1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="UASipB5eSC"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/gordes/">Gordes</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/gordes/embed/#?secret=UASipB5eSC" width="600" height="338" title="„Gordes” – Ulițarnica" data-secret="UASipB5eSC" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2016/07/2016-06-25-02-Gordes.jpg1000662Iată-mă ajunsă în Gordes, după 50 de kilometri parcurși din Avignon și după un ceas de la întâlnirea cu Giulietta. Pe drum ne-am cam ciondănit iar acu simțeam nevoia unei pauze, să mai scap nițel de toanele ei. Un indicator rutier mă trimitea cu insistență la dreapta, cu promisiunea unei parcări și a unui punct de belvedere. L-am ascultat. După ce m-am chinuit să-i găsesc un locșor grăsanei de Giulietta fără s-o fac să țipe la mine, m-am relaxat. Conform tuturor site-urilor cu sfaturi pentru călători, ajunsesem într-un loc deosebit, într-unul din „Les plus beaux villages de France”, o perlă a coroanei provensale. Urma să verific dacă reclama se potrivea cu realitatea. Priveliștea ce mi se desfășura în fața ochilor merita toți banii. Un orășel de piatră gri, pudrat cu verdele grădinilor, moțăia în soarele cald al amiezii, lipit de moțul de stânca pe care fusese ridicat. Mă invita la o explorare mai amănunțită. Am hotărât să las mașina acolo și să pornesc pe jos până în sat, nu era mai mult de un kilometru de parcurs. Ajunsă la destinație entuziasmul mi-a mai scăzut nițel. M-am învârtit cât m-am învârtit pe străduțele înguste de piatră, am încercat să trag cu ochiul peste gardurile înalte, tot de piatră, m-am străduit să nu-mi rup gâtul pe scările primejdios de abrupte și nu foarte întregi care m-au condus până la un mic amfiteatru. Am intrat în biserica de piatră, am trecut pe lângă castelul medieval, evident tot din piatră, și-am încercat, fără succes, să găsesc loc la o terasă. Am fost tentată să intru în pivnițele Palatului Saint-Firmin, dar m-am oprit. Începea să mă copleșească atât de mult gri. Prea era austeră frumusețea asta provensală. Doar câteva flori încercau timid să îndulcească atmosfera iar petecul de cer albastru ce se zărea cu greu printre clădiri înalte nu-mi era de ajuns. Așa că mi-am luat rămas bun de la Gordes și-am plecat mai departe. 00