Kyoto – vineri, 20 aprilie pe la ora cinci seara. O zi plină se apropia de sfârșit, dar eu n-aveam nici un chef s-o las să se termine atât de repede. Ieșisem de la spectacolul cu gheișe și autocarul ne ducea în Gion, pentru a-i recupera pe cei ce trăsesere chiulul de la spectacol. Urma să ne mai tragem sufletul nițel iar apoi să mergem cu toții la cină. Dar drăcușorii mei călători îmi tropăiau zor nevoie mare pe umeri și-mi tot strigau în urechi c-acum ar fi momentul să trag o raită prin Higashiyama, cartierul de est al Kyoto-ului. A fost imposibil să-i ignor. Așa că am abandonat grupul și-am pornit-o voinicește la drum. Cină mai găseam și-acasă, străduțe ca prin Kyoto, nu.
Am lăsat în stânga Yasaka Jinja și m-am afundat pe ulicioarele înguste și pitorești ale cartierului Higashiyama. Intenția mea era să vizitez și templul Kiyomizudera – Templul Apei Pure – aflat sus pe deal și care, citisem eu, oferă o frumoasă priveliște asupra orașului de pe o terasă nemaipomenită. Din păcate, în perioada asta a anului templele de închid devreme. Am ajuns în fața porților lui Kiyomizudera pe la șase și jumătate și acolo am rămas. Bariera era deja pusă la intrare iar omuleții responsabili cu paza zoreau nevoie mare vizitatorii să părăsească incinta templului. Asta e, m-am învârtit și eu puțin prin jurul porților și apoi am făcut cale întoarsă.
Higashiyama se laudă c-ar fi cel mai pitoresc cartier din Kyoto, locul în care călătorul poate descoperi cu siguranță farmecul vechi al orașului. N-am cum să cârcoresc împotriva acestei pretenții. M-am învârtit în neștire pe străduțe înguste, flancate de case vechi de lemn, am intrat în nenumărate magazinașe pline de ceramică, dulciuri, suveniruri și câte și mai câte. Din păcate pentru mine magazinașele s-au închis și ele prea devreme. Dar farmecul cartierului a sporit parcă după ce puzderia de lume s-a retras și i-a lăsat străzile goale.
Ce frumos trebuie să fie aici în martie, în perioada festivalului Hanatoro când, se spune, parcurile sunt bătucite cu cireși înfloriți iar străzile sunt luminate de mii de lampadare așezate direct pe pavaj, de-a lungul lor.
Ei, … pe data viitoare.
Superbe poze! … mă plimb odată cu tine și-ți admir avântul de călător neastâmpărat! Acum înțeleg unde dispăreai tot timpul!
Minunat! Superb! Si poze si istorisiri!
Pentru dor de ducă