1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="NTLdcBfQ41"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/breb/">Breb</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/breb/embed/#?secret=NTLdcBfQ41" width="600" height="338" title="„Breb” – Ulițarnica" data-secret="NTLdcBfQ41" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2017/07/2017-06-02-0351-Breb.jpg1000662Anul acesta Rusaliile s-au hotărât să ne facă o surpriză plăcută. Și-au dat mâna cu 1 iunie, Ziua Copilului proaspăt declarată sărbătoare națională și, cu o mică punte peste o vineri, ne-a oferit aproape o săptămână de vacanță. Era păcat s-o ratăm stând pe-acasă. Așa c-am plecat într-un colț de țară în care se ajunge mai greu din București, la Breb în Maramureș. Am ales Breb din mai multe motive. Am găsit aici găzduire într-o casă tradițională care mi-a amintit de casa bunicii – la Pensiunea Mărioara.  Am locuit pentru vreo două zile într-o casă de lemn, cu pridvor și cu ștergare pe pereți. Am stat în pod, tropăind pe podele de lemn, ascultând cocoșii, stând cu ochii pe căpșunile, ceapa, salata ce creșteau în grădina de zarzavat. Am fost curioase să vedem ce l-a atras pe prințul Charles al Marii Britanii prin aceste locuri. De ceva timp îl tot urmărim prin țara românească și zău că ne plac gusturile lui. În Breb am găsit trei case pe care le-a luat sub oblăduire. Mai bine zis, pe care Fundația Mihai Eminescu s-a hotărât să le refacă, și să le conserve. Dacă vor ajunge să le deschidă pentru oaspeți, mă abonez. Cu mulți ani în urmă am mai făcut o excursie în Maramureș cu scopul de-a vizita bisericile de lemn declarate monument UNESCO și-a găsi cât mai multe porți tradiționale cu sori și funii ale vieții încrustate pe ele. Anul aceste vroiam să recidivăm. Breb părea locul ideal din care puteam pleca în explorare. Ne-am simțit tare bine în Maramureș. Am întâlnit oameni prietenoși, ospitalieri, dornici de-a sta la taclale. Am văzut copii zdraveni, cu obraji roșii plesnind de sănătate, zbenguindu-se fără griji pe străzile satului. Ne-am tot plimbat prin fânețe în iarba ce ne-ajungea până la brâu. Am lenevit în căpițe de fân proaspăt cosit, inspirând adânc mireasma lui, cât să ne-ajungă pentru un an întreg. De eram mai sportive am fi putut urca până la Creasta Cocoșului, poate chiar pe bicicletă. În Breb pensiunile oferă spre închiriere biciclete pentru doritorii ce vor să străbată drumurile de țară transformate în trasee cicloturistice. Noi nu ne-am încumetat. Ne-am mulțumit să trecem în revistă ulițele satului. Am descoperit și în Breb o veche biserică de lemn și în special cimititul culcușit lângă ea. Am găsit acolo cele mai frumoase cruci ce pot sta la căpătâiul cuiva. M-aș întoarce la Breb oricând. Vara la vremea cositului, toamna când se arămesc pădurile sau iarna când îl acoperă nămeții. Offf, dac-aș găsi o metodă prin care să micșorez distanțele, să pierd cât mai puțin timp cu drumurile … 00