1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="I7kBNotYCb"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/gniezno/">Gniezno</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/gniezno/embed/#?secret=I7kBNotYCb" width="600" height="338" title="„Gniezno” – Ulițarnica" data-secret="I7kBNotYCb" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> Partea întâi – Pregătirea Gniezno ocupă un loc cu totul special în istoria Poloniei. Împreună cu Poznań și alte centre din Wielkopolska, s-a aflat în nucleul teritorial din care s-a format statul polonez al dinastiei Piast. Tradiția l-a consacrat drept prima capitală a Poloniei, deși pentru secolul al X-lea noțiunea de „capitală” trebuie folosită cu prudență. Primii conducători Piast se deplasau între mai multe reședințe. Numele orașului este legat de gniazdo, „cuib”. De aici provine și legenda întemeierii Poloniei. Cei trei frați Lech, Czech și Rus s-ar fi despărțit în căutarea unor pământuri unde să se stabilească. Lech ar fi văzut un vultur alb într-un cuib, pe fundalul cerului roșiatic al apusului, și ar fi hotărât să se oprească aici. Vulturul alb pe fond roșu ar fi devenit astfel simbolul Poloniei. Este legendă, nu istorie, dar explică legătura foarte puternică dintre Gniezno și simbolistica națională poloneză. În secolul al X-lea, Gniezno a fost unul dintre principalele centre ale lui Mieszko I, primul conducător istoric al dinastiei Piast. În 966, Mieszko a primit botezul, eveniment cunoscut drept Botezul Poloniei. Nu știm cu certitudine unde a avut loc ceremonia, iar Gniezno este doar unul dintre locurile propuse. Important este ce a însemnat, statul Piast a intrat în lumea creștină occidentală, latină. Mieszko era căsătorit cu prințesa creștină cehă Dobrawa, iar alianța cu Boemia a avut un rol important în această alegere. Catedrala din Gniezno a fost ridicată ulterior pe locul unei biserici mai vechi din vremea primilor Piast. Clădirea de azi este însă în principal gotică, rezultatul reconstrucțiilor succesive. Personajul esențial pentru Gniezno este Sfântul Adalbert de Praga, numit în poloneză Święty Wojciech. A fost episcop de Praga, provenea dintr-o familie aristocratică boemă și a plecat ca misionar pentru a-i creștina pe prusacii păgâni de pe țărmul Balticii. Misiunea a fost susținută de conducătorul polonez Bolesław, viitorul rege Bolesław I Viteazul. În 997, Wojciech a fost ucis în timpul misiunii. Potrivit tradiției, Bolesław i-a răscumpărat trupul de la prusaci plătind în aur greutatea acestuia și l-a adus la Gniezno. Wojciech a fost canonizat foarte repede, în 999, iar Gniezno a devenit un important loc de pelerinaj. Relicvele sale aveau și o enormă valoare politică. Un sfânt atât de prestigios aflat pe teritoriul lui Bolesław ridica statutul tânărului stat polonez în Europa creștină. În anul 1000 s-a petrecut aici unul dintre evenimentele fundamentale ale începuturilor Poloniei. Împăratul Sfântului Imperiu Roman, Otto al III-lea, a venit în pelerinaj la mormântul prietenului său Wojciech și s-a întâlnit cu Bolesław I. Întâlnirea este cunoscută drept Congresul de la Gniezno. Otto al III-lea avea o concepție ambițioasă despre o Europă creștină formată din mai multe regate care cooperau sub autoritatea imperială. Bolesław era un partener important în această construcție. Gesturile făcute la Gniezno au fost spectaculoase. Potrivit cronicii lui Gallus Anonymus, Otto i-ar fi pus lui Bolesław propria diademă imperială pe cap și i-ar fi oferit o replică a Sfintei Lănci, una dintre marile relicve ale puterii imperiale. Bolesław i-a oferit, la rândul său, împăratului o relicvă a Sfântului Wojciech. Tot atunci s-a creat Arhiepiscopia de Gniezno, independentă de structurile bisericești germane. Statul Piast a primit astfel propria organizare ecleziastică, direct legată de Roma. Gniezno devenise centrul religios al Poloniei. În 1025, Bolesław I Viteazul a fost încoronat rege al Poloniei la Gniezno. La scurt timp după moartea sa, tot aici a fost încoronat fiul său, Mieszko II Lambert. În Evul Mediu au mai avut loc în catedrala din Gniezno încoronări regale, înainte ca acest eveniment să se mute definitiv la Cracovia. Gniezno și-a pierdut treptat rolul politic în favoarea altor centre, dar și-a păstrat extraordinara importanță religioasă. Arhiepiscopul de Gniezno a primit mai târziu titlul de Primat al Poloniei. Actuala Bazylika Prymasowska Wniebowzięcia Najświętszej Maryi Panny este rezultatul unei istorii complicate de distrugeri și reconstrucții. Pe acest loc au existat biserici încă din secolele X–XI. Catedrala a fost distrusă sau grav afectată de mai multe ori, inclusiv în timpul invaziei ducelui ceh Břetislav I din 1038. Forma gotică principală a fost construită începând din secolul al XIV-lea. Ulterior au fost adăugate capele și elemente baroce, iar în secolul XX unele intervenții au încercat să redea interiorului caracterul gotic. Marea comoară a catedralei nu este însă arhitectura, ci ceea ce păstrează în interior: memoria Sfântului Wojciech și una dintre capodoperele artei romanice europene – Porțile de la Gniezno. Cele două canaturi din bronz au fost realizate în secolul al XII-lea, probabil în jurul anilor 1170–1180. Pe ele sunt reprezentate în relief 18 scene din viața Sfântului Wojciech. Povestea trebuie citită ca o bandă desenată medievală: pe un canat, scenele urcă de jos în sus, de la nașterea și tinerețea sfântului până la activitatea sa episcopală; pe celălalt, povestea coboară spre misiunea în Prusia, martiriu și aducerea trupului la Gniezno. Scenele sunt înconjurate de o bordură extraordinar de bogată, cu plante, animale, creaturi fantastice și mici scene din viața cotidiană. Porțile acestea sunt originale și au supraviețuit aproape nouă secole. Partea a doua – La ce ar trebui să casc gura Partea a treia – Ce a ieșit 00