacrima Maicii Domnului Familia. : Asclepiadacee Aspect : cățărător Înălțime : 0,3 – 6 m Diametru : 20 – 50 cm Perioada de înflorire : vara Expunere : lumină indirectă Udare : medie Cultivare : ușoară În marea lor majoritate, speciile din genul Hoya sunt plante cățărătoare, plante tip arbust cu aspect de tufă sau plante târâtoare, originare din cele mai calde regiuni ale Asiei și Australiei. Se cultivă cu ușurință, iar vara produc flori în formă de stea, ceroase, foarte atractive, care persistă întregul anotimp. Au frunze poziționate simetric, două câte două, deseori suculente sau pergamentoase, ovale sau ascuțite, colorate verde închis și flori albe, parfumate care sunt grupate câte 8 -10 sub formă de umbele. Unele specii sunt plante cățărătoare cu dezvoltare rapidă, cu tulpini robuste care depășesc chiar 4, 5 m lungime și trebuie să fie sprijinite de suporturi. Cultivare : Primăvara transvazați planta dacă a crescut prea rapid, folosind pământ de pădure amestecat scoarță fărâmițată și mangal; chiar și vara expuneți planta la lumină indirectă intensă și la o temperatură care să nu depășească 24 – 27 grade Celsius. Udați-o regulat, fără a lăsa niciodată pământul uscat, când este foarte cald stropiți-o saptămânal sau zilnic în funcție de temperatură și așezați-o într-un loc aerisit. Din aprilie până în septembrie administrați un îngrășământ lichid diluat cu apă. Toamna și iarna așezați planta în plină lumină, dar la adăpost de acțiunea directă a soarelui; temperatura nu trebuie să scadă sub 10 grade Celsius; udați planta doar când pământul pare uscat și stropiți-o cu apă la fiecare două săptămâni. La sfârșitul perioadei de înflorire tăiați ramurile prea lungi și dezordonate. Reproducere : Însămânțarea se efectuează în martie – aprilie într-un pământ pe bază de turbă, ud, așezat într-o lădiță, la temperatura de 24 grade Celsius și la umbră. Lăsați descoperite plăntuțele și, în momentul în care este posibil să le manevrați, transferați-le în mici ghivece diferite. Puteți preleva butași în luna iunie, tăind o tulpină imediat sub punctul de inserție al unei frunze; introduceți apoi zona tăiată într-o pulbere de hormoni rizogeni și plantați butații într-o lădiță, folosind un amestec de pământ pentru ghiveci și nisip grosier în părți egale; mențineți lădița la 24 grade Celsius. După 6 – 8 săptămâni butașii produc noi vlăstare, iar planta începe să fie tratată ca una adultă. Primăvara și vara puteți reproduce planta îndoind și introducând apoi în pământ ramurile lungi lipsite de flori. Pericole și precauții : Excesul de apă îngălbenește frunzele; lăsați pământul să se zvânte și udați-l mai puțin; dacă udați planta insuficient frunzele se veștejesc sau cad; administrați în această situație mai multă apă, mai ales vara; dacă planta este expusă la soare, frunzele pot suferi arsuri; evitați soarele dar nu și lumina. Între timp am învățat că acest „manual de utilizare” este potrivit mai mult speciilor mai rezistente de hoya și că ar trebui, pentru un succes garantat, să țin cont de condițiile de trai pe care le are specia respectivă la ea acasă. MISIUNE IMPOSIBILĂ, cum să înghesui o jumătate de glob într-un apartament de bloc ? Drept urmare am ajuns la un soi de compromis – încerc să dibuiesc condițiile „medii” pe care nici o hoya să nu le găsescă imposibil de suportat. Încă mă lupt cu această găselniță. Deocamdată folosesc pe post de substrat un amestec de turbă + perlit + boabe de seramis + scoarță de copac ca cea folosită la orhidee astfel încât să fie cât mai bine drenat și aerat.  Nu întotdeauna folosesc toate ingredientele în amestec, depinde de ce am prin casă. Deoarece iarna e un anotimp când multe dintre plantele mele oftează de zor după clima de la tropice și după soarele de acolo, le-am cumpărat lumină artificială sub formă de benzi cu LED-uri și un umidificator pe care-l pornesc din când în când. De bine de rău am trecut prin iarnă fără pierderi prea mari. Să vedem cum vor decurge lucrurile în anii ce vor urma. Deoarece patima numita Hoya pare să fi cuprins tot mapamondul, există pe internet o grămadă de literatură despre acest soi de plante, timp să ai să le citești pe toate. Mie uneia mi-a plăcut mult ceea ce am găsit pe site-ul lui Robert Dale Kloppenburg. Printre multe informații stiințifice am găsit și povești interesante. Iată câteva spicuiri de-acolo … Despre cum a fost numit genul Hoya Genul a fost numit după domnul Thomas Hoy, un grădinar inteligent și de foarte mare succes, care a lucrat pentru ducele de Northumberland la Scion House, Anglia. Cuvântul hoya este latinizarea numelui domnului Hoy. și care domn Hoy a fost bun prieten cu cel care a introdus planta în circuitul științific, Robert Brown (1773-1858), un botanist britanic de origine scoțiană, care a cercetat și cartografiat flora Asiei și Australiei, descriind peste 4000 de specii noi de plante. Paradoxal, e cunoscut în istoria științei universale mai ales pentru noțiunea de mișcare browniană și nu pentru meritele sale de mare botanist. Sau despre numele plantelor. Care e diferența între numele ”comun” și numele ”științific” al unei plante? Ce face ca unul dintre ele să fie acceptat la nivel internațional iar celălalt nu? Denumirile științifice sunt prezentate, prin acord internațional, ca și cum ar fi scrise în latină. De ce în latină, o limbă moartă, puțin folosită? Pentru că latina, nefiind limba oficială a niciunei țări, poate trece peste toate granițele fără să stârnească nemulțumiri naționaliste. Latina este limbajul apolitic perfect. De-a lungul timpului latina și-a găsit drum în aproape fiecare limbă occidentală, în forme pe care majoritatea dintre noi nu le mai recunoaștem în mare măsură. Prin încercări și erori, botaniștii au stabilit că cel mai bun sistem de a numi o plantă este cel care folosește doar două cuvinte. Primul este o denumire generică – ”Genul”. Al doilea se referă la ceva ”specific”, ce se aplică unui tip individual de plantă, care numește ”Specia” plantei. Modul acesta de denumire a fost confirmat în 1753, când medicul Carl Linne a folosit ”sistemul binomial” în cartea sa Species Plantarum. Codul internațional de nomenclatură botanică recunoaște acest lucru ca fiind începutul „oficial” pentru denumirea „științifică” a plantelor. Prima convenție Internațională a avut loc în 1867. Valoarea denimirii științifice constă în acceptarea universală a acestui „cod” aplicat. El standardizează utilizarea sistemului binomial de nomenclatură în limba latină – oficială, non-politică, non-sectară, în litere alfabetice romane standard. Oamenii trebuie să își folosească în continuare judecata atunci când decid corectitudinea numelor și modul în care le aplică. Codul este doar un cadru ce ajută acest proces și e mereu în curs de perfecționare. Am mai aflat că la numele oficial, cel din 2 cuvinte se mai adaugă si numele „nașului”, a persoanei care a studiat științific respectiva plantă și a introdus-o în circuit cu toate „zorzoanele” pe care le reclamă știința. La fel cum pățești cu mai toate hobby-urile care se respectă și în cazul Hoya pofta vine mâncând. Și cu cât afli mai multe lucruri cu atât de scufunzi mai adânc în noua ta preocupare și constați cu stupoare c-ai dat peste un sac fără fund. Lumea Hoya e foarte-foarte mare și în continuă mișcare. În fiecare an sunt descoperite specii noi, altele își așteaptă rândul la „botez”. Unele denumiri vechi sunt aruncate la gunoi și te poți trezi ca peste noapte să nu mai știi ce plante ai adunat în colecție. Au apărut hibrizi sau plante selectate în condiții anumite de creștere. Unele dintre acestea sunt recunoscute „oficial” altele au doar nume de scenă, folositoare mai mult vânzătorilor. Din păcate pentru amărâtul care are la dispoziție doar un apartament de bloc și un balcon, e cam greu să poate emite pretenția de „colecționar”.  Adună și el ce poate din lista interminabilă a plantelor de Hoya și speră să le poată ține în viață, să le facă să înflorească și să-și ocupe timpul în mod cât mai plăcut. Căci nu-i așa ?  Când lumea obosește și societatea nu reușește să mulțumească, există întotdeauna grădina  –  după cum spunea poetul Minnie Aumonier ( de care n-am auzit în viața mea dar al cărui citat mi-a sărit în ochi pe net ) PS . Închei polologhia cu o listă interminabilă – în curs de completare – cu speciile de Hoya ce există pe acest pământ. Un număr infinitezimal va ajunge negreșit și în posesia Ulițarnicei. Sri Lanka (Ceylon) alexicaca Moon 1824 ovalifolia Wight 1834 reticulata Moon 1894 India & Burma acuminata Bentham ex Hooker f. 1883 acuta Haworth 1821 arnottiana Wight 1834 bella Hooker 1848 bhutanica Grierson & Long 1979 burmanica Rolfe 1920 collettii Schlechter = carnosa 1913 edeni King...