Dervișii rotitori

Ce simte îndrăgostitul nu simte orișicine.
Iubirea-i astrolabul misterelor divine.

Iubirea dacă vine de-aici sau din cea lume,
spre-aceasta, pân-la urmă, menită-i să ne-ndrume.

Deși despre iubire-am spus tot ce se cuvine,
când o simții, de cele ce-am spus mi-a fost rușine.

Deși numai cuvântul aduce limpezire,
mai limpede-i Iubirea cuprinsâ de-amuțire.

Când pana se grăbește să scrie fără frică,
de-ajunge la Iubire, pe sine se despică.

În fața Ei, rațiunea-i ca-n smârcuri o mârțoagă,
Iubirea-i doar în stare iubirea s-o-nțeteagă.

Vezi, soarele e însuși a soarelui dovadă.
Să nu-și întoarcă fața cel care vrea s-o vadă.

Și umbra dac-ajunge alt martor să devină,
doar Soarele e cel ce-i dă duhului lumină.

Rumi-Harul divin

Există pe lumea asta multe forme în care oamenii au ales să i se adreseze lui Dumnezeu, pentru a-L ruga, pentru a-L îmbuna, pentru a-L cunoaște cu mintea, pentru a-L înțelege cu sufletul. Una dintre ele este poezia mistică, formă de adorare în care maeștrii neîntrecuți au fost marii poeți persani. Iubirea cântată în poemele lor e dorul după contopirea cu Dumnezeu, vinul băut și beția sunt doar calea prin care se obține extazul și cunoașterea directă a Perfecțiunii. Este drumul spre Acasă.

Am făcut cunoștință cu poezia persană și cu simbolurile ei oarecum neașteptat. Am asistat la un spectacol al dervișilor rotitori, în Istanbul, ținut lângă mănăstirea ordinului Mevlevi din Galata. Am preferat să mă gândesc că asist la o altă formă de rugăciune (nu la un spectacol pus în scenă pentru încurajarea turismului), la un adevărat dans ritual Sema, așa cum i-a fost inspirat lui Mevlâna Jalâluddîn Rumi, marele poet și mistic persan, cel ce a fondat acum 700 și ceva de ani ordinul sufit al dervișilor rotitori.

Sufiți au existat și înaintea lui Rumi. Mai mult tolerați de către oficialitățile religioase ale islamului au fost de multe ori persecutați și dați deoparte, ca mai toate curentele religioase care susțin că nu e nevoie de intermediari pentru a te apropia de Dumnezeu. Un sufit e cel ce urmează calea ce-l ajută să se golească de viciile și slăbiciunile omenești pentru a-și însuși calitățile și purtarea plăcute lui Dumnezeu. Un sufit trăiește „în conformitate cu cerințele cunoașterii lui Dumnezeu și, mai ales, în minunata încântare spirituală rezultată din acest mod de viață.”

Gnosticul s-a dezrobit de cele cinci simțuri și de cele șase direcții
Și te face să-ți dai seama ce-i dincolo de ele.

Ceremonia Sema cam asta vrea să reprezinte. Călătoria spirituală a ființei umane, ascensiunea ei prin puterea meditației și a iubirii către  cel Perfect. Dervișii se lasă în mâinile Domnului și încep să se rotească în jurul lor înșiși , până când nu percep altceva decât Unitatea. Cu o mână arătând în sus spre cer și cu alta arătând în jos spre pământ, doresc să împartă oamenilor fiecare fărâmă de iubire pe care o primesc de la Dumnezeu. Doresc să devină o verigă ce leagă Iubitorul de Cel Iubit.

Orice fel de iubire este o punte spre iubirea de Dumnezeu.
Totuși, cel ce nu i-a simțit gustul nu o cunoaște.

Și îmbrăcămintea dervișilor are semnificații anume. Fesul pământiu întruchipează piatra de mormânt, fusta lungă și albă e giulgiul, mantaua neagră e mormântul. La începutul dansului sufitul își lasă mantaua pe podea, semn că se desparte cu totul de sine. Mîinile încrucișate strâns pe piept simbolizează că Dumnezeu e Unul.

Ceremonia începe cu un elogiu adus Profetului Mohamed și a tuturor  Profeților de dinaintea lui. Lăudându-i pe ei Il lăudăm pe Dumnezeu Creatorul. Urmează câteva bătăi de tobă ce simbolizează momentul creației și apoi tânguirea fluierului de trestie – suflul divin ce aduce viață peste tot.

În timpul dansului au loc patru Saluturi – treptele spre perfecțiune ce-i sunt date omului să le urce. Primul Selam (salut) reprezintă acceptarea de către fiecare ființă umană a condiției sale de creatură a lui Dumnezeu. Al doilea Selam reprezintă încântarea omului ce-și dă seama de măreția și puterea lui Dumnezeu, de splendoarea creației sale. Al treilea Selam ne amintește extazul simțit în momentul contopirii cu Dumnezeu, bucuria renunțării la sine și sacrificării  minții pentru iubire. Al patrulea Selam reprezintă întoarcerea credinciosului din călătoria sa spirituală la îndatoririle sale de zi cu zi, după modelul Profetului care, după ce a atins tronul lui Allah s-a întors să arate și altora Calea.

Ceremonia se încheie prin recitarea unor sure din Coran și prin același salut cu mâinile încrucișate ce simbolizează unitatea lui Dumnezeu. Dervișii se retrag apoi în chiliile lor pentru a-și continua meditația.

Cam așa s-a desfășurat și Sema la care am asistat eu. Dacă a atins cineva extazul mistic atunci sau nu, numai Dumnezeu știe. Pentru mine însă a fost o poartă deschisă spre o lume necunoscută, bogată și care , sunt sigură, m-ar îmbogăți și pe mine dacă aș avea răbdarea și curiozitatea de-a o descoperi. Este un drum deschis spre poeziile lui Rumi, Omar Khayam, Baba Taher, Saadi, marii poeți persani , o lume ce se îndepărtează tot mai mult de noi datorită politicilor nefericite a zilelor noastre.

+3

0