1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="dVLInuYyT9"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/cafele/">Cafele</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/cafele/embed/#?secret=dVLInuYyT9" width="600" height="338" title="„Cafele” – Ulițarnica" data-secret="dVLInuYyT9" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2014/05/2014-05-10-01-florescu.jpg500331Dacă vei dori vreodată să faci ocolul „cafegiu” al lumii nu trebuie să mergi prea departe, vino în București. Du-te  până în Piața Universității, ia-o spre Piața Rosetti și fii atent să o cotești la stânga pe străduța Radu Cristian. La numărul 6 vei da de o prăvălie mititică pe lângă care ai putea trece ușor dacă nu ești atent. De cum îi treci însă pragul vei nimeri într-o lume aparte,cu miros de cafea proaspăt prăjită, vei păși în lumea aromată a domnului Florescu. Găsești aici butoiașe cu ștampile de Jamaica și Hawaii, saci plini cu cafea din Sfânta Elena, Nepal, Burundi, Panama. Tejgheaua este plină cu borcane umplute cu boabe prăjite nu de mult timp, chiar în magazin, iar pe pereți sunt fixați alți recipienți cu tot soiul de cafele ce-și așteaptă cumpărătorii. Pe măsuțe, chiar la intrare găsești și alte coloniale – halva, fructe uscate, migdale, caju, ciocolată și alte dulciuri ce merg cu o cafea bună. Și cum cafeaua se soarbe pe îndelete, în tihnă, domnul Florescu îți oferă cărți bune de citit și muzică rafinată de ascultat. Am căzut și eu sub vraja cafelelor domnului Florescu. E un răsfăț pe care mi-aș dori să mi-l pot oferi la nesfârșit. De când am descoperit prăvălia revin mereu și iau la rând toate sortimentele, încercând să mă hotărăsc care îmi place mai mult. Grea alegere! La început nu m-am încumetat să iau cafele gourmet, ustură rău la buzunar. Dar tentația a fost mare și mi-am zis că măcar odată în viață pot încerca și eu aromele indoneziene ale cafelei Kopi Luwak, sau a celei din Sfânta Elena, sau Jamaica Blue Mountain. Mare greșeală, crează dependență. Îmi plac însă mult și mixurile pregătite de domnul Florescu și care se apropie de prețul cafelelor din alte magazine. Cutiile cu etichetele Roxelana, Divin, Magnific conțin amestecuri din soiuri diferite, unele mai tari, altele mai aromate, astfel ca licoarea ce-ajunge în ceașca cafegiului să aibă tot ce-i trebuie. Domnul Florescu e mereu prezent în magazin, se vede că face cu pasiune ceea ce face. E foarte amabil, mereu dornic să povestească câte ceva. E negustor priceput, de multe ori am plecat acasă cu mai multe cumpărături decât intenționasem să fac. Cine vrea să-l cunoască mai bine poate sta cu dânsul la o șuetă sau îi poate citi cartea „Confesiunile unui cafegiu” apărută la editura Humanitas. Eu am citit-o și mi-a plăcut mult că amintește mereu de cel ce i-a fost mentor în ale cafelelor, omul de la care a învățat meserie și căruia pare că i-a dedicat magazinul, Avedis Carabelaian. M-au interesat mai puțin poveștile despre meandrele comerțului socialist și-aș fi dorit mult mai multe povești despre cafele și despre  cafegii armeni și rețetele lor speciale. Dar poate acestea vor fi dezvăluite în următoarea carte „Jurământul unui cafegiu”, pe care se străduiește să o termine. 00