1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="2Jh4Wgoa0W"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/granada/">Granada</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/granada/embed/#?secret=2Jh4Wgoa0W" width="600" height="338" title="„Granada” – Ulițarnica" data-secret="2Jh4Wgoa0W" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2015/10/2015-10-13-15-Granada-Albaicin-Mirador-San-Nicolas.jpg1000662Marți 13 octombrie. Mai aveam la dispoziție două zile de colindat prin Al-Andalus, după care trebuia să ne întoarcem acasă. Planul nostru era să îngrămădim marți o vizită în Granada iar miercuri, în ultima zi, să dăm o fugă până în Gibraltar, să respirăm nițel aer britanic și să ne luptăm cu macacii. Planul de-acasă … n-a fost să se împlinească întrutotul. Am ratat Gibraltarul, în schimb am avut porție dublă de Granada. Și asta din pricina palatului Nasrizilor din Alhambra. Citisem încă dinainte de plecarea în Spania că Alhambra nu se lăsa cucerită cu una, cu două. Am fost prevenite și de către ghidul ce ne-a preluat de la aeroport și care ne-a propus excursiile organizate de compania de turism. Pentru a vizita palatele maure ce-au dus renumele Granadei peste mări și țări trebuia musai să-ți rezervi bilet în avans sau să te lipești de un grup organizat. Varianta a doua nu ne prea convenea, venea la pachet cu unele neajunsuri ale turismului de masă pe care încercam din răsputeri să le ocolim. Varianta rezervării biletelor din România nu am luat-o în considerare de teamă să nu ratăm ziua și ora intrării. De unde să știm noi ce ușoară e viața de turist în Spania! Încercasem zilele trecute să luăm bilete on-line, dar n-am avut succes. Erau vândute toate . Începeam s-avem emoții. Dar tot am plecat la drum. Pe A45 și-apoi pe A92, cei 150 de kilometri au zburat pe nesimțite. Am lăsat deoparte orașul și nu ne-am oprit până în parcarea Alhambrei. După care am mers fuguța la coada cea îmbârligată de la intrare. Era lungă tare, dar vioaie, înaintam repejor spre țintă. Începea să ne vină inima la loc. Mai erau doar două perechi în fața noastră când o voce suavă ne-a anunțat în difuzoare că numărul de mușterii acceptați în palatele maure a fost atins pentru ziua de azi, cine mai dorește și poftește poate vizita doar grădinile Generalife, Alcazaba și Rotonda lui Carol Quintul. Să te zgârii pe ochi, nu alta. Am abandonat coada, ne-am tras deoparte să ne lingem rănile și să evaluăm situația jalnică în care ne aflam. După o excursie atât de reușită prin Al-Andalus era culmea să nu trecem în palmaresul de călător o plimbare în Curtea Leilor. Am hotărât atunci, pe loc. Trebuia să ne încercăm norocul și a doua zi. Drumul dus-întors până în Benalmadena însă ne stătea în gât. Timp pierdut, benzină consumată, oboseală, riscul de-a rămâne cu buzele umflate și a doua zi. Ce-ar fi să compensăm neajunsurile astea multe cu un locșor de dormit în Granada?  Așa că am spus la revedere palatului și am plecat în căutarea hotelului indicat de aplicația de pe telefon, noroc cu ea … Am nimerit bine, zic eu. Hotelul nu era foarte scump, avea garaj pentru mașină și se afla la doar 15 minute de mers pe jos față de Catedrală. La recepție am fost întâmpinate cu amabilitate de către un spaniol frumușel foc și simpatic care ne-a căzut cu tronc amândurora. Am fost înzestrate cu o hartă a orașului și cu o mulțime de sfaturi legate de locurile ce meritau vizitate. Auzind pățania noastră cu intrarea la Palat am fost direcționate către librăria Alhambrei, aflată în Piața Isabela Catolica, unde-aveam șanse să luăm bilete pentru a doua zi. Am mai fost sfătuite să lăsăm mașina la hotel, c-am fi pierdut timp aiurea pe străzile aglomerate ale orașului și dădăcite cu privire la stațiile de autobus ce ne puteau duce în Albaicin și Realejo. Am plecat la drum fără să pierdem mult timp la hotel. Aveam de gând să trecem întâi pe la librărie, să luăm mult doritele bilete, dar n-am găsit-o din prima încercare. Urma să dăm peste ea mai spre seară, însă n-am avut succes la cumpărături. În schimb am primit informația prețioasă că, pentru o reușită sigură, trebuia să ne înființăm la casa de bilete a Alhambrei la ora 6 dimineața. Ce dacă se deschidea abia la 8. Aveam așadar la dispoziție câteva ceasuri bune de hoinărit prin Granada, ce bine că scăpasem de condus mașina! Primul obiectiv ieșit în cale a fost Catedrala și Capela Regală, locul în care sunt înmormântați Isabela de Castilla și Ferdinand de Aragon, Regii Catolici ce-au recucerit orașul în anul 1492. Ne-au întâmpinat cu miresme puternice de ceaiuri exotice de pe tarabe proptite de ziduri. Catedrala e mare, impunătoare, cum altfel, un amestec renascentist-baroc. E tinerică, comparată cu senioarele Spaniei, a fost începută abia după anul 1500. In interior, cam pustiu. I-am dat un ocol și-am plecat mai departe. La Capela Regală erau mai mulți vizitatori. Prima dată când am trecut prin preajmă era închisă, dar am revenit pentru a vedea mormintele Isabelei de Castilia, a soțului său Ferdinand, a fiicei lor Juana la Loca și a lui Filip cel Frumos de Austria, făcute toate la comanda lui Carol Quintul. Din păcate nu am avut voie să fac fotografii în interior. Capela a fost construită pentru a fi necropola regilor Spaniei, dar Filip al II-lea a avut alte idei. Regii habsburgici și-au găsit somnul de veci la Escorial, aici rămânând doar spaniolii. Ne-am continuat drumul prin Plaza Isabel La Catolica, unde un Columb de bronz încă nu-și convinsese regina să-i dea bani de drum spre Indii. Din Plaza Nueva am luat minibusul C1, așa cum am primit instrucțiuni la hotel, care ne-a urcat dealul Albaicin. Am coborât odată cu restul mușteriilor în stația San Nicolas, foarte aproape de Miradorul ce oferă cea mai spectaculoasă vedere spre Alhambra. Foarte frumos locșor. Dar și aglomerat tare. Priveliștea însă merita toți banii. Aș fi rămas aici până la înserat, când zidurile roșii ale cetății maure își îndulceau culorile în luminile soarelui de apus. Asta dacă nu interveneau norii ce începeau să se-adune. Aș fi rămas până la căderea întunericului, pentru a prinde în fotografii luminile de poveste ale Alhambrei. Mai erau însă multe de descoperit. Fotografiile orei albastre au rămas pe data viitoare. Am luat-o la pas, în jos pe dealul  Albaicin, pe străduțe înguste și întortocheate. La cotituri de stradă, printre case albe zăream mereu zidurile Alhambrei. Bine mai trebuie să fie pentru cei ce locuiesc aici. Întâmplător, o parte de drum l-am făcut alături de un mic grup vorbitor de engleză ce era însoțit de un spaniol ce povestea într-una. Am tras vrând nevrând cu urechea și-așa am aflat o noutate. Zice spaniolul: „Știți ce e aceea o Carmen? … Nu, nu numele de fată, nici opera Carmen de Bizet. N-au nici o legătură ! Sunt casele din jur.” Și s-a pus pe explicat. Așadar, o Casa Carmen este o casă tipică din Granada ce are neaparat o grădină, e înconjurată de ziduri înalte și groase și are vedere spre Alhambra. Grădina e o amestecătură de livadă, grădină de zarzavat și plante frumos mirositoare, ornamentale sau nu. La vremea plimbării noastre iasomia era la putere. Rodii, portocalii, lămâii și mai ales vița de vie sunt nelipsite, dealtfel de la ultimele s-a tras și numele caselor. Karm în arabă înseamnă vin. Ce păcat de zidurile astea înalte, nu zăream mai nimic din ce se-ascundea în spatele lor!  Mai povestea ghidul nostru că existau pe vremuri multe izvoare, transformate în cișmele, câte una pentru trei, patru case. Acum sunt ferecate, le-au luat locul canalizările lumii moderne. Grupul englezesc a luat-o voinicește în altă parte și ne-a lăsat să visăm la o excursie viitoare, în care musai trebuia să ne găsim gazdă într-o carmen. La poalele dealului am nimerit pe-o străduță marocană toată. Era plină de ceainării cu narghilele, de magazine cu babuși, tajine și șaluri orientale. La capătul ei, am trecut iarăși granița. Am urcat nițel pe  Cuesta de Gomerez până la Poarta Alhambrei dar știam că n-aveam ce căuta pe-acolo. După ce ne-am tras sufletul și ne-am umplut burțile am plecat să cucerim Realejo, vechiul cartier al evreilor din Granada. Și în Realejo erau străduțe frumoase și carmenes. Se apropia însă înserarea, începea să se înnoreze din păcate, așa că am hotărât să ne retragem spre hotel. Ne-ajunsese oboseala iar a doua zi trebuia să ne sculăm dis de dimineață, pentru a ajunge la ora 6 la porțile Alhambrei. La o ultimă cotitură însă am zărit un afiș ce ne-a abătut pașii spre un mic muzeu dedicat evreilor sefarzi. Ia să vedem ce-i și cu La Juderia asta! Nimerisem acasă la Beatriz Chevalier Sola. La parter era amenajat un mic muzeu, etajul era folosit de familie. Cele câteva încăperi erau pline cu obiecte evreiești, cărți vechi, panouri explicative. Un mic magazinaș vindea alimente cușer, aduse de departe. Am primit și noi la intrare o coală de hârtie de unde am aflat câte ceva despre istoria evreilor spanioli. Amintea acolo că Sefarad era o locație biblică, identificată cu Iberia și că evreii ce o locuiau, sefarzii, au format încă din primele secole după Hristos o comunitate mare și bogată. Amintea de epoca de aur a culturii sefarde, ce-a coincis în mare parte cu perioada stăpânirii musulmane a Spaniei. În acele vremuri de demult au trăit mulți învățați, poeți, medici, matematicieni evrei. În vremurile acelea tolerante au trăit mulți înțelepți ce-au încercat împăcarea tradiției rabinice cu filosofia greacă. Hârtia noastră amintea însă și de pogromuri, persecuții, de alungarea evreilor din Spania. Cartierul Realejo era pe vremuri evreiesc. De la 1500 încoace e creștin. Să spun drept, micul muzeu nu m-a impresionat cine știe ce. E mititel, iar obiectele expuse par a fi adunate în pripă din gospodărie. Mai mult mi-a plăcut să stau la taclale cu gazda noastră. Beatriz ne-a povestit că în Granada mai sunt doar cinci familii sefarde. Sinagogă nu au, iar rabinul ce vine-aici din când în când din alte localități, e nevoit să țină adunarea într-una din casele enoriașilor, de obicei chiar în cea în care ne aflam. Ne-a povestit de dorința ei de-a menține în viață o tradiție muribundă. Cinste ei. Cu această vizită am încheiat și noi ziua. Am plecat spre hotel, am pus ceasul să sune la ora 4 și un pic și ne-am culcat. 00