1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="qhPRoT13t4"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/chinon/">Chinon</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/chinon/embed/#?secret=qhPRoT13t4" width="600" height="338" title="„Chinon” – Ulițarnica" data-secret="qhPRoT13t4" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2016/07/2016-06-19-516-Chinon.jpg1000662Nici prin cap nu mi-a trecut sâmbătă dimineața când am pornit la drum spre valea Loirei că duminică seara voi ajunge tocmai la Chinon. Planul inițial nu era atât de ambițios. Un tur pe la Chambord, Blois, Amboise și Chenonceau mi se păruse suficient pentru un sfârșit de săptămână. Două castele pe zi nu erau greu de digerat. O plimbărică tihnită,  savurând momentele, locurile, specialitățile locale. Dar și-a băgat necuratul coada în afacere și mi-a scos în cale în librăria nu mai știu cărui castel, ilustrate cu acuarele reprezentând destinațiile mele. Mi-au căzut cu tronc de cum le-am văzut. Le și vedeam pe post de coperți pentru poveștile Ulițarnicei. Doar că erau șase, nu patru. Și uite-așa ispita s-a insinuat perfid în mintea mea. Să cumpăr doar patru ilustrate nu-mi venea, că prea erau simpatice. Să las ilustrate fără povești, tot nu se cuvenea. În concluzie, o dată cu noile (6) achiziții ce-au aterizat în rucsac, în programul zilei s-a mai adăugat câte un castel. Chaumont pentru sâmbătă și Azay le Rideau pentru duminică. Dar Chinon ? De unde până unde a ajuns și Chinon pe listă? Pe de-o parte, vina o poartă Azay. Dacă se prezenta în toată splendoarea lui, mă declaram mulțumită și îmi încheiam apoteotic periplul pe la castelele Loirei. Dar așa bandajat cum era, mi-a stricat happy-ending-ul. Pe de altă parte, lunga zi de iunie urma să se încheie hăt departe, după ora zece, mai aveam timp berechet de hoinărit. De la Azay până în Chinon erau doar 20 km de străbătut, o nimica toată. Și iac-așa am înghesuit pe listă și castelul Plantageneților. Drumul m-a condus sus pe deal, aproape de poarta castelului. La casa de bilete erau puțini mușterii, n-am așteptat mai mult de două minute. La intrare, în loc de platoșă și sabie de cavaler am primit spre folosință provizorie o mică broșurică (a trebuit s-o înapoiez la ieșire) cu care am purces la atac. Castelul a fost ușor de cucerit cu toate turnurile și zidurile lui impunătoare. Bastion după bastion și-a dezvăluit secretele cu repeziciune. Adevărul e că nu a mai rămas mare lucru din măreția de odinioară. În incintă, doar o clădire stă în picioare, probabil și datorită lucrărilor de restaurare. În rest, iarbă verde presărată cu animăluțe de carton pentru distracția copiilor și scaune pliante pentru odihna părinților și a călătorilor. Broșurica m-a trimis prima dată în clădirea de care pomeneam, denumită pompos, apartamentele regale. La prima vedere mi s-au părut nițel cam dezolante. Încăperile erau golașe, zidurile albe nu erau împodobite cu tapiserii, mobila ia-o de unde nu-i. Față de celelalte castele vizitate, Chinon pare o casă pustie. În schimb stă foarte bine la capitolul educației călătorului afon într-ale istoriei conților de Anjou, a dinastiei Plantageneților și a Ioanei d’Arc. Cine are răbdare, poate afla o grămadă de lucruri interesante urmărind filmulețele ce rulează permanent în sălile palatului. Primul filmuleț se cheamă „Furie și lumină” și povestește despre Fulk al IV-lea, conte de Anjou, care n-a prea fost băiat de treabă la viața lui. A uzurpat moștenirea fratelui său, pe care l-a ținut prizonier zeci de ani, s-a certat cu Papa de la Roma, a luptat cu toți vecinii pentru a-și mări domeniile și-a avut vreo cinci neveste. Dar a lăsat în urmă un comitat bogat și stabil. Și a avut și meritul de a scrie prima cronică laică despre o familie ce nu aparținea (încă) unei case regale, Cronica Conților de Anjou. Al doilea filmuleț m-a instruit despre Henric al II-lea, rege al Angliei, duce de Normandia și conte de Anjou, printre multe alte titluri. Chinon a fost reședința lui favorită. De aici și-a dominat imperiul ce cuprindea jumătate din actuala Franță, plus Anglia, plus părticele de Scoție și Irlandă. Aici a și murit dealtfel. Filmulețul se cheamă „Zorii revoltei” și povestește despre lupta dintre rege și familia sa. Luptă adevărată, în care lupii tineri, unul dintre ei fiind Richard Inimă de Leu, au încercat să-și detroneze tatăl. Nu au reușit, iar marele perdant a fost Eleonora de Aquitania, regina ce-a complotat împotriva soțului său. Fiii au fost iertați până la urmă, Eleonora a fost închisă pentru mulți ani. Abia după moartea lui Henric, Richard, noul rege, i-a redat mamei sale vechile privilegii. Al treilea filmuleț, „Bătălia regilor”, povestește cum a pierdut Richard Inimă de Leu castelul Chinon în favoarea regelui Franței, Filip August. Și în sfârșit, al patrulea film, „Destinul”, arată întâlnirea Ioanei d’Arc cu cel pe care-l va ajuta să devină regele Carol al VII-lea al Franței. La Chinon a primit Ioana armata cu care a cucerit Orléans. De aici a început trista dar glorioasa ei poveste. După ce mi-am făcut capul calendar de-atâta istorie, am ieșit să cuceresc și bastioanele. M-am cățărat în toate, nu de alta, dar priveliștea ce se zărea de aici era nemaipomenită. Am putut pricepe de ce în capul stăpânilor unui astfel de castel se-nvârteau gânduri de mărire. De ce fiecare baron își putea încerca puterile și lupta pentru a ajunge rege sau împărat pe undeva. După ce-am privit de sus orașul înghesuit la poalele castelului, mi-am zis că nu pot pleca mai departe fără să dau o tură scurtă și pe străduțele lui, cu toate că începeam să intru în criză de timp. Norocul meu a fost că am găsit ascensorul ce leagă orașul de castel. Fără el, tare mi-e teamă că renunțam la idee. Orășelul e simpatic, cu străduțe înguste și case de toate soiurile, din toate vremurile. Am impresia că nu e prea turistic și de aceea e mult mai liniștit. Cel mai mult și mai mult mi-a plăcut însă priveliștea ce mi s-a dezvăluit în fața ochilor de pe celălalt mal al râului Vienne. Așa da, castel adevărat. Cu ultimele puteri, m-am târâit iar peste pod, spre ascensor, spre parcarea unde-mi lăsasem mașina. Mă aștepta un drum lung până la Paris și chinul datorat unui trafic de duminică seara, când toți hoinarii se retrag spre bârlog. După cât am pătimit, n-am să mă mai plâng niciodată de intrarea în București. Dar la acel ceas de seară savuram încă împlinirile zilei. Iar ultimul salut de rămas bun din Chinon l-am primit de la un François Rabelais de bronz. Un sfârșit numai bun pentru excursia mea pantagruelică de-a lungul Loirei. 00