1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="tDCEjBbul7"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/carti-despre-madagascar/">Au-delà des rizières – Naivo</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/carti-despre-madagascar/embed/#?secret=tDCEjBbul7" width="600" height="338" title="„Au-delà des rizières – Naivo” – Ulițarnica" data-secret="tDCEjBbul7" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://i0.wp.com/www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2017/12/9386962.jpg?fit=800%2C602&ssl=1800602În sfârșit o carte scrisă de un autor malgaș. Au-delà des rizières de Naivo A primit ⭐⭐⭐★★ Cartea asta am citit-o cel mai greu. M-am ambiționat și am cumpărat-o în franceză ( nu sunt prietenă prea bună cu limba asta ) și am început s-o buchisesc înainte de plecarea în excursie.  Era cât pe ce s-o abandonez, pentru că mă târâiam literalmente de la o pagină la alta, nu reușeam deloc să mă bucur de ea. Dar după două săptămâni petrecute în Madagascar, perspectiva s-a schimbat dintr-o dată. Am reluat lectura pe plajă, în Île aux Nattes și de data asta cartea m-a prins în mreje cu totul . Am citit la plajă, am citit în avion, n-am mai lăsat-o din mână până când n-am terminat-o. De parcă excursia mă transformase într-un burete îmbibat cu inconștientul colectiv ce plutea nevăzut deasupra Madagascarului și care mi-a dat uneltele potrivite pentru a descoperi frumusețea cărții. Povestea m-a prins mai puțin. Se petrece acum mai bine de 100 de ani, în timpul domniei  reginei Ranavalona cea Rea, pe vremea când mai exista sclavie în Madagascar, ordalii cu otravă din tangena și persecuții ale creștinilor. Cartea ne învață nițică istorie și ne spune o povestea de dragoste nefericită dintre Fara cea frumoasă și sclavul ei Tsito. Ce mi-a plăcut mie foarte mult însă e modul în care ni se dezvăluie încetul cu încetul viața și obiceiurile malgașe, modul în care privesc ei lumea, atât de diferit de al nostru. Sunt convinsă că dac-aș fi petrecut mai multe săptămâni în Madagascar înțelegerea mea ar fi fost și mai bună. Mi-au mai plăcut asocierile ciudate de cuvinte, de idei, proverbele presărate pretutindeni, ciudate și ele. Autorul cărții se numește de fapt Naivoharisoa Patrick Ramamonjisoa și e născut în Madagascar. Dar pentru că numele acestea malgașe sunt imposibil de citit, își publică cărțile sub numele prescurtat la Naivo. E un scriitor de limbă franceză, a fost ziarist în țara sa și profesor în Franța. Din câte am înțeles eu e primul autor malgaș căruia i s-a tradus un roman în limba engleză. Chaque année en cette période, Fara et moi étions chargés de la protection des semis. Pour accomplir cette tâche de début de saison, traditionnellement confiée aux enfants, nous devions arriver tôt à la rizière : les nuées d’oiseaux aimaient à fondre sur les épis au grand matin. Tout retard pouvait coûter très cher. Certaines années, surtout quand les criquets migrateurs sévissaient aussi, des récoltes entières étaient ruinées avant même le repiquage. Je crois que nous ne fûmes jamais en retard pour les semis : mais ce n’était pas par souci de bien faire… Au troisième chant du coq, nous étions sur la route. Dans le village encore obscur, nous entendions les autres enfants se glisser entre les cases. Les rizières n’étaient pas loin. Nous arrivions rapidement au bas de la vallée où des abris de feuilles étaient disposés un peu partout au bord des cultures : ils nous serviraient plus tard de refuge, quand le soleil serait haut dans le ciel. En attendant, il fallait faire fuir les oiseaux et autres ennemis. Pour cela, nous apportions divers instruments bruyants : des pipeaux, des valiha, des flûtes, des bouts de bâtons, de vieilles marmites ; nous creusions aussi sur place des tambours en chiendent et fabriquions des valiha vero…. Bebe nous accompagnait parfois. Elle aimait venir les premiers jours, pour nous donner des conseils et nous transmettre l’héritage oral. Elle racontait l’histoire d’Andrianjaka, l’architecte de la grande plaine, évoquait cet océan de rizières aux cent nuances de jaune et de vert où les villages paraissent des îles ; où les sillons argentés des canaux et des cours d’eaux scintillent au loin jusqu’aux pieds des montagnes. Naivo. Au-delà des rizières (French Edition). Kindle Edition. Voices From Madagascar: An Anthology of Contemporary Francophone Literature de Jacques Bourgeacq Încurajată fiind de faptul că mi-a plăcut totuși cartea lui Naivo, m-am hotărât să-mi urmez gândul dintâi și să mai comand pe Amazon o carte pe care am ochit-o încă de la început. E vorba de o antologie de literatură contemporană, poezie și proză scrisă de autori malgași și adunată într-o ediție americană de Jaques Bourgeacq, un profesor de franceză de la Universitatea din Iowa specializat în literatura africană. Dar de data asta nu am găsit varianta electronică a cărții ci doar varianta clasică pe hârtie, așa că a durat ceva până am primit-o. Spre bucuria mea, e o ediție bilingvă. Pe paginile din stânga mă delectez cu textul în engleză, pe paginile din dreapta cu cel în franceză. N-am apucat să citesc mare lucru din ea dar, sper eu, mă va ajuta să învăț franceza mai repede. Deocamdată încep cu partea dreaptă dar, repede de tot, îmi sare privirea pe pagina din stânga. Pentru a păstra simetria, am să copiez aici o mică poezioară malgașă Six routes partent du pied de l’arbre-voyageur: la première conduit au village-de-l’oubli, la seconde est un cul-de-sac, la troisième n’est pas la bonne, la quatrième a vu passer la chère-aimée mais n’a pas garde la trace de ses pas, la cinquieme est pour celui que mord le regret, et la dernière … je ne sais si praticable. Regrets, de Flavien Ranaivo … și-am să vă urez să-i descoperiți și voi pe malgași măcar în cărți dacă nu chiar la ei acasă. 00