1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="EYGyfMxgQp"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/din-caiac/">Primele impresii din caiac</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/din-caiac/embed/#?secret=EYGyfMxgQp" width="600" height="338" title="„Primele impresii din caiac” – Ulițarnica" data-secret="EYGyfMxgQp" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2014/05/2014-05-24-75-Comana-1024x678.jpg1024678Gata, am caiac. Am reușit, în sfârșit, să-mi scot șurubul ce mi se înfipse adânc în țeastă de când tot dădeam târcoale Bălții de la Comana pândind păsările și  de când am descoperit ce plăcut e să plutești în tihna dimineții pe apa liniștită a vreunui lac. Noua mea achiziție e verde pentru a nu speria păsăretul, e gonflabilă pentru că nu am unde-l ține când nu e în exercițiul funcțiunii, nu e foarte grea (12 kg) ca să-l pot căra și eu. Reușesc să-l umflu în mai puțin de 15 minute , e destul de lat ca să ofere siguranță atât mie cât și aparatului foto – n-aș vrea să mă răstorn când mi-e lumea mai dragă. Stau în el ca fata boierului cea care avea sub fund șapte perne, e foarte comod, încap lejer și eu și rucsacul. Cred c-aș putea trage și un pui de somn în el. De cum l-am cumpărat ardeam de nerăbdare să vină odată sfârșitul săptămânii, să-i fac botezul în apele Bălții Comana. Zis și făcut. Ieri și astăzi m-am prezentat la stăvilarul de lângă Mănăstirea Comana gata să-mi dau drumul pe ape și să încerc o vânătoare fotografică din mijlocul lacului. A fost foarte bine. M-am prăjit puțin la soare, mi-am liniștit creierul stresat, am făcut nițel sport atât cât să capăt o ușoară febră musculară și o oboseală plăcută în oase. Cu păsările nu m-am înțeles așa cum speram. Sunt foarte sperioase, de cum mă apropiam o luau la sănătoasa și aveau grijă să păstreze distanța ce le convenea. N-am putut să fac fotografii de-aproape, dar am reușit totuși să văd o grămadă de lișițe, corcodei, tot soiul de rațe, lebede, stârci, cormorani. Lișițele și corcodeii au deja pui măricei dar cum mă apropiam să îi trag în poză o ușcheau printre stuf de unde dădeau alarma. Până să ajung eu suficient de aproape era curat ca-n palmă nici urmă de înaripată. Chirele în schimb sunt mai leneșe. Unele abia își fac cuiburile iar perechile mai harnice au deja ouă și clocesc. Și-au instalat coloniile în prejma stânjeneilor de baltă ce sunt înfloriți, așa că m-a tentat să le fac o vizită. Le-am cam supărat, au venit grămadă cu gura pe mine să mă gonească de-acolo așa c-am stat puțin prin preajmă. Doar cât să fac o fotografie unui cuib cu ouă și câtorva stânjenei. Am vâslit hai hui cam două ore și jumătate în fiecare zi, dar n-am simțit cum a trecut timpul. M-a gonit de pe baltă soarele ce începea să ardă cam tare. Data viitoare o să vin mai devreme. PS. În drum spre casă am oprit într-o pășune pentru a culege mușețel și la margine de drum pentru a cumpăra cireșe ecologice :). Vizualizare hartă mărită 00