1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="p2vcBzpeUu"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/cu-caiacul-pe-mediterana/">Cu caiacul pe Mediterana</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/cu-caiacul-pe-mediterana/embed/#?secret=p2vcBzpeUu" width="600" height="338" title="„Cu caiacul pe Mediterana” – Ulițarnica" data-secret="p2vcBzpeUu" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2015/08/2015-08-03-25-Caiac-in-Gozo.jpg1000750Îmi mai intrase o idee în cap, odată ce m-am hotărât să plec în Malta. Să încerc o excursie cu caiacul pe Mediterana. De boala asta, a caiacului, m-am molipsit anul trecut așa de tare că mi-am cumpărat un caiac gonflabil cu ajutorul căruia am încercat să mă tratez. Tratamentul a constat în câteva ieșiri pe lacurile din jurul Bucureștiului și o aventură pe Neajlov. Nici o experiență maritimă însă. Vara a trecut, bietul meu caiac a fost pus la naftalină, unde stă și acum, dar boala a rămas. Înainte de plecare m-am documentat pe internet să văd dacă maltezii oferă sau nu excursii de acest gen și așa i-am găsit pe Sea Kayak Malta. Recunosc, am ezitat mult înainte să-i contactez. Condiția mea fizică lasă de dorit în ultimul timp și mi-era nițel frică să nu mă fac de râs. În plus, puteam paria că am să fiu singura din grup venită de pe plaiuri mioritice, iar mie mi-e greu să mă integrez și printre ai mei darămite printre străini. Tentația a fost însă prea mare. Am trimis un email unde-am mărturisit toate îngrijorările mele, să nu spună oamenii că nu au fost preveniți și, spre surprinderea mea, am fost invitată la o plimbare. Așa că luni de dimineață m-am trezit devreme, am luat micul dejun la prima oră și m-am repezit la stația de autobuz. Trebuia să prind feribotul de ora 9, care să mă ducă în Gozo, locul de pornire a tuturor excursiilor maritime. De la terminalul feribotului urma să fiu pescuită de un reprezentant al firmei și aventura putea începe. Traseul excursiilor nu e bătut în cuie. Organizatorii propun câteva pe internet, dar mai menționează acolo că, dacă e vânt sau mare agitată, le pot schimba. Ghizii noștri au hotărât: condițiile meteo de luni dimineața erau favorabile unei plimbări cu caiacul de-a lungul țărmului nordic al insulei Gozo. Așadar, iată-ne adunați pe plaja Hondoq ir-Rummien. Două perechi de scoțieni, o familie franceză formată din patru persoane, un cuplu de englezi, o româncuță rătăcită și cele două caiachiste care urmau să ne fie ghid, o scoțiană și o irlandeză. De conversat, m-am conversat doar cu scoțienii. Erau simpatici. Știau câte ceva despre România pentru că o prietenă de-a lor era măritată cu un doctor român. Englezii erau mai fițoși. S-au conversat doar cu ghizii. Poate era de înțeles, făceau parte din armata britanică. Francezilor cred că nu le plăcea prea tare compania, se țineau de-o parte, dar ei au fost singurii care m-au ajutat cu mutatul caiacului. Cât despre excursia noastră, n-ar fi multe de povestit. Ne-am perindat de-a lungul țărmului stâncos al insulei, am trecut pe lângă câteva plaje adăpostite în mici golfulețe pitorești și ne-am oprit la plaja San Blas, cea cu nisip roșiatic și apă cristalină. Frumoasă foc, ar merita cercetată îndeaproape într-un alt concediu. Aici am făcut și noi pauza de picnic, ne-am bălăcit nițel în apa mării și ne-am mai tras sufletul. La întoarcere ne-am încercat puterile într-ale cârmitului printre bolovanii împrăștiați în mare. Ne-am jucat așa până-am dat de greu. Pe la ultima cotitură, înainte de-a ajunge iar pe plaja Hondoq ir-Rummien, vântul s-a întețit și, în loc să sufle din spate să ne ajute nițel, ne punea la încercare condiția fizică. Gata fotografii, gata plăcere, dă-i și muncește din greu. Ulițarnico, n-ar strica să faci mai mult sport, să nu-ți mai dai duhul la prima pală de vânt! Povestea fotografică o vedeți mai jos. Și de-aici s-a isprăvit cu fotografiatul. 00