1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="iWCcFaShUL"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/auxerre/">Auxerre</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/auxerre/embed/#?secret=iWCcFaShUL" width="600" height="338" title="„Auxerre” – Ulițarnica" data-secret="iWCcFaShUL" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2017/04/2016-09-24-35-Auxerre.jpg1000662Francezii ne cam trag pe sfoară pe noi, călătorii mai mult sau mai puțin turiști. Asta e cel puțin impresia pe care mi-au lăsat-o hoinărelile de weekend de-a lungul și de-a latul Franței. Pe de o parte promovează serios „nume” arhicunoscute, gen Versailles sau Paris sau Chenonceau, locuri spre care canalizează roiul de lăcuste turistice. Pe de altă parte, țin doar pentru ei destinații cel puțin la fel de frumoase și interesante. Primele par obosite de-atâta hârșâiala, se ofilesc. Ca să nu mai amintesc de puhoiul de lume ce le strivesc de-a dreptul, jumătate de mapamond înghesuit pe câțiva metri pătrați. Celelalte în schimb rămân proaspete, noi, ca scoase din cutie. Rămân un locșor numai bun de savurat în tihnă, ca o carte bună, ca o prăjitură specială. Am adăugat micul orășel Auxerre pe-a doua listă, fără nici o ezitare. Am nimerit în Auxerre întâmplător. Venise vremea să trag o raită prin Burgundia, să văd nițel și bucățica aceasta de lume și, de ce nu, să testez vinurile roșii de aici. Mi-a fost tare greu să construiesc „to do list” -ul, să înghesui în două zile toate locurile în care aș fi vrut să ajung. Poftele erau mari. Aș fi vrut să vizitez Vézelay, Beaune, Cluny, Fontenay, neaparat Dijon. Aș fi hoinărit pe dealuri înțesate cu vii pârguite. Dar pentru că nu m-am îndurat să închiriez o mașină iar timpul era prea scurt a trebuit să renunț la jumătate din dorințe. În schimb am acordat două ore orășelului Auxerre, pentru a-mi umple timpul dintre două trenuri, momită fiind de o fotografie găsită pe internet. De-aș fi știut cât de mult îmi va plăcea, stăteam mai mult. Am ajuns dimineața devreme într-un orășel adormit. Nu era deschis mai nimic. Puținii vizitatori cu hărți în mâini vorbeau toți franțuzește și urmăreau concentrați săgețile de alamă încrustate în piatra trotuarelor. Erau Sur les Traces de Cadet Roussel – pe urmele cadetului Roussel. A fost prima oară când am aflat de această propunere simpatică de a face un tur pietonal prin oraș. Ar fi trebuit să cumpăr o cărticică de la oficiul de turism, ce conținea trasee marcate, plus explicațiile de rigoare pentru toate punctele de interes. Ghid mi-ar fi fost tânărul Roussel – fiu al orașului și protagonist al unui cântecel vechi de pe la 1790, foarte popular în Franța. Din păcate n-am avut plăcerea să fac cunoștință cu cadet Roussel din lipsă de timp și ușă închisă la oficiul de turism. Așa că am colindat pe străduțele medievale după capul meu. Mai că nu m-aș fi oprit. 00