1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="GrHa4nA4ce"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/gradina-arborilor-milenari/">Grădina arborilor milenari</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/gradina-arborilor-milenari/embed/#?secret=GrHa4nA4ce" width="600" height="338" title="„Grădina arborilor milenari” – Ulițarnica" data-secret="GrHa4nA4ce" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2026/07/ChatGPT-Image-Jul-5-2026-10_03_05-AM-1024x683.png1024683Grădina G.1 Definiție DEX ARBORE, arbori, s. m. 1. Nume generic pentru orice plantă cu trunchi înalt și puternic, lemnos și cu mai multe ramuri cu frunze care formează o coroană; copac; p. restr. pom. Bla, bla, bla O fi codrul frate cu românul dar arborii ba. La noi copacii sunt rareori considerați obiective turistice. Puțini își fac un drum special ca să vadă un stejar bătrân, așa cum îl fac pentru o catedrală, un castel sau un muzeu. Am constatat că în alte părți ale lumii interesul pare să fie mai mare. Există arbori bătrâni păziți cu aceeași grijă ca un monument istoric, care beneficiază de îngrijiri speciale, aproape ca într-un spital. Am văzut și eu vreo doi arbori matusalemici în călătoriile mele dar nu pe veteranii absoluți. Am să-i adun așadar într-o grădină personală a arborilor milenari. Înainte de poveștile lor, merită spus cum se stabilește vârsta unui copac, fiindcă cifrele care li se atribuie nu au toate aceeași greutate. Metoda cea mai sigură este numărarea inelelor de creștere. Fiecare an lasă un inel, iar un burghiu subțire, numit sfredel de creștere, permite extragerea unei mostre de lemn fără să ucidă arborele. Rezultatul este o dendrocronologie de încredere, un fel de certificat de naștere scris chiar în trunchi. Metoda are însă o limită. La copacii foarte groși, sfredelul nu ajunge până în centru, iar restul vârstei se estimează printr-un model statistic, cu o marjă de eroare care poate fi de sute sau chiar mii de ani. La copacii clonali, unde vezi cu ochiul liber cum moare trunchiul și renaște din aceeași rădăcină, dendrocronologia nu mai funcționează deloc, iar vârsta se stabilește prin datare cu radiocarbon a materialului din rădăcină. În sfârșit, o parte din vârstele vehiculate în jurul arborilor legendari nu vin din laborator, ci din tradiție locală, din legendă sau din prima însemnare scrisă. Acestea trebuie citite ca atare, mai mult dorință decât putință. Specimene Methuselah Pinus longaeva ~4.856 ani Metuselah este un pin din specia Pinus longaeva, cunoscut în engleză sub numele de bristlecone – adică pin cu conuri țepoase. Crește undeva în Munții White din estul Californiei. Spun undeva pentru că locul exact este ținut secret de administrația silvică americană. Copacul se află într-o pădure deschisă vizitatorilor, cu poteci marcate și panouri explicative, dar traseul nu duce niciodată chiar până la el. Secretul merită păstrat deoarece, cu decenii în urmă, un alt pin bristlecone la fel de bătrân a fost tăiat din greșeală de un cercetător. Administrația a decis să nu mai riște. Pinii bristlecone nu sunt copaci înalți. Cele mai bătrâne exemplare din zona lui Metuselah depășesc rareori 15 metri, o siluetă modestă pentru un record de longevitate. Nimic din statura lui nu-i trădează vârsta. Metuselah a fost descoperit de Edmund Schulman, un dendrocronolog de la Universitatea din Arizona, care obișnuia să-și petreacă verile căutând cei mai bătrâni copaci ai lumii. În 1957 a ajuns în Munții White, într-o zonă cu stâncă friabilă și ploi rare, condiții pe care alți copaci le evită dar pe care bristlecone-ul le folosește în avantajul său. Creșterea lentă și lemnul dens al acestor pini îi fac aproape imuni la putrezire, insecte și ciuperci, ceea ce le permite să reziste mii de ani. Schulman a extras o mostră cu sfredelul dintr-un exemplar și a numărat 4.789 de inele complete. A botezat copacul Metuselah, după patriarhul biblic despre care se spune că a trăit 969 de ani, deși vârsta pinului o depășea deja cu mult pe a personajului. Schulman a murit la scurtă vreme după această descoperire, în 1958, la 49 de ani, fără să apuce să vadă cât de departe va merge recunoașterea muncii lui. Astăzi Metuselah are, adăugând anii scurși din 1957, aproximativ 4.853 de ani, cu o germinare estimată în jurul anului 2833 î.Hr. Era deja bătrân de trei secole când s-au ridicat piramidele de la Giza. Titlul lui de cel mai bătrân copac de pe planetă a fost, pentru o vreme, contestat chiar de un alt bristlecone. În 1964, un student la geografie pe nume Donald Currey studia un grup de pini bristlecone de pe Wheeler Peak, în Nevada, pentru a reconstitui clima Micii Ere Glaciare. Unul dintre exemplare, numit de alpiniștii locali Prometeu, avea un trunchi prea gros pentru sfredelul lui de carotaj. Cu aprobarea autorității silvice, Currey a decis să taie copacul pentru a obține o secțiune completă. Abia după aceea, numărând inelele la lumina slabă a unei camere de motel, și-a dat seama ce făcuse. Prometeu avea 4.862 de inele numărate, ceea ce, ținând cont de inelele lipsă de la baza trunchiului, îl făcea mai bătrân decât Metuselah. Cel mai vechi copac cunoscut al lumii fusese descoperit și ucis în aceeași zi. Episodul acesta trist a schimbat modul în care sunt tratați bristlecone-ii de atunci încoace. Localizările exacte ale celor mai bătrâne exemplare au devenit secrete. Chiar și copacii morți din interiorul parcurilor naționale se află sub protecție, pentru valoarea lor ca înregistrare climatică. Metuselah a redevenit, prin dispariția lui Prometeu, cel mai bătrân copac confirmat de pe Pământ, titlu pe care îl poartă și acum. Gran Abuelo Fitzroya cupressoides ~3.600 – 5.500 ani Într-o vale umedă și răcoroasă din Parque Nacional Alerce Costero, în munții de coastă ai statului Chile, la vreo opt sute de kilometri sud de Santiago, crește un arbore pe care chilienii îl numesc Alerce Milenario. Îl alintă însă, și mai simplu, Gran Abuelo — Bunicul. După cum îi spune și numele, este un alerce (Fitzroya cupressoides), un conifer al cărui lemn este atât de trainic și de rezistent la putrezire încât, vreme de secole, a fost vânat fără milă de tăietori. Este înrudit mai degrabă cu chiparoșii și cu sequoia decât cu brazii. Trunchiul lui Gran Abuelo depășește patru metri în diametru, iar scoarța groasă, brăzdată adânc, seamănă cu o stâncă modelată de apă. Bunicul poartă toate semnele bătrâneții. O bună parte din trunchi este lemn mort, o bucată din coroană s-a prăbușit cândva, iar în crăpăturile scoarței au prins rădăcini mușchi, licheni și chiar alți copaci mai tineri, așa încât bătrânul cară în spinare o mică pădure care crește pe el. Este aproape o minune faptul că a apucat să trăiască până în zilele noastre. Râpa umedă în care stă l-a ferit de incendiile și de topoarele care au ras de pe fața pământului cea mai mare parte a neamului său. Întâlnirea lui cu oamenii are aproape aerul unei povești. Arborele a fost descoperit în anii 1970 de un pădurar din parc. Peste câteva decenii, nepotul acelui pădurar, cercetătorul Jonathan Barichivich, avea să încerce să-i afle vârsta. Crescut într-o familie de pădurari și obișnuit din copilărie cu acest arbore, el avea să devină omul care i-a spus povestea. Gran Abuelo este unul dintre puținii copaci ajunși personaje de notorietate națională în Chile. Primește vizitatori care trebuie să străbată un traseu clar prin pădure. Este prezentat des în documentare și în campaniile ce au ca scop protejarea naturii. Povestea aflării vârstei lui este una dintre cele mai frumoase povești din dendrocronologie. Trunchiul este mult prea gros așa că sfredelul nu poate ajunge până în inima lui. În 2020, cercetătorul chilian Jonathan Barichivich, împreună cu Antonio Lara, a extras cu grijă doar o carotă parțială, care cuprindea în jur de 2.400 de inele strânse unul în altul. Ca să acopere diferența până la centru și anii rămași nenumărați, cei doi au construit un model statistic bazat pe ritmul de creștere al altor arbori din aceeași specie. Au ținut seama de faptul că un puiet nu crește la fel ca un arbore matur și că ritmul este influențat de lumină, climă și concurența dintre copaci. Au făcut apoi în jur de zece mii de simulări ale modelului pentru a afla vârsta copacului. Modelul indică, cu o probabilitate estimată la aproximativ 80%, că arborele are în jur de 5.400 de ani, adică mai mult decât vârsta lui Methuselah, pinul din California care deține titlul oficial. Nu toată lumea acceptă acest rezultat, mulți dendrocronologi privesc aplicarea unui model statistic cu rezerve, chiar dacă unii dintre ei recunosc că metoda este ingenioasă. Așadar, Gran Abuelo este probabil cel mai bătrân copac viu al lumii, dar nu și cel mai bătrân confirmat. La scara timpului în care trăiește Bunicul, câteva sute de ani în plus sau în minus par la fel de neînsemnate ca disputele dintre dendrocronologi. Sarv-e Abarkuh Cupressus sempervirens ~4.000 – 4.500 ani Sarv-e Abarkuh, adică chiparosul din Abarkuh, se află undeva în inima Iranului, în provincia Yazd, pe drumul prăfos care leagă Yazdul de Shiraz. Orașul care îl adăpostește stă în plin deșert, are case de chirpici, un turn funerar zoroastrian octogonal și captatoare de vânt. Adevărata lui vedetă rămâne însă copacul. Arborele acesta face parte din specia Cupressus sempervirens, chiparosul persan (sau mediteranean), rudă apropiată a celor pe care îi vedem străjuind cimitirele și grădinile din jurul Mării Mediterane. Exemplarul din Abarkuh a luat-o însă pe cont propriu. Se înalță cam douăzeci și cinci de metri, are aproape optsprezece metri în circumferință și peste unsprezece metri în diametru, iar trunchiul îi este răsucit în spirală, ca și cum s-ar fi tot întors în somn de-a lungul mileniilor. De departe păstrează forma conică a neamului său și culoarea verde-închis, ca o flacără verde plantată în nisip. I se mai spune și Chiparosul zoroastrian. Statul iranian îl ocrotește ca monument natural. Sarv-e Abarkuh e pomenit în mai multe legende. Cea mai frumoasă spune că l-ar fi plantat însuși Zoroastru, când a poposit în Abarkuh pe drumul lui de propovăduire a noii religii pe care o întemeiase. O altă tradiție îl leagă de Iafet, fiul lui Noe, care l-ar fi sădit după potop. Chiparosul ocupă un loc aparte în cultura persană. Apare în basoreliefurile ahemenide de la Persepolis și în poezie, ca simbol al vieții fără de sfârșit și al dreptății. Sarv-e Abarkuh a fost pomenit în scrierile unui cărturar din secolul al paisprezecelea, pe nume Hamdollah Mostowfi. Chiparosul ocupă un loc aparte în cultura persană. Apare în basoreliefurile ahemenide de la Persepolis și în poezie, ca simbol al vieții fără de sfârșit și al dreptății. Sarv-e Abarkuh a fost pomenit în scrierile unui cărturar din secolul al paisprezecelea, pe nume Hamdollah Mostowfi. Nota că în acel oraș crește un chiparos vestit în toată lumea. Vârsta adevărată a copacului este greu de stabilit. În țara poeziei nici nu prea are importanță. Metoda clasică, cea cu carotaj din trunchi, nu se aplică unui copac deja bătrân și celebru acum șapte sute de ani. Probabil nici n-ar da rezultate, pentru că un asemenea patriarh are lemnul din miez măcinat de vreme. Așa că cercetătorii se descurcă indirect, prin comparații de creștere și prin mărturii istorice. De aici și dezacordul dintre estimări. Cei mai mulți experți îl socotesc bătrân de patru mii până la cinci mii de ani. Alții, mai îndrăzneți, urcă până spre opt mii. Această ultimă estimare ar trebui privită cu prudență. Atunci când vârsta este estimată după grosimea ultimelor inele, care devin tot mai înguste odată cu bătrânețea, cifrele tind să se umfle spectaculos. Chiparosul din Abarkuh a văzut imperii ridicându-se și prăbușindu-se, a auzit profeți și poeți, a fost măsurat, fotografiat și disputat de savanți, iar el continuă să facă exact ceea ce a făcut de la bun început, adică să crească încet. Oamenii se contrazic cu privire la vârsta lui, iar el își vede liniștit de următorul inel. La scara lui, toată graba omenească pare o simplă adiere de vânt printre ramuri. Llangernyw Yew Taxus baccata ~4.000 ani În satul Llangernyw, în ținutul Conwy din nordul Țării Galilor, în cimitirul care înconjoară bisericuța Sfântului Digain, crește o tisă atât de bătrână încât biserica de lângă ea pare o construcție modernă. În engleză i se spune Llangernyw Yew, iar în galeză Yr Ywen hynafol yn Llangernyw, adică tisa străveche din Llangernyw. Copacul este din specia Taxus baccata, tisa comună sau europeană, un conifer cu frunze mărunte, întunecate și veșnic verzi, cu scoarța roșiatică ce se cojește în fâșii. La prima vedere, tisa din Llangernyw nici nu pare un singur copac. Miezul ei s-a măcinat și s-a pierdut cu...