1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="eZc21kKOj7"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/ceai/">Ceai</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/ceai/embed/#?secret=eZc21kKOj7" width="600" height="338" title="„Ceai” – Ulițarnica" data-secret="eZc21kKOj7" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2018/01/2018-01-04-0771-coperta.jpg1000662N-aș fi putut pleca din Sri Lanka fără a da cezarului ce-i al cezarului. În cazul de față cezar = ceai, iar dat =  cheltuit bani și umplut bagajul cu tot soiul de ceaiuri ceyloneze: negre, albe, aurii argintii …  Drept urmare, în ultima zi în care am mai putut face excursii am pornit spre regiunea Nuwara Eliya sau Little England cum i se mai spune ( din pricina frigului și-a ceții de-aici ). Într-un fel excursia asta a fost cea mai puțin satisfăcătoare. Poate mă prinsese oboseala și de aceea mi s-a părut mult prea lungă. N-a ajutat deloc nici faptul c-am petrecut majoritatea timpului în mașină. La sfârșit eram năucă. A semănat mai mult cu o incursiune de testare a terenului și aflarea potențialului unei regiuni unde majoritatea lankezilor vin să-și petreacă vacanța în lunile când căldura de pe coastă devine insuportabilă. Pe de altă parte am învățat o mulțime de lucruri legate de ceai. Am vizitat o făbricuță unde am descoperit cât trebuie să îndure biata frunză de camellia sinensis până s-ajungă în ceștile noastre. Am admirat într-una verdele crud al nenumăratelor plantații ce-acoperă toată regiunea. Drept bonus, am văzut  ( doar de pe marginea șoselei din păcate )  trei cascade. În orașul Nuwara Eliya m-am mulțumit cu un tur motorizat, n-am reușit nicicum să mă împac cu orașele din Sri Lanka. Plantații  Când am ajuns în zona plantațiilor de ceai m-a pufnit râsul. Toate pletele acelea lungi ce crescuseră pe dealuri și munți sub formă de păduri tropicale sau plantații cu arbori exotici fuseseră tunse cazon. Vârful muntos al insulei e acum acoperit aproape în întregime de tufe de camellia sinensis, planta de ceai. Din loc în loc a mai fost îngăduit un fir lung, un copac cu rădăcini bogate dar coroană îngustă, bun pentru a stabiliza solul și a-l împiedica s-o ia la vale. În rest, cât vezi cu ochii doar rânduri-rânduri de arbuști de ceai, toți de aceeași înălțime. Cultivarea ceaiului a fost începută de englezi în secolul al 19-lea, după ce plantațiile de cafea pe care le-au încercat la început au pierit de-o molimă. Pentru că singalezii n-au prea vrut să lucreze pentru ei englezii au adus din sudul Indiei muncitori tamili. Astăzi sunt considerați un fel de etnie aparte „tea tamils”, majoritatea trăiesc în zona centrală acolo unde sunt și plantațiile de ceai și sunt diferiți de tamilii băștinași ce locuiesc în special în nordul țării și de-a lungul coastelor. Sunt considerați și astăzi cei mai săraci dintre săraci iar singalezii nu par a avea o părere prea bună despre ei. Făbricuțe Am făcut popas și la o fabrică de ceai, unde am învățat care e procesul de fabricație. Am găsit pe internet o poză drăguță care rezumă bine problema, așa că nu m-am răbdat și-am adăugat-o aici. Așadar N-am ratat nici sesiunea de degustare. Am fost curioasă să încerc cât mai multe feluri așa că am căpătat 4 ceșcuțe, să mă satur. După care, pentru că drumul trecea prin magazinul de ceaiuri, a urmat și o fază de cumpărături. Nuwara Eliya Eu mai multe nu prea am de povestit. Excursia s-a rezumat la un drum lung cu mașina și pauze scurte pentru dezmorțit oasele și făcut fotografii. Le las pe ele să spună ce-ar mai fi de spus. Și astea fiind spuse, am terminat și eu poveștile lankeze. A doua zi am stat cuminte la hotel pentru că spre seară porneam la drum lung. Spre casă, în România. 00