1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="TDUucdukTv"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/caraiman/">Caraiman</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/caraiman/embed/#?secret=TDUucdukTv" width="600" height="338" title="„Caraiman” – Ulițarnica" data-secret="TDUucdukTv" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2014/09/2014-09-13-13-Bușteni.jpg1000662Bușteni, sâmbătă dis de dimineață. O privire aruncată pe geam m-a liniștit. Avea să fie o zi frumoasă. Soarele răsărise nu de mult timp și colora în roz stâncile golașe ale Bucegilor. Am dat binețe Crucii de pe Caraiman ce se profila pe cerul albastru, fără pic de nori. Planul zilei de azi era să ajung pe platou să o salut și de-aproape. De frica cozii de la telecabină m-am echipat cu repeziciune, am renunțat la micul dejun și am pornit la drum. Vroiam să ajung printre primii la casa de bilete, să nu trebuiască să aștept iar cu ceasurile până să urc la Babe. Orășelul era încă adormit. Pe străzi lume puțină, doar câțiva montaniarzi echipați cu toate cele și câțiva oameni de-ai locului ce ieșeau somnoroși de prin curțile caselor. Mașinile încă nu vâjâiau pe DN1. Sorții păreau să-mi surâdă. Dar n-a fost să fie nici de data asta. Am avut de așteptat la coadă tot vreo două ceasuri. De vină au fost prioritățile zilei, și anume un grup de enoriași ce urcau pe platoul Bucegilor pentru o slujbă ținută pe locul unde se va construi o biserica în memoria Eroilor Neamului. Turiștii au fost trecuți pe lista de așteptare. Dacă tot veniseră la munte puteau alege una dintre alte două variante. UNU. Pentru cine se încumetă la un urcuș pieptiș există traseul de pe Valea Jepilor Mici care duce , după trei – patru ceasuri, în vârf de munte la Cabana Caraiman. DOI. Sunt o grămadă de jeepuri pregătite să urce călătorii la Piatra Arsă la un preț puțintel mai mare decât biletul la telecabină. De acolo călătorul n-are decât să străbată cu piciorul platoul Bucegilor cum poftește și să coboare cu telecabina în Bușteni. Am rămas totuși la telecabină. Ajunsă sus, m-am încolonat în șirul ce se îndrepta spre Crucea Eroilor și-am pornit la drum. Prima jumătate a traseului a fost însorită. În a doua parte însă ne-am afundat cu totul în norii ce se ridicau din văi. Mai mai să pierdem cărarea. Eram la doi pași de Cruce și n-o zăream din abureală. Noroc cu gălăgioșii ce-ajunseseră la destinație și vociferau de zor indicându-ne drumul. Adio priveliște către valea Prahovei. Adio fotografii cu crestele Bucegilor. Poate data viitoare. Cum împrejurimile nu erau disponibile, am coborât privirea în pământ să văd dacă mă aleg de aici cu ceva. Iată ce-am găsit. Acu trebuia să aleg drumul de întoarcere și cum tentația era mare am ales să încerc brâna Caraimanului, că tare-mi mai place cărarea asta. La început ceața era deasă să o tai cu cuțitul, mai apoi însă lucrurile s-au mai limpezit. La Cabana Caraiman mai era puțin și făceam plajă. Sinceră să fiu, speram să întâlnesc capre negre în drum, dar n-a fost să fie. Excursia mea pe înălțimile Bucegilor se apropia de sfârșit. Am pornit spre Cabana Babele să-mi salut prietenele încremenite, și-am trecut pe lângă Sfinx să văd dacă are cui pune întrebări încuietoare. Erau har Domnului destui călători ce se îngrămădeau însă la fotografii nu la ghicitori. Cum înghesuiala mare nu este tocmai pe placul meu, n-am mai zăbovit mult prin preajmă și m-am întors tot cu telecabina în Bușteni. A doua zi de weekend aveam s-o petrec la poalele munților. 00