1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="KPgIX4xVPO"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/ceramica-de-cucuteni/">Ceramică de Cucuteni</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/ceramica-de-cucuteni/embed/#?secret=KPgIX4xVPO" width="600" height="338" title="„Ceramică de Cucuteni” – Ulițarnica" data-secret="KPgIX4xVPO" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2013/07/2013-07-20-35-Cucuteni.jpg500375La palatul Șuțu a sosit, tocmai din Iași, o colecție cu vase de ceramică de Cucuteni. E găzduită într-o încăpere de la parterul muzeului iar intrarea este liberă. Organizatorii își propun astfel să ușureze accesul tuturor la valorile preistoriei europene, să trezească interesul tinerilor mai ales pentru civilizația ce-a trăit în aceleași locuri ca noi, în urmă cu 6000 de ani. Cine știe, poate se găsesc printre ei voluntari care să dorească să ajute la săpăturile arheologice. În România, se știe doar, nu sunt bani pentru lucruri atât de neînsemnate, așa că orice mână de ajutor este binevenită. De mult doream să văd aceste minunății, dar n-am apucat nici până în ziua de azi să merg la unul din muzeele din Piatra Neamț sau Iași. Mare mi-a fost bucuria când am aflat că au sosit ele chiar sub nasul meu. Am nimerit la muzeu la sfârșitul unei prelegeri susținute de domnul Romeo Dumitrescu, unul din arheologii care au făcut studii îndelungate despre cultura Cucuteni. Tot e bine, de obicei aflu de asemenea evenimente doar după ce s-au încheiat. Oare de ce nu sunt anunțate mai din timp, cu mai multe surle și trâmbițe? Noroc că nu a fost sfârșitul sfârșitului, a urmat un filmuleț despre cercetările făcute iar apoi o sesiune de întrebări din partea publicului și răspunsuri din partea specialistului. A fost interesant. Filmul prezentat a fost o poveste despre descifrarea unui mister. De-a lungul a peste 100 de ani de cercetări (primele descoperiri cu urmele acestei civilizații au fost făcute în anul 1884 în localitatea Cucuteni de lângă Iași)  arheologii au descoperit o mulțime de așezări, uneori sate întregi de câteva zeci de case, dar nici o necropolă. Unde s-au volatilizat locuitorii? În  plus, foarte multe case descoperite fuseseră distruse  prin foc. Foarte multe dintre ele au fost arse la temperaturi atât de mari încât unele obiecte s-au vitrificat. Să fi fost incendiate accidental, din cauza neglijenței oamenilor ce le locuiau, să fi fost lovite de fulger? Să fi fost distruse de atacatori? S-au găsit numeroase rămășite ceramice în aceste case, care odată reconstituite, ne uimesc cu frumusețea lor. Nu s-au găsit însă morminte omenești, doar ici colo câteva oase. Ce-au făcut cercetătorii? Au încercat reconstruirea caselor neolitice, apoi au încercat să reproducă și distrugerea lor. Au simulat un foc accidental, au dat foc deliberat caselor, au întreținut arderea uneia dintre ele alimentând permanent focul cu lemne. Apoi au studiat rămășițele. Încet, încet, de la un experiment la altul, au reușit să se apropie de ceea ce au găsit în siturile arheologice. Povestea cercetărilor e lungă și complicată, nu pot și nu cred că aș ști eu să o spun aici. Ca de obicei, unele răspunsuri găsite au dat naștere la multe alte întrebări. Am să povestesc doar concluziile. Am să încerc să vă prezint ceea ce am învățat și am reținut din vizita de ieri. În primul rând am aflat că acești cucutenieni nu au nici o legătură genetică cu noi, românii. Studii ADN au demonstrat că sunt înrudiți cu populații ce au trăit în Anatolia. Au format o civilizație aparte, începând de pe la anul 4600-4500 îC până pe la 2700 îC, iar apoi au dispărut. Au locuit pe o suprafață de peste 350.000 de kmp, pornind din sudul Transilvaniei de astăzi, peste Moldova, până la Tripolie lângă Kiev, în Ucraina de astăzi. Locuiau în așezări stabile și erau mai mult agricultori decât vânători și păstori. Erau foarte puțini. Deși au fost descoperite aproximativ 4000 de așezări, dintre care aproximativ 1800 pe teritoriul actual al României, se presupune că simultan trăiau cam 200.000 de oameni pe întreg teritoriul ce-l ocupau. Pe toată durata civilizației lor, de aproape 2000 de ani, se estimează că au trăit doar 2 milioane de oameni. Ceramica ce ne-a rămas de la ei este una dintre cele mai frumoase din toate timpurile, nu doar din neolitic (părerea mea).  Viața lor spirituală rămâne un mister. Ce reprezentau frumoasele statuete antropomorfe? Ce făceau cu morții? De ce își incendiau casele? Ce era în mintea lor ca, după ce se chinuiau să-și construiască un cămin, să-l distrugă intenționat? După cum frumos se spunea în film, păreau că traiesc într-o poveste combinată între mitul lui Sisif și cel al păsării Phoenix. Teoria lansată de arheologi în acest moment al cercetărilor e următoarea. Casele au fost arse deliberat de locuitorii lor. Focul a fost foarte puternic, a fost întreținut și alimentat ceva timp. Altfel nu se pot explica rămășițele găsite. Incendierile sunt  legate de un obicei funerar. La moartea locuitorilor casei, aceasta era arsă. Probabil morții erau așezați în interior și mistuiți odată cu ea. O fi fost o măsură igienică? Doreau să scape de o boală? Era moartea însăși molima pe care doreau să o îndepărteze? Doreau să îndepărteze spirilele celor plecați din lumea asta? Oricum arderile nu cuprindeau întreaga așezare. Casele erau distruse pe rând iar apoi nu erau abandonate. Peste rămășițe era construită o nouă casă. Cum cucutenienii nu scriau, cum nu s-a găsit nici cel mai neînsemnat semn ce ar putea semăna cu scrierea, pe nici un ciob, pe nici un alt obiect, nu le putem desluși ușor gândurile, obiceiurile. Le rămâne cercetătorilor de azi sarcina de a emite fel de fel de ipoteze care să explice misterele. O misiune cam grea, după părerea mea, dar interesantă. Nouă, profanilor ne rămân alte lucruri de făcut. Unu: să admirăm frumoasele vase și statuete de ceramică ce au supraviețuit miraculos trecerii timpului. Doi: să emitem cât mai multe teorii legate de apariția, viața și dispariția cucutenienilor, dacă se poate cât mai fanteziste cu putință. Cine știe, poate teoria noastră se dovedește a fi cea corectă. Trei: să ajutăm în măsura în care putem la răspândirea veștii că pe teritoriul României au trăit cândva oameni ce au lăsat în urmă ceva minunat. Să ne mândrim cu acest lucru. Ce, francezii și spaniolii nu se laudă cu peșterile pictate din Altamira și Lascaux? Patru: să ne transformăm în arheologi amatori și să ne oferim voluntari la munca de jos pentru a ajuta la săpăturile ce se fac în siturile arheologice. Poate unul dintre noi va dezgropa o plăcuță ca cea descoperită la Tărtăria. Mai aveți și alte idei? 00