1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="wX7JtnaBds"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/firenze/">Firenze</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/firenze/embed/#?secret=wX7JtnaBds" width="600" height="338" title="„Firenze” – Ulițarnica" data-secret="wX7JtnaBds" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2019/01/2019-01-24-0119-Firenze.jpg600397De această dată am ajuns în Firenze iarna. Deși nu-mi place deloc să călătoresc în acest anotimp mi-am luat totuși inima în dinți, am abandonat călduțul meu bârlog bucureștean și m-am aventurat, cu ajutorul lui vola.ro, într-un city-break florentin. De miercuri (seara) până duminică (dimineața), atât. Mi-am zis că în trei zile mari și late apuc să-i cunoasc tainele, să-i descopăr palatele și muzeele, am timp să încasez toate polițele pe care orașul mi le datora de data trecută. Mda, am mai fost pe aici, demult de tot, parcă într-un alt veac. Am stat în Florența o singură zi, popas într-o excursie mai lungă și țin minte c-am alergat bezmetică dintr-o parte într-alta, adunând pe răboj o grămadă de dorințe neîmplinite. În veacul acela ( un ev mediu întunecat și, din fericire, îndepărtat ) călătoream cu o viză colectivă și cu pașapoartele adunate în desaga organizatorului italian al excursiei. Pe atunci păream cu toții ca niște copii speriați de bombe, ce nu știau cum să se comporte în societate, scăpați în lume dintr-un mediu mult prea închistat. Cât s-a mai schimbat lumea! Acum e foarte simplu să ajungi în Italia și ieftin pe deasupra. Într-un fel, noi turiștii ar trebui să le mulțumim milionului de români ce lucrează aici, pentru grămada de curse de avion ce exista spre Italia, pentru prețul accesibil al biletelor. Italia este astăzi foarte aproape de România, nu un tărâm inaccesibil, de poveste, așa cum era în tinerețea mea. Am petrecut trei zile minunate în Firenze. Am avut noroc și-am prins doar zile însorite, fără strop de ploaie. Am fost foarte harnică, zic eu. Pentru că unele muzee florentine se deschid la 8:15 a trebuit să fiu matinală ( nu c-aș avea de cârcotit la asta ). Iar ziua de hoinăreală se încheia de obicei pe la 6 – 7 seara când, stoarsă de puteri și nițel cam zgribulită , mă întorceam la hotel. Am avut cu ce-mi umple timpul. Orașul e ticsit cu palate, biserici, muzee pline cu opere de artă. El însuși e o operă de artă. N-ai cum să te plictisești la Florența în trei zile. Cel mai frumos loc de unde se poate admira orașul e Piața Michelangelo, un balcon construit pe buza unui deal. Este, de altfel, un punct de interes recomandat de toate ghidurile turistice. Am ajuns acolo urmând indicatoarele, pe jos, gâfâind de zor și cu limba scoasă de-un cot. Treptele urcă cam abrupt. Privită de acolo Florența arată ca o domnișoară modestă și sfioasă, deloc ostentativă. Nu are deloc nurii de curtezană ai Veneției sau împopoțonelile de matroană ale Romei. În zile mai mohorâte s-ar putea să pară plictisitoare și searbădă dar, așa cum am prins-o eu, stând întinsă în vale și încălzindu-se la soare, mi s-a părut încântătoare. Din cupola Domului însă, frumusețile feciorelnice ale orașului s-au înăsprit, au devenit mai ambigue, mai androgine. Privită de aici, Firenze arăta ca un băiețoi. Străzile caroiate, palatele pătrățoase, piețele austere, casele gen turn de cetate te puteau duce ușor cu gândul la vendetele alb-negre-guelf-ghibeline, la veșnicele răzmerițe ale orașului, la rugurile vanității aprinse de un Savonarola. Impresia s-a adâncit pe măsură ce-am cutreierat orașul. Am găsit o Florență cât se poate de virilă în Piazza della Signoria, de exemplu. Palazzo Vecchio numai gingaș nu e. Iar uriașii de marmură ce-i stau la picioare sunt cu toții luptători din categoria grea. În Loggia dei Lanzi dai peste tot felul de scene războinice: romani răpind sabine, erori mitici hăcuind dușmani, lei înfricoșători gata-gata să te înfulece. Nu mi-e rușine nici cu Bargello sau cu palatele Pitti, Medici-Riccardi, Strozzi ce par, pe dinafară cel puțin, mai mult cetăți decât palate. Spiritul ăsta bătăios se mai potolește parcă în piețele marilor biserici ale Florenței. Piazza del Duomo e veselă și sprințară ca o copiliță. Aici, chiar dacă formele clădirilor rămân bărbătești, florile desenate cu marmură albă de Carrara, verde de Prato  și rozulie ( de Siena ? ) pe întreaga catedrală, pe baptisteriu și pe clopotniță destind atmosfera. Androgină, virilă sau feciorelnică, în lumina amiezii sau pe înserat, mie uneia mi-a plăcut mult Florența. Aș reveni cu plăcere, într-o primăvară timpurie poate, sau o toamnă târzie. Acum, în ianuarie, a fost cam frig dar, cred eu, mult mai puțin aglomerat. Oricum ( și neașteptat ), nu m-am enervat deloc în cele trei zile petrecute aici. N-am pierdut prea mult timp la cozi, am putut cădea în reverii prelungite în fața nenumăraților David, i-am putut saluta pe vechii prieteni (re)cunoscuți din fotografiile albumelor de artă din bibliotecă ( doar în intervalul lăsat de grupulețele de asiatici ce roiau compacte de la un tablou la altul ). Am avut parte până și de un mic moment serendipity când am dat nas în nas cu trupa veselă Bandierai degli Uffizzi, ce mărșăluia prin oraș în sunet de tobe și fluturări de steaguri. Dar bunele auspicii sub care a decurs excursia mea nu s-au datorat, cu siguranță, lui Porcellino căruia nici nu i-am mângâiat râtul, nici nu i-am lăsat un bănuț obol. Trebuie să le mulțumesc altor auguri pentru zilele frumoase petrecute la Firenze. Închei aici povestea asta, e prea lungă deja. Dar, pentru că mai am amintiri de depănat și fotografii de arătat, am să revin. 00