1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="qMtYewZR2F"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/gaziantep/">Gaziantep</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/gaziantep/embed/#?secret=qMtYewZR2F" width="600" height="338" title="„Gaziantep” – Ulițarnica" data-secret="qMtYewZR2F" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2022/04/2022-04-21-0445-Gaziantep.jpg600397După ce-am părăsit Halfeti ne-am continuat drumul spre vest, către Gaziantep. La un moment dat am trecut Eufratul ieșind teoretic din vechea Mesopotamie. Tot drumul ne-am desfătat privind pe geamul autocarului spre livezi imense de fistic ce se întindeau până la linia orizontului așa c-am înțeles de ce Gaziantep este considerat capitala turcă a fisticului și a baclavalei. Cele câteva ceasuri de lumină ce ne rămăseseră din zi le-am petrecut într-un scurt tur pietonal, cazare și timp liber prin bazar, spre bucuria unor doamne care de ceva timp tot insistau pe lângă ghizi spunând că le lipsește această componentă turistică din program. Oricum nu am avut timp mult la dispoziție pentru că, fiind Ramadan, neguțătorii își cam închideau prăvăliile în jurul orei șase, în așteptarea rugăciunii de seară ce dădea dezlegare la mâncat. Primul lucru pe care l-am zărit când m-am dat jos din autocar au fost zidurile cetății Antep, cocoțate în vârf de deal. Și acest oraș, la fel ca și Șanlîurfa a fost gratulat cu un supranume din pricina constribuției lui în timpul războiului de independență. Gazi înseamnă veteran în turcă drept urmare numele actual al orașului s-ar traduce Veteranul Antep. Într-un fel înțeleg insistența cu care turcii preamăresc evenimentele acelor zile. Nu-i puțin lucru să pierzi un imperiu în câțiva ani, să fii aproape șters de pe hartă dar să supraviețuiuiești totuși. Pe de altă parte, gândindu-mă la strămoșii mei jumuliți de acel imperiu îmi mai trece înțelegerea. Mai sunt și voci care spun că avântul patriotic al turcilor de atunci a fost întărit de dorința de-a păstra bunurile expropriate de la bogata comunitate armenească ce tocmai fusese alungată și terorizată. Dar vocile acestea nu s-au prea auzit în timpul călătoriei noastre. Al doilea lucru pe care l-am zărit după ce-am coborât din autocar au fost două stele de piatră purtate în spinare de două broaște țestoase, pe care erau scrijelite nenumărate inscripții. Ibrahim a lămurit misterul. Era vorba despre niște copii făcute după două stele vechi de prin secolul 8 d.Ch., descoperite pe Valea Orkhon din Mongolia. Stelele sunt foarte importante pentru că sunt scrise în cel mai vechi alfabet turc cunoscut (și în chineză) și povestesc despre originile turcilor, despre epoca lor de aur, despre subjugarea lor de către chinezi și despre eliberarea lor de către Ilterish Kagan. Au fost ridicate în onoarea a doi prinți turci, Kul Tigin și a fratelui său Bilge Kagan, urmași direcți ai lui Ilterish Kagan. Istoriile acelea vechi s-au petrecut undeva în stepele de est ale Asiei, nu au nici o legătură cu Gaziantep. Sinceră să fiu nu am înțeles nici măcar legătura dintre turcii otomani și turcii numiți Göktürks (turcii albaștrii sau cerești) cei despre care povestește inscripția cu pricina.  Am pus monumentul pe seama entuziasmului pan-turcic ce a cuprins Turcia modernă și am plecat mai departe. Străduțele pe care ne-am plimbat noi prin Gaziantep mi s-au părut pitorești. În tot locul am dat peste clădiri vechi pătrățoase construite din piatră alb-gălbuie, mai mari sau mai mici, ce se numeau fie han, fie caravanserai, dovezi ale unui trecut negustoresc bogat. Antep a fost din cele mai vechi timpuri un popas important pe Drumul Mătăsii. Ibrahim ne-a explicat și care ar fi diferența dintre un han și un caravanserai. Într-un han erau cazați doar oameni iar într-un caravanserai la etaj erau camere pentru oameni iar la parter grajduri pentru animale și locuri de depozitat marfa în siguranță. Spre seară am avut timp să cercetăm îndeaproape un caravanserai pentru că am dormit într-unul. Restul timpului ne-am învârtit prin bazar, la început cu însoțitor și după aceea de capul nostru. Oricât de pitorești sunt bazarurile acestea orientale pe mine mă obosesc îngrozitor. Să nu mai pomenesc de înfiorătorul obicei (după gusturile mele) al târguielilor interminabile. N-am rezistat prea mult prin bazar, am luat doar trei baclavale și m-am retras la hotel să le savurez în liniște. Am descoperit motivul principal pentru care Gaziantep a fost inclus în turul nostru prin Turcia de sud-est abia a doua zi dimineața când am făcut o vizită la Muzeul Mozaicului Zeugma, construit special pentru a adăposti mozaicuri salvate din anticul oraș Zeugma ce astăzi stă sub apele lacului de acumulare de la Birecik. Muzeul se laudă că l-ar fi întrecut pe Bardo-ul tunisian și că e acum cel mai mare muzeu de mozaicuri din lume. Zeugma a fost pe vremea elenistică și romană un oraș foarte bogat și prosper, fapt întrezărit astăzi doar în frumusețea mozaicurilor ce ne-au rămas. Orașul a fost fondat în secolul 3 î.Ch. de către Seleucus I Nicator, cel ce-a rămas stăpân pe tot orientul după moartea lui Alexandru Macedon, în locul în care a construit și primul pod peste Eufrat. Mie uneia mi-a plăcut muzeul în special pentru că încearcă să simuleze cât mai bine și locația de unde au fost translatate obiectele antice și te ajută să înțelegi cât de cât cum arăta o vilă romană cu pardoseli de mozaic în acele vremuri. Vedeta incontestabilă a muzeului este portretul unui tânăr. Într-un soi de reclama publicitară se spune că l-ar reprezenta pe Alexandru Macedon, în alta că ar fi o țigăncușă. În realitate nimeni nu știe pe cine reprezintă, poate-i doar un chip frumos care l-a inspirat pe mozaicarul iscusit care l-a plămădit. Cam atât despre Gaziantep, un oraș aflat foarte aproabe de Alep și care era cât pe ce să ajungă între granițele Siriei dacă turcii nu erau un popor atât de belicos. Drumul nostru continua spre Antakya, un oraș cu o soartă asemănătoare. 00