1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="mMFJUTQUpf"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/garachico/">Garachico</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/garachico/embed/#?secret=mMFJUTQUpf" width="600" height="338" title="„Garachico” – Ulițarnica" data-secret="mMFJUTQUpf" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2014/04/2013-09-13-103-Tenerife-Garachico.jpg700464Pitit între Oceanul Atlantic și vulcanul Teide ce pufăie necontenit prin numeroasele sale nări, orășelul Garachico din nordul insulei Tenerife supraviețuiește și el cum poate, cu sabia lui Damocles atârnată deasupra capului. Aici timpul pare că s-a oprit în loc prin anul 1700. Străzile înguste podite cu piatră, casele mititele înghesuite una în alta, liniștea netulburată de zgomotul motoarelor, micile piațete pline de verdeață – grădini publice unde se-adună vecinii la o șuetă, sunetul clopotelor din turlele bisericilor și mănăstirilor te-ajută să-ți imaginezi cum se trăia în urmă cu trei, patru secole. Garachico a apărut pe hartă pe vremea când conchistadorii spanioli doreau să scoată profit de pe urma „investiției” făcute. Și nu doar ei. Alonso de Lugo, cel ce a reușit să înfrângă în lupte sângeroase rezistența populației guanche, fusese finanțat de câțiva negustori bogați din Genova printre care și Cristóbal de Ponte considerat fondatorul orașului. Dar cum cucerirea europeană a reușit să măcelărească populația locală, atât în lupte cât și prin molime, nu mai avea cine munci pământurile. Era nevoie de coloniști iar portughezii au fost primii care au venit în număr mare pe insulă. Cei înstăriți aveau propriilor lor ferme, cei săraci lucrau pe plantațiile de trestie de zahăr ale investitorilor. Și așa, cu ajutorul armelor spaniole, a banilor italieni și a forței de muncă portugheze au fost înființate o mulțime de porturi în nordul insulei Tenerife, printre care și Garachico. Lucrurile acestea se petreceau prin jurul anului 1500. În următoarele secole afacerile au înflorit, trestia de zahăr a fost înlocuită cu vii iar comerțul cu Europa a prosperat. Toate bune și frumoase până când vulcanul Teide, adevăratul stăpân al insulei, a intervenit în poveste. În anul 1706 a erupt prin câteva nări aflate chiar deasupra orașului și, chiar dacă evenimentul nu a produs în mod direct victime omenești, a reușit să strice socotelile omenești pentru că a vărsat suficientă lavă în golful orașului cât să distrugă portul. Nu se mai putea face negoț prin Garachico, așa că investitorii s-au mutat în locuri mai bune. Orașul nu a fost abandonat, doar că a rămas cumva „departe de lumea dezlănțuită”. Nu e nicio pierdere, mai ales pentru călătorii dornici de destinații inedite și pentru cei ce doresc să trăiască liniștit. În 1980 municipalitatea orașului Garachico a primit din partea regelui Juan Carlos  Medalia de Aur pentru Arte Frumoase, ca recompensă față de atenția deosebită pe care o acordă patrimoniului său artistic și istoric și grija acordată întreținerii străzilor, piețelor și grădinilor sale. 00