1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="359taFkL9l"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/champagne/">Champagne</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/champagne/embed/#?secret=359taFkL9l" width="600" height="338" title="„Champagne” – Ulițarnica" data-secret="359taFkL9l" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2017/01/2016-08-27-21-coperta-1.jpg1000662E sâmbătă după amiază, soarele prăjește nițel mai domol, așa ca la sfârșit de august, iar eu stau comod pe scaunul unui microbus ce ne poartă hai-hui, printre dealuri domoale presărate cu vii cât vezi cu ochii.  Pletele îmi flutură în vânt (microbusul are și o porțiune descoperită), căștile îmi susură în urechi povești despre Champagne. Alături de mine, un australian, doi francezi mai copți, un tânăr peruan însoțit de-o franțuzoaică, plus trei  italieni încă și mai tineri. Noroc cu franțuzoaica, astfel eram singura prințesă doritoare de șampanie din grup. Dar așa, m-a scăpat de rușine. Probabil v-ați prins deja, scopul final al excursiei noastre e să dăm gata câteva sticle de specialități spumante, din acelea cum numai în Champagne se pot face, undeva prin pivnița unui producător local. Dar momentul culminant mai avea de așteptat nițel, spre disperarea tinerilor italieni ce întrebau șoferul din zece în zece minute … „Da’ când ajungem odată !!! „. Întâi și întâi trebuia să învățăm câte ceva despre istoriile locului, despre strugurii din soiurile Chardonnay, Pinot noir, Pinot Meunier, despre minunatul pământ roditor și clima nemaiîntâlnită, principalii vinovați pentru calitatea deosebită a șampaniei. Am mai aflat câte ceva despre complicatele clasificări franțuzești, despre ce-nseamnă Grand Cru, Premier Cru … despre cât trebuie să „crească” o șampanie pentru a fi considerată demnă de băut. Gata, am ajuns. Domnul René Fresne ne întâmpină în poarta casei, după care ne conduce prin toată gospodăria explicând într-una. Are un mare chef de vorbă, ca un francez veritabil, spune tot ce știe, răspunde la toate întrebările, e amabil, deschis, simpatic.  Ne arată viile familiei, aparatele pe care le folosește, ne explică întreg procesul tehnologic. Spre rușinea mea, totul mi-a intrat pe o ureche și mi-a ieșit pe alta. Eu am reținut doar că însoțitorul nostru este deja a cincea generație care stăpânește locurile și afacerea. E un mic producător, ne-a spus cam câte sticle produce pe an dar am uitat, și toată producția lui, clasificată în Premier Cru, e cumpărată de restaurante și clienți privați cu care are înțelegeri prealabile. S-a mai lăudat că sticlele lui sunt marcate cu RM, adică Récoltant-Manipulant, ștampilă ce atestă că vinurile lui sunt de soi, din struguri crescuți în viile lui, prelucrate în gospodăria lui. Zău c-aș fi dat viața mea de corporatist pentru a sta în papucii lui. Apoi ne-am așezat la masă. Gazda noastră a pus la bătaie o sticlă de Carte Blanche plus una de Carte d’Argent ce s-au topit cu o viteză uimitoare, mai ales din pricina mult însetaților tineri italieni. Zicea acolo în pliantul aflat la îndemână despre iar despre surioara ei Limbile s-au dezlegat, companionii mei s-au dovedit a nu fi total habarniști, ca mine. Toată lumea s-a declarat mulțumită de calitatea șampaniei, drept pentru care la plecare a achiziționat cel puțin o sticlă. Cât despre mine și relația mea strict personală cu șampania …, am rămas ferm convinsă că domnul René Fresne tocmai a stricat niște orz pe o gâscă. 00