1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="xl34wKY8vb"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/delos/">Delos</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/delos/embed/#?secret=xl34wKY8vb" width="600" height="338" title="„Delos” – Ulițarnica" data-secret="xl34wKY8vb" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2017/01/2010-07-20-21-coperta.jpg1000669Să fi fost prin clasa a treia sau a patra când am primit de la școală, drept premiu, cartea lui Alexandru Mitru – Legendele Olimpului. Țin minte c-am devorat-o pe nemestecate. Am fost vrăjită de-a dreptul de poveștile acelea și tare-aș mai fi vrut s-ajung să văd cu ochii mei locurile pe unde s-au perindat eroii antici. Ce destinație îndepărtată păreau pe-atunci insulele Greciei ! Și iacătă-mă, peste ani și ani la doi pași de insula Letonei, de Delos. Nu se putea să nu-i fac o vizită, să mă plimb și eu de-a lungul celebrei alei cu lei. Am profitat de croazierele zilnice ce pleacă din Mikonos până în Delos, din păcate doar în plină zi, când puterea lui Apollo e la apogeu. De fraieră ce-am fost, nu m-am înarmat cu pălăria de soare, nici cu crema de protecție solară sau cu ceva ușor cu care să-mi acopăr umerii. Zeul luminii și al soarelui n-a glumit deloc, umbra și întunericul nu-i sunt pe plac. Iar insula lui e acum aproape pustie, călătorul găsește cu greu un petic de umbră unde să se adăpostească. Drept urmare, m-am pârlit îngrozitor. Legenda spune că Delos a fost singura insulă care a primit să o găzduiască pe Leto când acesteia i-a venit sorocul să-i nască pe Apollo și Artemis copii din flori ai lui Zeus, tuturor ceorlalte fiindu-le teamă de gelozia Herei , soția legitimă. Oamenii, dorind să-l cinstească cum se cuvine pe Apollo, au transformat locul său de baștină într-unul din cele mai importante sanctuare ale lumii antice. In zilele noastre credincioșii merg în pelerinaj la Roma sau Mecca, în antichitate veneau aici. A fost o perioadă când în templele din Delos era încuiat tezaurul ligii elene, ligă formată după războaiele cu perșii de către orașele state ale lumii grecești. Din păcate, toată splendoarea orașului a dispărut încă dinainte de Christos. Astăzi , călătorul e întâmpinat de un mare oraș în ruine, dezolant, melancolic, părăsit. Coloanele albe de marmură ale vechilor temple se ițesc printre zidurile gri ale caselor, ale frumoaselor vile de altădată. Poate pe vremuri, străduțele orașului erau la fel de pitorești ca cele din Mikonos, acum însă doar șopârlele se bucură de fierbințeala lor. Un mic muzeu amintește vremurile de glorie de odinioară iar călătorul poate descoperi ici-colo mozaicuri păstrate ca prin minune, chiar în vechile vile antice. După ce m-am copt zdravăn pe insula Delos și m-am întors în Mykonos rănită grav de săgețile lui Apollo, am poposit în Mica Veneție ca să gust un pic de ambrozie și nectar la o minunată terasă așezată în bătaia vânturilor și a valurilor. Și mi-a trecut prin cap că, poate, Zeii n-au părăsit de tot aceste meleaguri. Poate mai sunt încă printre noi și-și râd în barbă de obiceiurile ciudate ale muritorilor, care vin să-i caute printre ruine sau într-un bar, dar nu reușesc nicicum să-i găsească. 00