1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="iEoPczLiao"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/fagaras/">Făgăraș</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/fagaras/embed/#?secret=iEoPczLiao" width="600" height="338" title="„Făgăraș” – Ulițarnica" data-secret="iEoPczLiao" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2017/08/2017-08-12-0028-Făgăraș.jpg600397Făgăraș. Pe ungurește înseamnă groș de lemn. Oamenii care au lucrat la construirea ei au fost pătiți în groși de lemn cu consolarea că aceste monede iluzorii vor fi schimbate în aur. Ceea ce nu s-a întâmplat niciodată. (Eginald Schlattner – Cocoșul decapitat) Au trecut ceva ani de când am trecut ultima oară pe la Cetatea Făgărașului și am găsit-o bandajată toată, în plină operație estetică. De-atunci, am aflat de curând, lucrurile s-au schimbat considerabil. Lucrările s-au terminat, oamenii care au lucrat la reconstruirea ei și-or fi primit plata în bani adevărați, proveniți din fonduri europene, nu de alta dar rezultatul muncii lor a fost apreciat în mod deosebit. Cetatea Făgărașului a cucerit un merituos loc doi într-un clasament turistic al celor mai frumoase cetăți din Europa.  M-a ros curiozitatea s-o văd și eu, așa că am purces la cucerirea ei cu ocazia minivacanței pe care ne-a dăruit-o Sfânta Maria în acest an. N-a fost ușor deloc. Cetatea ca cetatea, am biruit-o fără probleme după ce-am lăsat tainul la casa de bilete. Problema a fost că abia am reușit să trec munții în Transilvania.  Drumurile țărișoarei noastre m-au întâmpinat așa. Prima oară cu o aglomerație dop pe la Câmpina. De frică să nu m-apuce dimineața pe la Predeal am făcut stânga împrejur și-am atacat problema pe la Târgoviște. Mi-a mers binișor până am ajuns pe culoarul Rucăr-Bran. Aici drumurile erau în plin proces de reparație, cu stopuri înșirate în fiecare sat. Traficul se scurgea în ritm de car cu boi. Când m-am înțepenit iar în trafic înainte de Râșnov am cedat nervos și-am părăsit drumurile principale. Am reușit s-ajung de partea cealaltă a Carpaților pe drumul ce trece prin Poiana Merilor și prin Șinca.  Aș putea spune c-am primit prima lecție de istorie a zilei. I-am înțeles pe pielea mea pe turcii porniți să cucerească lumea. Mii și mii de ieniceri și spahii, înghesuindu-se dop la trecătorile Carpaților. Nu mă mir că i-a apucat lehamitea și le-a trecut pofta de-a cuceri Transilvania. Dar totul e bine când se termină cu bine. Pe la ora trei după amiaza, pe la ora când altădată ajungeam în celălalt capăt al României, iată-mă în fața porții cetății din Făgăraș. Ca pentru a-mi alina nervii zdruncinați, vizita ce-a urmat a fost o surpriză foarte plăcută și în același timp a doua lecție de istorie a zilei. Cetatea ce se-ntintea în fața ochilor mei părea că se bucură din plin de arșița zilei. Se rumenea leneșă la plajă, întinsă pe un covor verde de iarbă, răcorindu-se cu apa ce-i umplea sanțurile de apărare pe care se răsfățau o grămadă de lebede albe. Bastioanele și zidurile de apărare erau înroșite toate, de-ar fi fost din carne și oase le recomandam o soluție mai puternică de protecție solară. Eu una am respirat ușurată când am trecut podul, am lăsat în urmă bastioanele și curtinele și-am pătruns în încăperile palatului propriu zis. Aici era răcoare și bine. De pe pliantul primit odată cu biletul de intrare am aflat că Monumentul pe care îl vizitați astăzi a început să fie construit la sfârșitul secolului al 14-lea până la mijlocul secolului al 17-lea de către voievozii și principii Transilvaniei, iar stilul arhitectural căreia îi aparține este cel al Renașterii transilvănene. Rolul de bază pe care l-a jucat a fost acela de reședință pentru principii Transilvaniei și soțiile acestora și de centru administrativ al marelui domeniu al Făgărașului. Nici un cuvânt însă despre Ștefan Mailat, boierul valah din Țara Făgărașului, convertit la catolicism pentru a intra în rândurile nobilimii ungare, ce-a visat (și aproape a reușit) să ajungă voievod într-o Transilvanie desprinsă de regatul ungar. A fost și el stăpân efemer al cetății pe care a întărit-o cu ziduri de piatră și pe care a lăsat-o apoi în mâinile soției sale, Anna Nadasdy, după ce visele i s-au spulberat și-a ajuns să-i putrezească oasele în închisoarea celor Șapte Turnuri din Stambul. Asaltată și atacată de nenumărate ori, Cetatea nu a fost cucerită niciodată prin forța armelor datorită sistemului defensiv bine închegat. Din 1500 și până la mijlocul secolului al 19-lea au fost identificate 15 asedii ale Cetății. După 1696 a devenit garnizoană a armatei austriece, apoi maghiare ( după 1867 ) și române ( după 1918 ), iar între anii 1948 – 1960 a fost transformată în închisoare comunistă. Nici un cuvânt despre ceilalți stăpâni ai Cetății din Făgăraș. Am aflat câte ceva despre ei de pe o placă așezată în frumoasa logie renascentistă din curtea interioară. S-au mai perindat pe aici o mulțime de principi din familiile Báthory, Rákóczi, Apafi, Bethlen. Dar poveștile lor îmi rămân încă ascunse. Istoria pe care au scris-o dumnealor aparține altor neamuri. Aștept cu nerăbdare ziua în care, hoinărind prin Transilvania, voi afla povești detaliate și mai puțin părtinitoare despre cei ce-au locuit pe-aici de-a lungul timpului. Chiar dacă istoriile pe care le-au trăit și înfăptuit – români, secui, sași, unguri – au fost nițel paralele. Ce mi-a plăcut cel mai mult în Cetatea Făgărașului? Curățenia, ordinea, prospețimea cu care-și întâmpină vizitatorii. De cum îi treci pragul te scufunzi parcă într-o atmosferă renascentistă, ajutat fiind de acordurile muzicale din acele vremuri de demult ce susură prin încăperi. Mi-au mai plăcut în special camerele poliedrice amenajate în Turnul Roșu și tavanele lor boltite. Nu mi-a fost greu să mă imaginez pe post de principesă răsfățată, privind în depărtări spre culmile munților. Muzeul Tării Făgărașului amenajat în încăperile palatului mi-a plăcut mai puțin, e nițel cam sărăcăcios, dar o avea el timp să se-mbogățească. Cu toată canicula, nu m-am răbdat să nu dau un ocol cetății, pe aleea umbrită de arbori bătrâni. La sfârșit, mi-am luat rămas bun de la doamna Stanca, soția lui Mihai Viteazul, singura stăpână a cetății ce-a meritat un bust de bronz (efemeră stăpânire, urmată de ani buni de prizonierat). La revedere Făgăraș, până data viitoare. Eu am pornit-o la drum spre Șoarș. 00