1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="vDxfoVgnWt"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/cana-galileii/">Cana Galileii</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/cana-galileii/embed/#?secret=vDxfoVgnWt" width="600" height="338" title="„Cana Galileii” – Ulițarnica" data-secret="vDxfoVgnWt" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2026/05/2013-05-21-42-Cana-Galileii.jpg600397În drumul nostru spre Tiberiada, tot în prima zi petrecută în Israel, am oprit într-o localitate mică numită Kafr Kanna sau Khirbet Cana. Tradiția spune că aici ar fi fost pe vremuri Cana Galileii – locul primei minuni a lui Isus, unde a transformat apa în vin la o nuntă. Prima dovadă a puterii Sale divine, primul semn că Mesia se află printre oameni. În Israel, la fiecare loc sfânt găsești mai multe biserici – una ortodoxă, una catolică, adesea și una armeană. Fiecare confesiune își marchează locul, fiecare are propria sa versiune a poveștii. La Cana sunt două – una franciscană și una ortodoxă grecească. Noi am fost doar la cea ortodoxă. Am ajuns spre apus, când soarele colora frumos în auriu-bej pereții bisericii. Chiparoșii înalți făceau umbră în curte, iar lumina juca pe fațada de piatră caldă. Deasupra intrării, pe fronton, am zărit doi vulturi bicefali – simbolul Bizanțului, al Imperiului Creștin de Răsărit care a păstrat credința timp de o mie de ani după căderea Romei. Sub vulturi, o inscripție în greacă: „O ΕΝ ΚΑΝΑ ΓΑΜΟΣ” – Nunta din Cana. Pe fațadă, într-o nișă arcuită, un mozaic colorat înfățișează scena: Iisus și ucenicii la masă, iar jos, în prim-plan, șase ulcioare mari de piatră – vasele în care s-a întâmplat minunea. Înăuntru, sub cupola verde-albăstruie patinată de vreme, stă în spatele sticlei unul dintre acele ulcioare vechi de piatră. E mare, sculptat din piatră bej-gălbuie, uzat de timp, greu. Așa arătau vasele din care se servea apa în Galileea acum două mii de ani. Șase astfel de vase, spune Evanghelia. În fiecare încăpeau câte două sau trei vedre – aproximativ optzeci-nouăzeci de litri. Șase vase înseamnă aproape cinci sute de litri de vin. O nuntă mare, o minune care nu s-a dat cu zgârcenie. Nu-mi mai amintesc mare lucru de acolo – doar lumina aceea frumoasă de apus și liniștea din curte. Poate și faptul că minunea aceasta, prima dintre toate, nu a fost una de vindecare sau de înviere, ci una legată de bucurie, de ospăț, de nuntă. Iisus nu a început slujirea Sa prin predici severe sau prin condamnarea păcătoșilor. A început-o la o petrecere, transformând apa în vin ca să nu rămână oamenii de rușine. E ceva profund omenesc în asta. Din Cana am plecat mormăind în sinea mea colindul pe care îl cântam în copilărie, cel care povestește întâmplarea cu multă căldură și simplitate: La nuntă ce s-a-ntâmplatLa nuntă-n Cana GalileiiFost-a şi Iisus chematLa nuntă-n Cana Galileii. Iară mama lui IisusLa nuntă-n Cana GalileiiVăzând că nu-i vin de-ajunsLa nuntă-n Cana Galileii. Zise: Fiule iubitLa nuntă-n Cana GalileiiVinul tot s-a isprăvitLa nuntă-n Cana Galileii Atunci Iisus s-a sculatLa nuntă-n Cana GalileiiŞi slugile le-a chematLa nuntă-n Cana Galileii. Apă-n şase vase-a pusLa nuntă-n Cana GalileiiŞi le-a umplut până susLa nuntă-n Cana Galileii Iisus le-a binecuvântatLa nuntă-n cana GalileiiApa-n vin s-a preschimbatLa nuntă-n Cana Galileii Atunci toţi au cunoscutLa nuntă-n Cana GalileiiCă Mesia s-a născutLa nuntă-n Cana Galileii 00