1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="tZ1Z2FkvcX"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/cautarea-campurilor-de-lavanda/">În căutarea câmpurilor de lavandă</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/cautarea-campurilor-de-lavanda/embed/#?secret=tZ1Z2FkvcX" width="600" height="338" title="„În căutarea câmpurilor de lavandă” – Ulițarnica" data-secret="tZ1Z2FkvcX" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2016/07/2016-06-26-188-Luberon.jpg1000662Sosise iarăși vremea sânzienelor, cu zilele lor lungi de început de vară ce te-alungă din casă și te îndeamnă la hoinărit. De mă prindeau pe-acasă plecam sigur să le caut prin fânețele grase de iunie, în Ardeal sau Bucovina. Dar cum anul acesta eram în „misiune” franțuzească, n-aveam încotro, trebuia să renunț la sânziene și să mă concentrez asupra buruienilor autohtone.  Mi-am zis că era exact momentul potrivit pentru a porni spre Provence, în căutarea câmpurilor de lavandă. Dar oare când înflorește lavanda? Era culmea să fac atâta drum doar pentru a vedea tufe neînflorite sau câmpuri gata culese. După studii intense pe internet, mi-am scos și acest ghimpe din suflet. Zicea acolo că recoltarea lavandei începe în iulie și ține până în august, dar perioada de maximă înflorire diferă de la an la an în funcție de toanele mistralului. La sfârșitul escapadei am ajuns la concluzia că mai puteam aștepta o săptămână sau două, dar a fost foarte bine și așa. Destinația fiind hotărâtă, urma să stabilesc planul de bătaie. Partea proastă cu Provence e că nu-i aproape de Paris. Aveam la dispoziție doar un weekend, cu zile foarte lungi e drept, în care-aș fi dorit să înghesui o grămadă de locuri de vizitat. Îmi făceau cu ochiul Avignon, Aix en Provence, Arles, Nîmes. Dar lavanda nu crește pe alei pietruite. Voiam să colind prin munții și văile Luberonului, să verific dacă muntele Ventoux arată ca și în picturile lui Cézanne, să mă conving că cele povestite de Peter Mayle într-ale sale cărți haioase nu sunt doar vrăjeli englezești ci au un sâmbure de adevăr. O mulțime de lucruri de făcut. Ca să le împac pe toate am hotărât să iau TGV-ul (of, când se va inventa oare teleportarea), să-mi stabilesc cartierul general în Avignon, să închiriez de-acolo o mașină și să pornesc hai-hui la drum, după inspirația momentului. Planul părea bun, cu logistica însă am cam dat greș. Se pare că toată lumea se înghesuia în Provence în acel weekend. Hotel am găsit ușor, chiar în centrul Avignonului. Bilet de tren puțin mai greu, și doar la clasa întâi. Cu mașina însă am dat-o în bară cel mai tare. Până m-am asigurat eu de casă, masă și transport, toate mașinile mici și ieftine dispăruseră de pe site-uri. Ce era să fac acum? M-am repezit fără a sta prea mult pe gânduri la prima variantă disponibilă, deși începea să ardă la buzunar. Și-așa a început povestea mea de dragoste cu Giulietta. Dragoste cu năbădăi. Relația noastră n-a început deloc bine. Să fi fost din pricină că am întârziat la întâlnire ? Trebuia să facem cunoștință în gara de TGV-uri din Avignon, la ora unsprezece. Doar că o afurisită de furtună a rupt niscaiva cabluri prin Burgundia iar trenul meu a întârziat o oră. Cei de la ghișeul de predare mașini m-au asigurat că nu e nici o problemă, mi-au mai blocat niște bani pe card pe post de garanție și m-au condus la mașina ce-o pregătiseră pentru mine. Când am dat cu ochii de ea, mi-am pus mâinile în cap. Era o Alfa Romeo Giulietta, mare, neagră, fioroasă, plină de draci. Părea făcută să alerge bezmetică pe autostrăzi nemțești, cu viteză maximă, nu să se strecoare pe drumuri înguste de munte. Pe deasupra, avea și cutie automată de viteze, o premieră pentru mine. Când a auzit că n-am mai condus așa ceva în viața mea, a fost rândul domnului ce ne-a făcut prezentările să-și pună mâinile în cap. M-a sfătuit să fac ceva cu piciorul stâng, să-l leg de portieră, să uit că-l am, orice numai să nu-l pun pe pedala de frână, c-am să zbor prin parbriz. După care m-a sfătuit să fac câteva ture prin parcare înainte de-a porni în necunoscut, mi-a dat cheile și dus a fost, m-a lăsat singură cu țâfnoasa de Giulietta. Nu țin minte să mă fi certat atât nici o mașină, ca Giulietta. Poate doar pe vremea când îmi luam carnetul de conducere. Nimic nu-i convenea. Avea doar un buton, o manetă cu trei poziții și două pedale, dar mi-a luat cel puțin o jumătate de oră din timpul meu prețios pentru a le manevra cum dorea dumneaei. În plus, țipa ca din gură de șarpe ori de câte ori dădea cu ochii de o bordură, un bolovan sau de o altă surată de a ei. N-avea deloc încredere în mine, era sigură c-am să-i zdrelesc machiajul sau am să-i rup ciorapii. Greu a mai fost s-o conving că nu sunt un șofer chiar așa de rău. După ceva timp s-a mai potolit. A mai cârcotit ea în cele două zile pe care le-am petrecut împreună dar a fost de acord să mă scoată la plimbare pe drumurile provensale. Am hoinărit ceva împreună. Ne-am învârtit de-am amețit pe drumeagurile primejdios de înguste din Parcul Național Luberon, am străbătut câmpuri pline cu lavandă și viță de vie, ne-am înghesuit și noi alături de alți călători în satele cele mici și îngrămădite, cocoțate în vârf de deal, sarea și piperul acestei provincii. Dar despre toate astea în poveștile ce vor urma. Aș fi zis că ne-am despărțit prietenește duminică după ce-am condus-o înapoi la gară. Dar ași. Dânsa mi-a mai creditat cardul cu încă de două ori prețul convenit, de-a trebuit să fac conversație două săptămâni de-atunci înainte, cu jumătate din Europă, pentru a-mi recupera banii. Sau te pomenești că prinsese drag de mine și-ar fi vrut s-o cumpăr, de asta m-a jumulit în halul ăla. Dar tot răul spre bine.  După ce-am răsuflat ușurată când mi-am văzut bănuții înapoi în cont, mi-am spus în barbă că în viața vieților mele n-am să mă mai las ispitită de o mașină așa pretențioasă. Nu mai vreau să am de-a face cu prințese, doar cu Cenușărese. Cât despre Provence, ce pot să spun? M-aș întoarce acolo oricând, au rămas atâtea de descoperit ! Dar nu într-un weekend, ci într-un concediu adevărat, de una sau două săptămâni. Cu timp berechet de-a lenevi la o terasă, de-a hălădui prin delta Ronului și, de ce nu, de-a explora și ținuturile învecinate. Castelele catare, satele basce din Pirinei … 00