1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="41CULz8gVm"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/cancale/">Cancale</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/cancale/embed/#?secret=41CULz8gVm" width="600" height="338" title="„Cancale” – Ulițarnica" data-secret="41CULz8gVm" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2016/07/2016-05-22-269-Cancale.jpg1000662Între Saint Malo și Cancale sunt doar 16 kilometri. Dacă nu erau cei câțiva stropi de ploaie care să mă sperie, dacă aveam mai mult curaj, dacă îmi ieșea în cale o firmă de închiriat biciclete care să fie și deschisă duminică dimineața, aș fi pedalat până acolo prin fânețele bretone sau, mai bine, de-a lungul coastei. Aș fi trecut și pe la Pointe de Grouin, un pinten stâncos ce intră în mare, doar așa, pentru a-mi trece în palmares încă un obiectiv turistic. Dar se adunaseră prea mulți „dacă”. Până la urmă am plecat spre Cancale cu autobuzul. Tare greu mai circulă atobusele în Franța duminica. Sunt mult mai puține decât în timpul săptămânii și se înghesuie toate în jurul prânzului. Datorită orarului ăstuia de sărbătoare aveam la dispoziție doar vreo două ore de colindat. Adio Pointe de Grouin, trebuia să mă concentrez strict pe problema stridiilor. Cancale este capitala stridiilor franțuzești. Lumea vine până aici doar pentru a se înfrupta cu aceste delicatese culinare. Povestea spune că însuși Ludovic al XIV-lea , Regele Soare, mânca doar stridii culese în Cancale din apele golfului Mont Saint Michel. Cu așa reclamă, cum să rezist? Am hotărât să-mi încerc norocul, deși fructele de mare nu-mi sunt deloc pe plac. Autobuzul ne-a dus până în piața centrală a orășelului, în fața bisericii. Până să mă dumiresc eu pe ce lume mă aflu, ceilalți călători se și împrăștiaseră. Probabil își savurau deja stridiile. Eu n-am apucat-o pe drumul bun. Tarabele din spatele bisercii, un fel de piață de vechituri, mi-au distras atenția. Așa c-am nimerit pe niște cărări laterale care m-au condus către mare, dar mult mai departe de Port de la Houle, cum îi spune pe aici portului. Nu mi-a părut rău deloc. Nimerisem într-un loc foarte frumos, undeva la înălțime, pe marginea golfului. În depărtare, ca o nălucă ieșită din mare, am zărit mănăstirea din Mont Saint Michel. Ce păcat că nu mai apucam s-ajung și acolo! Dar era un motiv serios pentru a mă reîntoarce. Cărarea ce mi se așternea la picioare era o bucățică din traseul amenajat de-a lungul coastei pentru călătorii dornici de drumeții. Dacă o luam la stânga ajungeam la Pointe de Grouin. Dacă o luam la dreapta ajungeam în Port de la Houle. Tentația stridiilor a fost mai puternică. Și iată-le, ferme întregi cu mii de scoici. Fiind la vremea refluxului, stăteau la vedere, gata de cules. N-arătau prea apetisant. Dar la piața de pe malul mării era înghesuială mare. Lumea își dădea coate și se străduia să pună mâna pe un platou cu stridii. Din ce-am văzut eu, se vindeau minim 12 bucăți. Vânzătorii le desfăceau acolo, pe loc, apa mării curgând încă din bietele viețuitoare. Mai adăugau o lămâie tăiată, și gata platoul. Curajul m-a părăsit. M-am învârtit vreo 10 minute printre tarabe, doar doar venea la loc. Nu mă vedeam nicicum în stare să înghit 12 scoici. Nu … curajul meu nu voia să se întoarcă nicicum. Așa c-am dat bir cu fugiții și m-am refugiat într-un restaurant din apropiere. Am comandat porția minimă de 6 stridii și un pahar de vin, ca să mă amețesc bine înainte. Apoi am înecat scoicile în oțet și lămâie și le-am dat drumul pe gât. Prima s-a dus mai greu, celelalte au alunecat fără probleme. Dar tot nu-mi plac. Asta e. O experiență pe care nu voi mai fi tentată să o repet. M-am mai învârtit prin port nițel. Era burdușit cu restaurante ce serveau bunătăți scoase din mare. Mușterii erau destui, semn că afacerile mergeau bine. Apoi m-am prezentat în statia de autobuz. Acolo se adunase deja o mică grămăjoară de francezi vorbăreți. Sporovăiau de zor, așa cum le stă bine francezilor, și se plângeau de greva transportatorilor ce i-a obligat să vină aici cu atobusul, nu cu mașina proprietate personală. Decât să rămână în drum în pana prostului mai bine cu mijloacele de transport în comun. Dar nu păreau supărați. Trăcăneau într-una  spre disperarea mea, ce doream puțină liniște. Dar cum să te superi pe ei? Erau atât de simpatici, politicoși și bine dispuși. Molipsitori. 00