1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="jyky4QFnlO"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/gradina-de-nuferi/">Grădina cu nuferi</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/gradina-de-nuferi/embed/#?secret=jyky4QFnlO" width="600" height="338" title="„Grădina cu nuferi” – Ulițarnica" data-secret="jyky4QFnlO" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2013/08/2013-08-10-36-untitled.jpg1000669De mult timp mă bate gândul să învăț să merg cu caiacul – hmm, cred că verbul plutesc ar fi mai corect.  Pretenții mari nu am. Nu vreau să ajung campioană, nu cred că mă interesează prea multă tehnică și teorie – deși sunt conștientă că e bună și ea la ceva –  vreau doar să nu mă răstorn și să înaintez cât de cât pe apă. Asta pentru început. Poate mai încolo pretențiile mele vor crește, cine știe. Cu atâtea lacuri prin jurul Bucureștiului, mi-am zis că  se găsește sigur cineva care să-și facă pomană și să se ocupe de un adult copt ca mine. Prietenul Google mi-a venit în ajutor și de data asta. Am găsit o oferta pe site-ul FăSport.ro : două ore + caiac de două persoane + instructor care să-ți spună una alta = 150 RON. Nu-i rău, mi-am zis și am trecut la fapte. Am dat un mail, am primit un telefon de la Snagov tur care mi-a spus că se ocupă doar de grupuri, dar să încerc eu să-l sun pe Victor, care s-ar putea să mă ajute. De-atunci totul a mers strună și sâmbătă am făcut prima mea ieșire în caiac pe lacul Snagov. A fost nemaipomenit. Deși m-am pricopsit cu două julituri la mâini de la padelă și cu puțină febră musculară, sportul ăsta și-a câștigat un nou fan. In plus, am aflat povești despre satul Snagov , despre Fundatia Snagov și proiectele ce le desfășoară, am vizitat micul muzeu amenajat la Casa cu Stuf. Asta se întâmpla ieri. Astăzi mi-am luat inima în dinți și am plecat de una singură pe lac. Am închiriat un caiac mai lat și mai stabil  de la Artha Park și am pornit voinicește la drum. N-am ajuns prea departe. Am parcurs de fapt o mică „alee” ce se desprinde din lacul Snagov, și care se termină la pontonul de unde pornisem.  Aș fi putut parcurge o distanță mult mai mare, nu e greu deloc, dar m-am împotmolit în grădina cu nuferi. Ieșirea pe „autostradă” ca să zic așa, adică pe lacul propriu-zis,  nu mi s-a părut interesantă. Am preferat să mă învârt în jurul tufelor cu nuferi și să le fac fotografii. Era și cât pe ce să capăt bătaie de la o chiră supărată că mă apropiasem prea tare de cuibul ei, dar am scăpat nevătămată. Puțin mai departe, lotușii care parcă au pus stăpânire pe lac își înălțau și ei florile spre cer. Deși nu era o ora tocmai potrivită pentru fotografii (era în miezul zilei) am reușit, zic eu, să aduc câteva capturi acasă. Și acum câteva sfaturi practice pentru cine vrea să încerce o plimbare cu caiacul. 1. Îmbrăcați-vă cu haine ce se usucă ușor. Nu ai cum să nu te uzi în caiac. Te stropești sigur, iar de pe padele se scurge apa. 2. Mănușile de biciclist, fără degete, mi-au fost de un real folos. Mi-au protejat juliturile de ieri, nu am făcut altele, iar degetele erau libere să manevreze aparatul foto. 3. Data viitoare îmi voi lua un rucsac impermeabil, sau o husă impermeabilă pentru a-l proteja pe cel ce-l am. A ieșit un pic murat din experiența la care l-am supus. 4. Pentru o plimbare într-o zi însorită, sunt subînțelese următoarele accesorii: ochelari de soare, pălărie/șapcă tot împotriva soarelui, cremă de protecție. La nivelul apei parcă soarele arde mai tare. Una peste alta, a fost un sfârșit de săptămână plăcut. Am văzut că nu e chiar așa de greu să mânuiești un caiac și am prins curaj să continui cu această distracție nouă. In tura viitoare poate ajung până la mănăstire. 00