1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="oSOVWfJkDC"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/cu-adn-ul-la-plimbare/">Cu ADN-ul la plimbare</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/cu-adn-ul-la-plimbare/embed/#?secret=oSOVWfJkDC" width="600" height="338" title="„Cu ADN-ul la plimbare” – Ulițarnica" data-secret="oSOVWfJkDC" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://i0.wp.com/www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2020/03/CuADNlaplimbare.jpg?fit=1536%2C1024&ssl=115361024Pofta vine mâncând, zice o vorbă românească. Experiența Ancestry și câteva cărți pe care le-am citit de curând mi-au redeșteptat interesul pentru genealogie și pentru genetică. Studiind de zor problema pe internet am constatat că, pe lângă Ancestry, există alte câteva companii ce oferă publicului plătitor teste ADN. Unele dintre ele, cele mai mititele, permit (deocamdată?) încărcarea în baza lor de date a informațiilor brute obținute deja de la alții. Cu alte cuvinte, poți beneficia de rezultatul analizelor lor fără să trebuiască să scoți bani din buzunar, fără să-ți mai bați capul cu comandarea kitului și trimiterea înapoi a mostrelor. Interesant, mi-am zis eu, ia să vedem, oare voi afla același lucru ca de la Ancestry?  Așa se face că am plecat cu ADN-ul la plimbare. În general, jucăriile oferite de companiile de acest fel seamănă foarte mult între ele. Toate îți oferă o estimare a peticelii etnice pe care o ai prin ADN și-ți propun potențiali verișori împrăștiați pe tot mapamondul. Mai toate te lasă să-ți construiești arborele genealogic pe site-ul lor. Am descoperit cu această ocazie că-ți poți muta arborele dintr-o parte în alta cât se poate de simplu. Americanii au inventat un tool 🙂 și pentru asta. Se cheamă GEDCOM și e un standard de construire e unui fișier text simplu (de obicei UTF-8 sau ASCII) care conține informații genealogice despre indivizi și meta-date care leagă aceste înregistrări. Majoritatea programelor genealogice acceptă importul și exportul în format GEDCOM. A fost inventat de Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă (mormonii) și preluat apoi de mai toată lumea. Plimbărica ADN-ului meu a fost instructivă. În primul rând mi-am dat seama cât de importantă e faza de analiză a datelor și cât de mult este influențat rezultatul de filozofia aplicată de fiecare companie, de modelele matematice pe care le aplică. Punctul de pornire e același, un tabel cu 700.000 de linii ce conțin informații despre nucleotidele aflate în diverse locații din genom, rezultatele însă pot fi diferite. Frumusețea stă, și de-această dată, în ochii privitorului 🙂 . MyHeritage Prima vizită am făcut-o la MyHeritage, o firmă israeliană ce pare a avea cel mai mare succes pe piața românească. Într-un fel e de înțeles, site-ul lor poate fi setat să „vorbească” românește ( mai degrabă romgleză). Estimarea lor etnică mă plasează în continuare în Europa de Est, ceea ce-i îmbucurător. Procentul acela de 1,4% rătăcit din Asia, recunosc chiar ei, intră în marja de eroare. În rest, chiar dacă zonele etalon sunt diferite de a celor de la Ancestry, acoperă cam aceeași porțiune de pe hartă. La capitolul verișori însă, MyHeritage a fost mult-mult mai darnic. Mi-a trimis o listă de 2.213 potriviri, ceva mai mulți români din România și, din nou, o grămadă de americani. E drept, nici unul nu e încadrat în cercul familiei apropiate. Nu cunosc pe nimeni din listă. In plus față de cei de la Ancestry, site-ul MyHeritage oferă un instrument, denumit  „Browser-ul pentru cromozomi – One to many” 😂,  în care-ți poți compara propriul ADN cu cel al potențialelor rude aflate pe listă. Rezultatul e prezentat grafic, sub forma a 22 de linii reprezentând cromozomii, colorate în zonele pe care le ai în comun cu respectiva persoană.     Un alt instrument ce mi s-a părut interesant se cheamă „Hartă etnii”. De aici poți afla ce etnii ( grupuri definite de MyHeritage ) întâlnești în anumite țări ( din cei care au date încărcate pe site ). Pentru România lucrurile arată ca în figura de mai jos. Cam atât despre experiența mea cu MyHeritage. Am să revin peste un timp, să văd ce noutăți ne vor mai propune. Family Tree DNA Următoarea vizită am făcut-o la cei de la Family Tree DNA ( pe scurt FTDNA ). În schimbul încărcării datelor am primit obișnuita estimare etnică, o listă cu potențiale rude, un instrument de comparare a ADN-ului și … surpriză … o estimare a potrivirii mele cu mostre de ADN antic. Moștenirea europeană deține în continuare partea leului în genele mele dar procentele și zonele sunt mai împrăștiate. A apărut ( de unde oare ? ) un 16% din insulele britanice. Imaginația mea a luat-o razna instantaneu: aha!, ăștia or fi celții din Transilvania de acum 2000 de ani, neamuri mai recente pe-acolo zău dacă-aș putea avea. Informația cea mai interesantă pe care mi-au dat-o cei de la Family Tree DNA a fost cea legată de ADN-ul antic ( ancient DNA ). Antic e un cuvânt prea blând, datele acestea se referă mai degrabă la populațiile trăitoare în preistoria omenirii. De când Svante Pääbo și echipa pe care o conduce la Institutul Max Planck pentru Antropologie din Leipzig a reușit recuperarea întregului genom al omului de Neanderthal, lucrurile au luat-o razna și în acest domeniu. A apărut pe lume o nouă ramura a științei, paleogenetica, care încearcă să rescrie istoria. Au fost cercetate oasele de prin muzee și nu cred că că sunt oase foarte vechi scoase la lumină în ziua de azi fără să fie luate la puricat și din punct de vedere genetic. Au apărut de-a roata Pământului o mulțime de laboratoare de cercetarea specializate în analizarea și interpretarea datelor provenite din genoamele populațiilor preistorice. Concluziile la care s-a ajuns până în acest moment sugerează că amestecul de populații este un proces ce apare mereu și mereu în trecutul uman. „Rasele” în care suntem noi obișnuiți să împărțim lumea sunt de dată foarte recentă dacă e să luăm în seamă sutele de mii de ani de când a apărut specia numită homo pe Pământ. Surpriza cea mare pe care a adus-o genetica în antropologie a fost constatarea că populațiile umane trăitoare în trecutul relativ recent (acum zece mii de ani de exemplu) erau la fel de diferite una față de cealaltă ca și cele actuale, dar că liniile de falie dintre ele erau cu totul altele decât cele de azi. Populațiile din zilele noastre sunt amestecuri de populații din trecut, care la rândul lor sunt amestecuri între populații și mai vechi. Adam și Eva homo sapiens au plecat din Africa și au cucerit pământul dar, în drumul lor au întâlnit și s-au încrucișat cu verișori de-ai lor ce plecaseră din Africa cu mult înainte. Este un fapt cât se poate de acceptat astăzi că homo sapiens – adică noi – nu a fost singura subspecie de oameni ce-a existat pe lumea asta, ci doar singura care a supraviețuit. Cei de la Family Tree DNA nu pomenesc însă nimic de neaderthalieni sau de alte populații străvechi, amintesc doar de vânători-culegători, de fermieri din neolitic și de invadatorii indo-europeni ai epocii bronzului. Rezumatul istoric propus de ei spune cam așa. Homo sapiens a ajuns în Europa acum 45.000 de mii de ani, pe vremea când era doar vânător-culegător. Pe-atunci oamenii trăiau în grupuri mici ce urmăreau traseele de migrație ale turmelor de animale pe care le vânau. În urmă cu 7.000–8.000 a avut loc o altă migrație importantă ce-a marcat începutul neoliticului în Europa. De data asta populațiile ce intrau pe continent erau agricultori proveniți din Anatolia și Orientul Apropiat. Ei urmau îndeosebi cursurile râurilor și formau comunități mai mari și mai stabile. Ultima mare migrație s-a produs în epoca bronzului, cu 3.000-5.000 de ani în urmă. Atunci au pătruns în Europa populațiile indo-europene plecate din stepele aflate la nordul Mării Negre. Aceștia erau mai degrabă triburi de păstori ce-și mânau turmele în căutare de pășuni mai bogate. Cercetările genetice au demosntrat că, de cele mai multe ori, migrațiile acestea de populații nu au fost extrem de agresive, noii veniți nu au exterminat populația peste care au dat. Agricultorii s-au amestecat cu vănător-culegătorii și păstorii cu agricultor-vănător-culegătorii. Așa s-ar explica și procentajele prezentate în cazul meu: o jumătate fermier, o treime culegător (vânător n-am pretenția să fiu) și abia restul păstor. GEDmatch Problema ADN-ului preistoric m-a intrigat teribil așa că m-am grăbit să-mi încarc datele și pe platforma celor de la GEDmatch. Jucărelele lor nu sunt la fel de ochioase ca ale celorlalți dar oferă aproximativ aceleași servicii: estimări etnice, liste de neamuri potențiale și comparări de ADN-uri. Pe mine m-a tentat aici doar secțiunea de Archaic Matches, în care e posibilă compararea ADN-ului propriu cu genoamele secvențiate ale unor oameni ce-au trăit în preistorie. Criteriul de comparație propus de ei folosește un filtru = 0,5 cM, dar el poate fi modificat. Pentru a restrânge populația de strămoși antici vechi și de demult, am micșorat filtrul la 2 cM. Și așa am aflat că mă înrudesc cu: o doamnă LBK ce-a trăit acum 7.500 de ani într-o cultură numită Linearbankkeramik (LBK) și al cărei schelet a fost descoperit în Stuttgard, Germania un domn Loschbour ce-a trăit acum 8.000 de ani pe actualul teritoriu al statului Luxemburg o doamnă NE1 ce-a trăit acum 7.000 de ani și ale cărei oase au fost descoperite în situl Polgár-Ferenci-hát din Ungaria. Partea interesantă e că după unele păreri Linearbankkeramik, sau pe românește cultura ceramicii liniare, s-ar trage din cultura Starčevo-Körös–Criș, prezentă și pe teritoriul țării noastre. Iar doamna NE1 e o reprezentată posibilă a culturii Tiszapolgár–Româneşti. Să mai îndrăznească careva să spună că sunt o vinitură prin Arad, mintenaș îi vâr în fața ochilor dovada. Tare i-ar mai fi plăcut tatălui meu concluziile astea.   Plimbărica pe care am făcut-o cu ADN-ul sub braț mi-a deșteptat pofta de-a afla mai multe lucruri. De exemplu, nu știu nimic despre haplogrupul matern din care fac parte, ce poate fi aflat din analiza ADN-ului mitocondrial. Haplogrupul patern va rămâne, din păcate, pentru totdeauna, un mister, n-am idee cum aș putea face rost de-un cromozom Y înrudit cu mine. Sunt deasemenea foarte curioasă să aflu dacă s-a strecurat prin genele mele o bucățică de ADN de neanderthalian. Testul Ancestry nu-mi poate desluși nimic din aceste curiozități. Drept urmare, m-am hotărât să mai fac un test ADN, la cea de-a doua companie serioasă și cu ștate vechi în meserie, 23andMe. Am prins iar o perioadă cu promoții și, de data asta, am cooptat-o și pe mama în aventură. Acum suntem amândouă în așteptarea rezultatelor. Să vedem ce trăznăi vom descoperi și de-acolo. 00