1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="Im8vZuihp1"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/achilleion/">Achilleion</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/achilleion/embed/#?secret=Im8vZuihp1" width="600" height="338" title="„Achilleion” – Ulițarnica" data-secret="Im8vZuihp1" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2016/11/2016-08-03-647-coperta.jpg1000662M-am înscris în turul insulei Corfu organizat de o companie de turism, îndeosebi pentru că traseul propus ducea pe la Achilleion. Ar mai fi existat câteva posibilități s-ajung aici, ca de exemplu închirierea unei mașini sau folosirea transportul public local. Dar lenea a fost prea mare de data asta așa c-am înhățat ocazia oferită fără să stau mult pe gânduri. După ce-am văzut ce-aș fi avut de înfruntat dacă plecam singură la drum nu mi-a părut rău deloc. Un drum înfiorător de îngust și aglomerat, pe care se strecurau cu greu mașini, autocare, pietoni, toți claie peste grămadă. Uff, bine c-am scăpat … Palatul, cel de acum, mi-a plăcut dar nu foarte tare. M-am alăturat și eu cârcotașilor care comentau c-ar fi fost cazul să fie mult mai bine îngrijit dacă e să luăm la socoteală încasările din biletele de intrare. O avere, aș zice, palatul era ticsit de vizitatori.  Cel mai mult mi-a plăcut terasa muzelor. Ce plăcut trebuie să fie să stai aici în serile răcoroase de vară, fără să miști un deget, învăluit în miresmele grădinilor, în bâzâit de cicade, cu marea cea albastră unduindu-se în depărtare. „Vreau un palat cu colonade și grădini suspendate, ferit de priviri indiscrete – un palat demn de Ahile, care disprețuia toți muritori și nu se temea de zei.” Aceasta-ar fi fost, se spune, dorința împărătesei Elisabeta de Austria, cunoscută de toată lumea pe numele ei de alint, Sissi, legată de reședința ei de vară din Corfu. Ciudat amestec. Înfumurare împărătească? Un suflet frânt ascuns în spatele unei armuri strălucitoare menită să înșele priviri insistente și supărătoare? Noi, cei de-acum, ce cunoaștem povestea tristă a micii prințese din Bavaria înclinăm pentru a doua variantă. Și nu putem decât să ne gândim cu tristețe la Sissi cea frumoasă, răsfățată de soartă poate, dar care a suferit aproape toată viața ei adultă de depresie, ce se-nfometa, ce prefera să fugă cât mai departe de viața de la curtea austriacă. Corfu i-a fost loc de refugiu. Palatul a fost comandat la un an după ce unicul ei fiu s-a sinucis la Mayerling. Privind statuia lui Ahile murind, pe care se spune că împărăteasa a îndrăgit-o, am înclina să credem c-a fost făcută cu scop de exorcizare a suferinței. Dorința împărătesei a fost materializată de un arhitect italian, Raffaelle Caritto, ce-a ridicat printre chiparoșii din satul corfiot Gastouri, departe de priviri indiscrete, o vilă în stil pompeian. După moartea lui Sissi, vila a fost vândută împăratului Germaniei Wilhelm Al II-lea. Pe vremea lui, Achile cel muribund a fost retrogradat și împins mai în spatele grădinii. În locul lui a apărut un Ahile triumfător, ce duce mai mult cu un luptător arian get-beget. Kaiserul ar fi ordonat săparea unei inscripții pe soclul noii statui care zicea așa: „Această statuie a lui Ahile, fiul lui Peleas, a fost ridicată aici de Wilhelm al germanilor celor puternici, pentru a fi pomenit de cei ce vor urma”. Inscripția a fost ștearsă după terminarea primului război mondial, iar Wilhelm pomenit cât mai rar cu putință. După război, vila a revenit statului grec. Care a avut grijă de ea cum s-a priceput. La un moment dat a funcționat aici un cazinou. Mai apoi a fost folosită pe post de decor în filme cu James Bond. Acum e muzeu, bun public care va să zică, pentru gură cască ca de-alde mine. O tempora o mores ! 00