1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="VixNSGX7Qm"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/giverny-vizita-la-claude-monet/">Giverny – În vizită la Claude Monet</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/giverny-vizita-la-claude-monet/embed/#?secret=VixNSGX7Qm" width="600" height="338" title="„Giverny – În vizită la Claude Monet” – Ulițarnica" data-secret="VixNSGX7Qm" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2016/08/2016-07-02-117-Giverny.jpg1000662Rămăsesem cu un mare of , demult de tot, după prima mea vizită la Paris. Una din marile mele dorințe de-atunci era să intru la Musée de l’Orangerie, să mă scufund precum un broscoi fericit în lacul cu nuferi al lui Claude Monet. Nu s-a putut, spre marele meu regret de-atunci,  muzeul fiind închis pentru renovare. Of-ul a rămas acolo, neschimbat peste ani și, ca să mi-l ridic de pe suflet, am fugit la Orangerie imediat ce-am prins un prilej favorabil. Les Nymphéas mă așteptau, enigmatice, alb-mov-albastre-verzui și m-au hipnotizat nițel, că nu-mi prea venea să plec de-acolo. În plus, mi-au înșurubat în suflet dorința de a merge în Giverny să văd locul care le-a dat viață, eventual să le cunosc nepoții și nepoatele. Dar era abia începutul lui aprilie când se întâmplau toate astea, cine-a mai văzut nuferi înfloriți în această perioadă a anului?  Trebuia să am răbdare câteva luni. La început de iulie însă n-am mai rezistat tentației și-am pornit la drum. Am luat trenul din Gare Saint Lazare, ca și pe vremea lui Monet, și-am coborât la Vernon. De-acolo sunt doar 5 km până în Giverny care pot fi parcurși pe jos, cu bicicleta sau cu autobuze special rezervate călătorilor ce vor să viziteze grădinile. Cu emoții, am găsit un locșor în cele două autocare care ne așteptau. Și eu care îmi imaginam că sunt harnică, că voi fi prima la casa de bilete și că voi fi singurul oaspete matinal. Vise frumoase. Se povestește că Monet s-a decis să-și cumpere o casă în Giverny pe când călătorea cu trenul spre Rouen și spre plajele Normandiei. I-or fi plăcut căpițele cu fân zărite pe geam, o fi fost lumina mai specială? Probabil. Așa se face că începând cu anul 1893, Claude Monet s-a stabilit aici, într-o casă roz, înconjurată de grădini, suficient de mare pentru a găzdui două familii. Împreună cu el au venit și Alice și Ernest Hoschedé. Ce triunghiuri amoroase ciudate, relații complicate – suflete de artiști, cine să-i înțeleagă?  Camille nu mai era demult, cu timpul a dispărut și Ernest, iar în Giverny au rămas doar Claude și Alice împreună cu cei opt copii ai lor. Și-au trăit aici fericiți până la adânci bătrânețe. Alice a avut grijă de copii, Claude și-a văzut de pensulele lui și de grădinărit. Și-așa au luat naștere o grămadă de picturi reprezentând grădini în floare, nuferi pe sub poduri japoneze, căpițe cu fân …  cât să umple toate muzeele lumii.  Spre bucuria noastră. Aș caracteriza vizita mea acasă la Monet, plăcut-enervantă. Neplăcerea a venit din cauza înghesuielii. Ca la mai toate obiectivele de interes turistic ale Franței se înghesuia și-aici puhoi de lume. Stăteam la rând un minut, două pentru a putea intra în următoarea cameră a casei. Nici în grădini nu era mai bine, din păcate. Dar atmosfera intimă a casei, culorile pastelate cu care te întâmpinau încăperile, colecția de gravuri japoneze de pe pereți au îndulcit gustul amar ce mi l-a lăsat îmbulzeala. Dar, bineînțeles, grădinile mi-au plăcut cel mai mult. Sunt două de toate. Prima se întinde în spatele casei și e ticsită cu trandafiri, crini, și tot felul de alte flori, în funcție de sezon. La vremea vizitei mele, macii erau la putere. Se povestește că Monet angajase vreo șapte grădinari care să-l ajute să-și mențină grădina proaspătă tot timpul. Sunt convinsă că și în zilele noastre robotește aici multă lume. A doua grădină e concentrată în jurul lacului cu nuferi. Am ajuns la ea după ce-am trecut drumul printr-un pasaj subteran. E parcă și mai frumoasă decât prima. Își poartă vizitatorii pe alei înguste, peste poduri arcuite de lemn într-o lume plină de culoare și liniște. Am dat ocol de multe ori celor două grădini, cu ochii la multitudinea de specii de flori, cu nasul amușinându-le miezul, cu urechile atente la trilurile păsăretului ciripitor. Până când o ploaie răpăitoare de vară m-a alungat la adăpost, în magazinul cu flecuștețe de cumpărat ca amintire, găzduit în atelierul în care au luat naștere Les Nymphéas. Am rezistat eroic. Nu mi-am cumpărat nici un magnet, nici o cană, nici o eșarfă. Noroc că ploile de vară se opresc repede. După care mi-am luat rămas bun de la casa lui Claude Monet și am dat o raită prin restul satului. 00