1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="E9jSz4YLre"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/alburnus-maior/">Alburnus Maior</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/alburnus-maior/embed/#?secret=E9jSz4YLre" width="600" height="338" title="„Alburnus Maior” – Ulițarnica" data-secret="E9jSz4YLre" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2014/06/2014-06-09-34-Roșia-Montană.jpg1000662Am hotărât să facem un ocol la întoarcerea acasă și să vizităm Roșia Montană doar la îndemnul gazdei noastre de la Casa Moțului. Zicea el că-i păcat, dacă tot am venit până aici, să nu urcăm la vechile mine de aur, să vedem acolo ceva istorie a mineritului, pe viu. Nu aveam de făcut un ocol prea mare. Oricum hotărâserăm deja să ne întoarcem acasă prin Abrud și Zlatna, să vedem din gona mașinii și acest colțișor de țară. Până în Roșia Montană trebuia să ieșim din drumul principal 7 km, nu era mult. Iată-ne așadar în centrul vechi al localității bâjbâind după informații. Pe stradă nici țipenie de om. Era lunea Rusaliilor, dar tare mi-e frică că aici toate zilele seamănă între ele de când s-au închis minele. Pe ușa Muzeului Mineritului am găsit un afiș ce anunța închiderea lui încă din 14 ianuarie, lucru pentru care își cereau scuze. Nu zicea nicăieri când se va redeschide. Reclame de-ale societății Gold Corporation erau întinse peste tot. Unele clădiri erau ascunse în spatele plasei de renovare. N-a trebuit să ne învârtim prea mult prin orășel ca să ne dăm seama că pe-aici au trecut tot soiul de oameni. Biserici de diferite confesiuni, case clădite după gusturi românești și străine spun povestea goanei după aur ce-a avut loc în Munții Apuseni în secolele ce-au trecut. Am înțeles mai apoi că o vizită în cimitir ar fi și mai relevantă. În sfârșit un suflet de om. Îl întrebăm unde e intrarea în mina accesibilă turiștilor. Ne spune să coborâm cam un kilometru pe drumul pe care am venit, și vom găsi ce căutăm lângă poliție. Știam de la Casa Moțului că vizitele nu erau garantate. În zilele noastre postindustriale, mai există doar trei angajați ce au grijă de vechea exploatare. Trei ingineri au în sarcină ecologizarea minei (ce-o fi însemnând și asta) și, dacă vor, conduc eventualii gură cască spre galeriile romane. Repet, o fac doar dacă vor, minele nu sunt muzeu, și mă îndoiesc că printre sarcinile de ecologizare intră meseria de ghid. La poarta fostei exploatări, am fost întâmpinate cu bucurie de un alt grup de călători ce dorea să intre în mină. Până să ajungem noi, parlamentaseră serios cu cerberul de la poartă (om simpatic dealtfel) ce nu se lăsa convins să-l cheme pe domnul inginer decât dacă se strângea mai multă lume. Iată că primiseră întăriri. Așteptăm cuminți să mai vină careva dar nu avem noroc. Pe la 11 și jumătate apare și ghidul nostru așa că putem începe vizita. Trecem prin curtea goală, printre clădirile ce poartă încă deasupra ușii stema cu târnăcop și ciocan și ajungem la gura minei. Aici încep și primele explicații. Alburnus Maior, inscripția de deasupra porții e numele roman al Roșiei Montana. E un lucru dovedit. În 1854 au fost descoperite în mina Ohaba-Sfântul Simion din masivul Cârnic, 25 de plăcuțe cerate, în marea lor majoritate contracte comerciale de pe vremea romanilor. Pe una dintre ele se găsește data încheierii contractului – 6 februarie 131 dHr. – și numele localității, Alburnus Maior. Pășim în întunericul din spatele porții și coborâm cele 130 de de trepte spre adâncul pământului. E frig aici iar galeria e iluminată electric. Nu ne rupem gâtul. Ajungem în niște galerii trapezoidale, semn că au fost cioplite milimetru cu milimetru cu târnăcopul și ciocanul. Pe pereți se văd urmele uneltelor. Aur s-a tot găsit în Munții Apuseni de când se perindă oameni pe aici. Se povestește de neamul agatârșilor și de bogățiile lor, se povestește de fabuloasa comorară a dacilor și de prada bogată dusă de Traian la Roma. La început aurul se „culegea” din albia râurilor, nu degeaba numele antic al Arieșului era Aureus. Mai apoi oamenii au început să-l scoată din piatră seacă. Romanii au colonizat zona cu mineri din zona Iliriei, au pus sclavii la muncă și au cărat la Roma tone întregi de aur. După retragerea lor s-a așternut liniștea în minele Roșiei Montana până la venirea maghiarilor care au reluat extracțiile. De pe la anul 1000 și până în zilele noastre se tot scoate aur din piatra Apusenilor. Cea mai simplă metodă de extragere se baza pe foc și apă. Se pregătea un rug mare din lemne în preajma locului unde se bănuia că există aur și i se dădea foc. După ce piatra se încălzea suficient de mult se arunca apă rece pe ea pentru a o face să crape. Apoi era sfărâmată iar aurul era cules dintre rămășițe. Urma lăsată în munte de acest mod de extracție e circulară. Mai apoi oamenii au început să sape galerii în munte. Bolovanii rezultați se cărau în coșuri la suprafață, se sfărmau, pământul era îndepărtat cu apă iar pepitele de aur rămase erau adunate și topite în lingouri. Metoda e aceeași de mii de ani, doar tehnologia a evoluat. Au apărut lacurile artificiale, tăurile, ce adunau peste iarnă apa necesară șteampurilor, un fel de mori de apă ce sfărâmau minereul. La început șteampurile au fost din lemn, mai apoi din fier. Huruitul lor se auzea și ziua și noaptea cât timp era deschis sezonul de minerit, de la 18 martie până la 15 noiembrie, în fiecare an. Exploatarea aurului era o întreprindere mixtă, participa și statul și particularii. Regatele maghiar, apoi cel austriac, apoi cel român pregăteau terenul, făceau lucrările mari și costisitoare iar apoi vindeau sau concesionau pământul unor familii, sau unor asociații de mineri. Aceștia munceau cu mic cu mare și-și căutau șansa de îmbogățire. Copii erau puși și ei la treabă. Se spune că începeau munca în mină pe la opt ani. Greul îl duceau totuși bărbații care săpau în adâncul pământului. Copii, uneori și femeile cărau minereul la șteampuri. Colegii noștri de excursie o căutau pe Fefeleaga lui Agârbiceanu. Ghidul nostru ne spune că au existat o mulțime de Fefelege la Roșia Montană. După venirea comunismului s-a declanșat prăpădul asupra micilor întreprinzători căutători de aur. Cei norocoși au devenit mineri, cei ghinioniști au murit prin închisori. În anii 1970 s-a renunțat la exploatarea aurului în subteran, nu mai dădea rezultate. De-atunci începe și prelucrarea minereului prin cianurare. În anii ce au urmat s-a retezat vârful masivului Cetate, s-a distrus cetatea romană ce se găsea acolo și s-a săpat o groapă urâtă ce poate fi „admirată” oricând. Minereul era dus în Baia de Arieș pentru o primă decantare iar apoi la Baia Mare, pentru cianurarea finală și obținerea lingourilor. După 1989 nimic din ce-a fost făcut în perioada anterioară n-a mai avut vreo valoare. În anul 2006 mina a fost închisă. Acum a apărut Gold Corporation iar spiritele s-au încins din nou sub vraja „ochiului dracului”. Aici, la încrucișarea unor vechi galerii, am aflat toate aceste lucruri. Ghidul nostru era tobă de carte. A scos din buzunarul hainei lui de miner o tăbliță cerată, exact ca cele de pe vremea romanilor și ne-a lăsat să o pipăim, să vedem „tableta” folosită de strămoșii noștri. Ne-a arătat și un mic opaiț folosit pentru iluminare în vremurile de demult. Tot aici au avut loc dezbateri aprinse pro și contra continuării mineritului în Roșia Montană. În fotografia de mai sus vedeți și raportul de forțe. Pe de-o parte era minerul calificat, ce zicea că n-ar fi chiar așa o mare prostie să se continue extragerea aurului, cu condiția să fie făcută în mod responsabil, ca în Suedia și Norvegia, cu respect pentru mediul înconjurător și cu un program paralel care să dezvolte progresiv industria turismului în zonă. În acest fel roșienii ar avea parte de o viață mai bună decât cea pe care o trăiesc în zilele astea. În tabăra adversă eram noi, vizitatorii, care puteam aduce doar argumente învățate din ziare și de la televizor. Nu veniserăm cu lecțiile învățate. După ieșirea la suprafață am luat la rând obiectele rânduite în curte ca într-un mic muzeu. Am început cu pietrele funerare și micile altare romane și am terminat cu șteampurile de lemn și fier. Ghidul nostru ne conduce apoi într-una din clădirile administrative unde ne prezintă o altfel de comoară. O colecție de fotografii realizate de Bazil Roman în perioada interbelică, ce documentează viața aurarilor . Drept să spun m-au lăsat cu gura căscată. Am plecat din Roșia Montană, convinsă că aveam dreptate când am ales tabăra ce se împotrivește exploatării agresive propusă de Gold Corporation. Ar fi mare păcat să se distrugă, definitiv și irevocabil, atâta istorie. Mai sunt multe de povești de spus despre locuri, oameni, fapte. Ar fi păcat să piară și să le căutăm doar în muzee sau în cărțile de istorie. Apusenii sunt mult prea frumoși ca să fie rași de pe fața pământului. 00