1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="CDyIjppY5w"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/auschwitz-birkenau/">Auschwitz-Birkenau</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/auschwitz-birkenau/embed/#?secret=CDyIjppY5w" width="600" height="338" title="„Auschwitz-Birkenau” – Ulițarnica" data-secret="CDyIjppY5w" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> Partea întâi – Pregătirea Auschwitz nu a fost un singur lagăr, ci un complex format din trei lagăre principale și zeci de sublagăre. Auschwitz I a fost lagărul inițial, Auschwitz II-Birkenau a devenit principalul centru de exterminare, iar Auschwitz III-Monowitz a fost în primul rând un lagăr de muncă forțată legat de industria germană. Lagărul Auschwitz I a fost înființat de Germania nazistă în 1940, în orașul polonez Oświęcim, căruia germanii îi foloseau numele Auschwitz. Primele transporturi importante au fost formate în principal din prizonieri politici polonezi. Au urmat prizonieri de război sovietici, membri ai rezistenței, romi, evrei și alte persoane persecutate de regimul nazist. Pentru lagăr au fost folosite inițial clădirile unei foste cazărmi poloneze. De aceea Auschwitz I arată diferit de imaginea pe care o asociem de obicei cu Auschwitz: aici predomină clădirile solide din cărămidă, dispuse ordonat de-a lungul unor alei. Deasupra intrării a fost montată inscripția Arbeit macht frei – „Munca te face liber”. Cinismul formulei a făcut-o unul dintre simbolurile sistemului concentraționar nazist. Auschwitz I a fost centrul administrativ al complexului. Aici s-au aflat comandamentul SS, închisoarea internă și locurile de execuție. Tot aici s-au făcut în 1941 primele experimente de ucidere în masă cu Zyklon B, asupra prizonierilor de război sovietici și a unor prizonieri polonezi bolnavi. Ulterior a fost amenajată o cameră de gazare și un crematoriu. În 1941, germanii au început construirea unui lagăr mult mai mare la aproximativ trei kilometri, lângă satul Brzezinka. Acesta a devenit Auschwitz II-Birkenau. Birkenau a avut o dublă funcție: lagăr de concentrare și, începând din 1942, principalul centru al exterminării în masă din complexul Auschwitz. Aici imaginea este complet diferită. Complexul se întindea pe aproximativ 175 de hectare și cuprindea peste 300 de barăci și alte clădiri. Multe barăci din lemn au dispărut; au rămas coșurile și fundațiile lor, ceea ce explică aspectul actual al câmpului. În 1943–1944 au funcționat patru mari instalații de exterminare, crematoriile II–V, dotate cu camere de gazare. Imaginea căii ferate care trece prin poarta Birkenau provine mai ales din ultima perioadă a funcționării lagărului. În 1944, linia a fost prelungită în interior, până la o rampă unde soseau trenurile cu deportați. La coborârea din vagoane avea loc selecția. Medicii SS decideau într-un timp foarte scurt cine era considerat apt pentru muncă. Cei selectați pentru muncă deveneau prizonieri ai lagărului. Ceilalți – în special copii, bătrâni, bolnavi și numeroase femei cu copii – erau trimiși direct spre camerele de gazare. Din acest motiv, o mare parte dintre oamenii deportați la Auschwitz nu au primit niciodată număr de prizonier și nu au fost înregistrați individual în evidențele lagărului. Istoricii Muzeului Auschwitz estimează că aproximativ 1,3 milioane de persoane au fost deportate la Auschwitz. Aproximativ 1,1 milioane au fost ucise. Dintre victime, aproximativ: Auschwitz a devenit astfel cel mai mare centru de exterminare al Germaniei naziste. Când Armata Roșie s-a apropiat la sfârșitul anului 1944, SS-ul a început să distrugă dovezile crimelor. Documente au fost arse, iar instalațiile de exterminare de la Birkenau au fost demontate sau aruncate în aer. În ianuarie 1945, aproximativ 56.000 de prizonieri au fost evacuați din complexul Auschwitz și din sublagăre, majoritatea fiind obligați să pornească spre vest în ceea ce au devenit cunoscute drept marșurile morții. Mii au murit pe drum. La 27 ianuarie 1945, trupele sovietice au intrat în Auschwitz și au găsit aproximativ 7.000 de prizonieri rămași în lagăre. În 1947, Polonia a creat muzeul pe teritoriul fostelor lagăre Auschwitz I și Auschwitz II-Birkenau. Din 1979, situl se află în patrimoniul UNESCO. Partea a doua – La ce ar trebui să casc gura Auschwitz I Auschwitz II-Birkenau Partea a treia – Ce a ieșit 00