1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="F6wRoS0OkB"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/cu-vaporasul-pe-moskva/">Cu vaporașul pe Moskva</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/cu-vaporasul-pe-moskva/embed/#?secret=F6wRoS0OkB" width="600" height="338" title="„Cu vaporașul pe Moskva” – Ulițarnica" data-secret="F6wRoS0OkB" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2014/06/2014-06-22-70-Moscova-Podul-lacătelor.jpg1000662A doua zi la Moscova. Programul anunțat părea mai ușor decât cel din ziua precedentă. Aveam de făcut o vizită la muzeul Tretiakov, o croazieră pe râul Moskva, apoi program de voie până seara, când urma să ne luăm rămas bun de la Moscova într-un tur de noapte. A doua zi plecam în zbor spre Sankt Petersburg. Era o zi frumoasă, degeaba ne-am speriat seara trecută când o ploaie cu bulbuci ne-a gonit la hotel. Era tocmai potrivită pentru o hoinăreală pe-afară. Așa că, după ce-am stat câteva ceasuri printre picturile galeriei Tretiakov, ne-am bucurat din plin de soare și aer curat, pe vaporașul deschis ce ne-a purtat roata pe canalul Vodootvodny și pe râul Moskva. Am pornit în mica croazieră de sub podul Luzhkov, un pod mai special, după cum aveam să aflăm. A și fost trecut de ceva timp pe lista obiectivelor turistice. Să vă povestesc de ce. La un moment dat, undeva în lumea asta, unii spun că s-ar fi întâmplat pentru prima dată în Serbia (dar cine știe?) doi îndrăgostiți au hotărât să-și pecetluiască iubirea printr-un gest mai puțin obișnuit. Au luat un lacăt, l-au însemnat cu numele lor, l-au legat de un pod și-au aruncat cheia în râu. Dacă vreunul din ei ar fi dorit vreodată să spargă relația, trebuia să recupereze cheia și să desfacă lacătul mai întâi. Romantic, ce mai. Nu se știe cum, dar vestea s-a răspândit repede pe tot mapamondul și tot mai mulți tineri au început să facă la fel. Există lacăte ale iubirii prinse de poduri, garduri, porți, peste tot în lumea largă, la Praga, la Roma, la Paris, spre exasperarea autorităților ce trebuie să le mai îndepărteze din când în când. Ei bine, în Moscova îndrăgostiții au ales să lege lacățelele iubirii de podul Luzhkov. Au legat și-au tot legat, până l-au bătucit. Pentru a sări în ajutorul contribuabililor înamorați primăria a plantat câțiva pomișori de bronz pe mijlocul podului, cu crenguțe speciale, numai bune de prins lacăte. Pomișorii au înflorit cu repeziciune, iar primăria a extins plantația de-a lungul cheiului. Dacă lucrurile vor continua așa, va răsări în curând o nouă pădurice în Moscova. Gata, ne-am îmbarcat. Am pornit la drum printre fântânile arteziene din mijlocul canalului. Evghenia ne tot arăta clădirile pe lângă care treceam, când pe stânga, când pe dreapta. Recunosc, nu mai țin minte mare lucru. Dar n-aș fi putut uita cu nici un chip mastodontul ce ne-a întâmpinat la confluența canalului Vodootvodny cu râul Moskva. L-am zărit de departe, ne tot întrebam ce-ar putea fi. Pe măsură ce ne-am apropiat am văzut că e de fapt o statuie imensă. O grămadă de corăbii stăteau așezate una peste cealaltă formând un morman înalt de aproape 100 de metri. În vârful lui, la cârmă, l-am zărit pe Petru cel Mare, țarul ce a creat flota Rusiei și i-a asigurat ieșirea la Marea Baltică. Moscoviților nu le place monumentul, îl consideră un kitsch desăvârșit. Bârfele spun că statuia nici măcar nu era destinată Moscovei ci trebuia să împodobească malul Oceanului Atlantic iar Petru cel Mare trebuia să fie Cristofor Columb. Doar că la final nimeni n-a dorit această enormitate și cum creatorul ei era prieten bun cu primarul Moscovei a ajuns să fie amplasată la loc de cinste, pe râul Moskva. Ca să scape de belea, moscoviții au mai avut o obiecțiune. Merita oare Petru să i se ridice o statuie atât de mare, tocmai în orașul pe care l-a părăsit? O fi fost el țarul ce-a pus Rusia pe harta Europei, dar să ia Sankt Petersburgul statuia, o merita mai mult. Primăria de pe Neva a refuzat oferta. Am trecut și noi pe la picioarele lui Petru cel Mare și am cârmit-o pe Moskva în jos. Următorul obiectiv ce ne-a atras privirea a fost cupola aurie a Catedralei Mântuitorului, biserica ce-a renăscut din propria cenușă. Am mai amintit povestea ei când a fost vorba de Surorile lui Stalin. Prima Catedrală a Mântuitorului a fost construită în secolul al 19-lea dar viața ei a fost scurtă din pricina dorinței lui Stalin de a o înlocui cu Palatul Sovietelor. Biserica a fost demolată înainte de al doilea război mondial, dar cum nimeni n-a mai apucat să construiască ceva în locul ei, a fost amenajat un ștrand. După căderea comunismului Patriarhia Moscovei a cerut și obținut permisiunea de a o reconstrui. Și iat-o astăzi străjuind malul nordic al râului Moskva ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. După terminarea croazierei am mers și noi s-o vedem de-aproape și să intrăm dacă se putea. La poartă am fost trecuți prin filtre de securitate iar aparatul foto a trebuit să aterizeze în rucsac. Nici de-aici nu am amintiri fotografice. Biserica are două nivele. Cel de la suprafața pământului e înalt, impunător cu icoane pictate în stil occidental. Aici e forfotă mai mare, nu cred că toată lumea care vizitează Catedrala Mântuitorului știe că la subsol există o a doua biserică. Tare mă tem că nici noi nu coboram dacă nu ne făcea semn o rusoică să o urmăm pe scări în jos. Ne-am simțit ca acasă printre icoanele bizantine de-aici. Și atmosfera era alta parcă, mai liniștită, mai evlavioasă. Dar să revin la croazieră. Am lăsat Catedrala Mântuitorului în urmă și-am trecut agale pe sub zidurile Kremlinului. Erau la fel de impunătoare, iar bisericile ce-și ițeau cupolele deasupra lui la fel de frumoase cum le țineam minte de ieri. Puțin mai departe, altă cunoștință veche, complexul de locuințe Kotelnicheskaya, unul din zgârie norii lui Stalin. Frumoasă perspectivă trebuie să aibă cei ce locuiesc aici. Evghenia ne spune că doar cei cu foarte mulți bani își permit un apartament. Un motiv ar fi bineînțeles locația din buricul târgului, un altul că apartamentele construite pe vremea lui Stalin sunt foarte spațioase și nu în ultimul rând trebuie ținut cont că Moscova e în fruntea celor mai scumpe orașe din lume alături de Londra și Tokio. Încet, încet ne apropiem de o zonă construită de curând. Recunoaștem clădirile de birouri, metal și sticlă, aceleași ca pretutindeni. Printre ele iese în evidență noua sală de concerte a Moscovei, Dom Muziki. Mai coborâm nițel pe râul Moskva și apoi intrăm iar pe canalul Vodootvodny în dreptul Mănăstirii Novospassky. Trecem în liniște pe sub poduri, și toarcem precum pisicile ce moțăie fericite la căldură, mormăitul motorului îmbiindu-ne la somn. Când zărim podul cu lacăte, oftăm nițel, regretând că excursia noastră cu vaporașul pe Moskva nu e puțintel mai lungă. Am mai fi lenevit la soare. Dar datoria ne cheamă. Venise momentul să umblăm hai hui pe străzi, să simțim pulsul orașului. 00