1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="CGm9M0opSI"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/chantilly/">Chantilly</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/chantilly/embed/#?secret=CGm9M0opSI" width="600" height="338" title="„Chantilly” – Ulițarnica" data-secret="CGm9M0opSI" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2016/12/2016-08-21-01-coperta.jpg1000662Eram la serviciu , într-o pauză de cafea, când mi-a fost pusă o întrebare. „Dar la Chantilly ai fost?” zice unul dintre colegii francezi. „Nu e departe, și s-ar putea să ți se pară interesant.”  După care discuția o ia razna (după părerea mea), mă abandonează – pe mine și interesele mele imediate – și se îndreaptă într-o cu totul altă direcție, neașteptată. Spre nunți. „Dar ce legătură au palatele din vechime cu nunțile de-acum?” – întreb eu, pierdută în ignoranța mea provincială. „Cum, nu știi? La noi e de mare bon ton să închiriezi un palat pentru un eveniment ce se dorește a fi unic în viața unui om. Hm, dar Chantilly e totuși prea costisitor.” I-am lăsat baltă, să depene impresii despre nunți trecute și viitoare, iar eu m-am apucat să scotocesc pe internet să văd dacă e cazul, sau nu, să trec Chantilly pe lista escapadelor de weekend. Ce-am găsit acolo mi s-a părut suficient pentru a acorda castelului un loc în calendar, chiar pentru duminica ce urma. Am pornit la drum dis de dimineață, cu trenul, de data aceasta spre nord, în Picardia. După aproximativ un ceas am ajuns în mica gară de destinație. Conform GPS-ului de pe telefon n-aveam mult de mers până la palat, așa că n-am mai așteptat autobuzul și am pornit pe jos. Drumul m-a condus de-a lungul unui parc cu arbori bătrâni, apoi m-a trimis la dreapta, spre ieșirea din oraș. Am părăsit șoseaua și trotuarul și-am urmat gardul hipodromului ce mă trimitea hăt, departe, spre linia orizontului, unde răsărea un impresionant palat. A fost o plimbare foarte plăcută, în liniștea amorțită a dimineții. Eram doar eu și vreo doi căței harnici, ce-și scoseseră stăpânii afară din casă. Dar, după cum aveam să aflu în curând, palatul aflat la orizont nu era palat deloc, ci doar un grajd simandicos. Așa că a trebuit să mai merg cale de vreo zece minute până la adevăratul castel din Chantilly. Restul zilei a fost ocupat cu vizitarea domeniului. Spre seară m-am întors la Paris cu mulțumirea călătorului ce-a văzut ceva frumos și cu o tolbă plină de povești despre viețile foștilor proprietari ai domeniului. Dar impresia generală cu care am rămas a fost una dulce-acrișoară, presărată cu nițică melancolie. Și asta din cauză că Chantilly nu m-a trimis deloc cu gândul la nunți, ci mai degrabă la înmormântări. Poveștile pe care le-am aflat au fost triste, întunecate, cu iz de pucioasă și blestem. Henri Eugène Philippe Louis d’Orléans Palatul pe care îl vizităm noi astăzi e opera lui Henri Eugène Philippe Louis d’Orléans, duce de Aumale, unul dintre fiii ultimului rege al Franței, Louis-Philippe. Pe când avea opt ani, Henri a moștenit domeniul de la Chantilly și o avere uriașă de la nașul lui, Louis-Henri-Joseph de Bourbon, ultimul prinț de Condé. În tinerețe a fost un militar de profesie, a participat la expedițiile franțuzești de cucerire a Algeriei, a devenit chiar guvernator al Algeriei. După revoluția din 1848 și după instaurarea imperiului lui Napoleon al III-lea a fost obligat să părăsească Franța și să trăiască în exil. Marea pasiune a vieții lui a fost însă colecționarea operelor de artă. Cu timpul a reușit să adune cărți rare, tablouri celebre, mobilier prețios, într-o colecție demnă de un rege. După 1870 s-a întors acasă și a reconstruit la Chantilly Le Grand Château (distrus în timpul revoluției din 1790) cu gândul de-a găzdui aici toate bogățiile adunate. La acea vreme era deja văduv iar copiii îi muriseră. Rămas singur pe lume, a făcut o înțelegere cu Academia Franceză. A fost de acord să doneze acesteia atât domeniul cât și colecțiile, cu condiția ca la Chantilly să fie deschis un Muzeu Condé, accesibil publicului larg dar care să fie păstrat așa cum și l-a imaginat el. Academia și-a onorat promisiunea și așa, călătorul de astăzi mai poate savura aici atmosfera de sfârșit de secol 19. Printre comorile adunate de ducele d’Aumale se află și Très Riches Heures du Duc de Berry, celebra carte de rugăciuni comandată cu patru secole mai devreme de Jean de Berry. Mititică și aproape pierdută în palatul acesta extravagant, rămâne totuși cea mai prețioasă piesă a colecției, o bijuterie extravagantă de lux și disciplină a timpului. Louis-Henri-Joseph de Bourbon-Condé După cum aminteam, ducele d’Aumale a moștenit domeniul Chantilly de la nașul său, Louis-Henri-Joseph de Bourbon, ultimul prinț de Condé. Acesta a fost nefericitul tată al ultimului duce d’Enghien, cel răpit la două luni după nuntă și împușcat în șanțurile din Vincennes la comanda lui Napoleon Bonaparte. Rămas fără moștenitori și-a lăsat averea finului său. Moartea lui Louis-Henri-Joseph a fost învăluită în mister și scandal. Corpul său neînsuflețit a fost gasit spânzurat cu două batiste, dar cu picioarele atingând pământul. Verdictul final a fost sinucidere, dar mulți au considerat că a fost de fapt ucis. Iar gurile rele ponegreau, bineînțeles, moștenitorii. Louis de Bourbon-Condé zis le Grand Condé Un alt personaj important legat de Chantilly a fost Louis de Bourbon-Condé zis și Marele Condé din pricina că a fost un general vestit, ce-a repurtat o mulțime de victorii împotriva dușmanilor Franței. Era văr cu Ludovic al 14-lea și, deși la început a complotat împotriva regelui, până la urmă s-au împăcat. Celor din familie nu le tai capul, nu-i așa? A moștenit domeniul Chantilly de la mama sa, care la rândul ei l-a primit de la fratele ei, ultimul duce de Montmorency. Acesta, nefiind prinț de sânge a rămas totuși fără cap datorită participării la Frondă. Pe vremea Marelui Condé, domeniul de la Chantilly a devenit un model de sofisticare aristocratică. Prințul a refăcut palatul și l-a chemat pe André Le Nôtre să-l înconjoare cu grădini franțuzești. A rezultat un parterre ce se spune că era preferatul lui Le Nôtre – „un triumf al ordinii împotriva dezordinii, a culturii împotriva naturii, al rațiunii asupra spontaneității”. O fi fost frumoas prin secolul al 17-lea, dar în ziua când m-am plimbat eu prin el părea cam golaș. Nici o floare, doar iarbă verde și fântâni. Noroc cu cârdurile de gâște ce-l luaseră în stăpânire și mai animau peisajul. După ce totul a fost gata, prințul s-a apucat să dea petreceri cum nu s-au mai văzut până atunci. Maestru de ceremonii a fost celebrul (la acea vreme) François Vatel, un alt personaj cu o poveste nefericită. În anul 1671 a fost organizat la Chantilly un banchet cât se poate de extravagant, dat în onoarea lui Ludovic al 14-lea. Au petrecut atunci, pentru  vreo trei zile și trei nopți,  peste 2000 invitați. Dar se spune că organizarea a scârțâit, lucru ce l-a dus la disperare pe maestrul Vatel. Bomboana de pe colivă a fost vestea că peștele comandat nu va ajuge la timp pentru a fi servit la masa regelui. De disperare că-și va pierde onoarea, Vatel s-a aruncat în propria spadă și a murit tocmai în momentul în care sosea peștele. Amintirea celebrului maestru de ceremonii e păstrată încă la palat. Există aici un restaurant care afișează pe pereți rețete din vremea lui Vatel. Măcar pe pereți dacă nu în farfurie. În schimb în farfurie poți primi, dacă vrei, o porție de cremă Chantilly, adică un fel de friscă mai fină și mai gustoasă. Până și Marele Condé are partea lui de poveste tristă. Pe când era tânăr și mai puțin celebru, tatăl său l-a forțat să se căsătorească cu o nepoată de-a cardinalului Richelieu cu toată împotrivirea lui înverșunată. Gurile rele spun că soția aceasta a dus în familia prințului sâmburele nebuniei. Mulți dintre copii și nepoții lor au avut probleme de sănătate mentală. Louis Henri de Bourbon-Condé Dacă nu aflam povestea nepoatei cardinalului Richelieu aș fi spus că Louis Henri a fost doar un aristocrat extravagant. Dar așa, am îndoieli. Acest prinț Condé a fost primul ministru al Franței pe vremea lui Ludovic al 15-lea. Contemporanii îl considerau prost, îngâmfat și nu foarte priceput într-ale politicii. După ce a căzut în disgrația regelui s-a retras pe domeniul de la Chantilly unde a construit un grajd mai aparte. Ideea lui fixă era că după moarte se va reîncarna într-un cal de rasă. Așa că a comandat arhitecților un palat pe măsura rangului său, unde să se simtă răsfățat în viața viitoare. A rezultat Les Grandes Écuries, cele mai mari grajduri din Europa. Nu știu dacă printre caii găzduiți astăzi în marile grajduri este sau nu și prințul de Condé. Pot să spun însă că sigur nu le merge rău. Trebuie doar să participe la spectacole ecvestre, la demonstrații de dresaj și să asculte de comenzile călăreților. Boxele lor ocupă doar o foarte mică parte a fostului grajd-palat. În rest, les Grandes Écuries găzduiesc un muzeu al calului și o expoziție de trăsuri de pe vremuri. Cam atât am avut eu de povestit despre domeniul de la Chantilly. Până la urmă viețile acestor prinți din vechime mi s-au părut mai interesante decât picturile lui Rafael, Ingres sau Botticelli. Pinacoteci și grădini mai găsești și în altă parte. Dar vieți atât de extravagante ca ale prinților de Condé, mai rar. 00