La începutul lunii iulie Unde merg? m-a dus tocmai în Dolomiți. N-a fost o excursie prea lungă, doar cinci zile, de luni până vineri. Înainte de plecare am avut oareșicare emoții la gândul că va trebui să mărșăluiesc patru zile la rând pe cărări de munte dar cineva de-acolo de sus a aranjat cumva situația trimițându-ne și ceva vreme rea. Luni n-am avut nici o șansă să terminăm traseul din cauza ploii insistente, cu tunete și fulgere. Iar miercuri s-a întâmplat oarecum la fel, de frica ploii ne-am învârtit mai mult cu mașina și mai puțin pe jos. Marți și joi în schimb vremea a ținut cu noi și-am putut urca printre piscurile Dolomiților.
Planul inițial a fost următorul:
Ziua 1, luni: Zborul București – Treviso + închiriat mașini + condus până la cazare + Lacul Sorapis și Refugiul Vandelli
Ziua 2, marți: Passo Falzarego-lacul Limides-Averau-Novolau-Cinque Torri
Ziua 3, miercuri: Toffana (3.244m) și Lagazuoi (2.835m) urcăm cu telecabina la cele doua vârfuri și facem drumeții pe sus.
Ziua 4, joi: Circuit Tre Cime
Ziua 5, vineri: întoarcerea la Treviso + zborul Treviso – București
Dar ceea ce-a ieșit a fost așa:
Ziua 1, luni: Zborul București – Treviso + închiriat mașini + condus până la cazare + plecare pe traseu spre Lacul Sorapis dar abandon total după ce ne-a udat ploaia bine
Ziua 2, marți: Circuit Tre Cime
Ziua 3, miercuri: Lago de Rufiedo + Lago di Braies + Lago di Dobbiaco + Lago di Landro + Cortina d’Ampezzo
Ziua 4, joi: Cinque Torri – Averau – Novolau + Tofana (3.244m) + Passo Falzarego – lacul Limides
Ziua 5, vineri: întoarcerea la Treviso + zborul Treviso – București
Gazda noastră în acea săptămână a fost o pensiune din sătucul Pescul, ce ținea de comuna Selva di Cadore. După cum îi sugera și numele, zona în care ne aflam era Cadore, o regiune istorică din provincia italiană Veneto, aflată la granița cu Tirolul austriac. De fapt, pofta de-a colinda prin Dolomiți mi s-a stârnit pe vremea când colinam pe Großglockner Hochalpenstraße și-i vedeam în zare.
Pescul era foarte liniștit la data vizitei noastre, mă gândesc că abia iarna se animă ceva mai tare având în vedere c-am văzut pârtii de schi și un telescaun în apropierea pensiunii. În rest, doar păduri și pășuni încântătoare, plus un muzeu. De la noi trebuia să mergi cam 3km până la muzeu (am zărit o plăcuță) dar n-am avut timp pentru așa ceva, plecam de-acasă dimineața devreme și ajungeam doar seara. Am fost curioasă să aflu cam ce muzeu ar putea fi găzduit atât de departe de lumea civilizată și am aflat că este vorba de muzeul Vittorio Cazzetta, care adăpostește scheletul celebrului Om din Mondeval, un vânător-culegător din mezolitic ce-a trăit acum 7500 de ani. Nu foarte departe, în Pieve di Cadore, am fi putut vizita și locul de naștere al lui Tiziano Vecellio. Eh … poate data viitoare.
Fii primul care comentează