My Uncle Napoleon de Iraj Pezeshkzad a primit din partea mea ★ Iraj Pezeshkzad parcă l-ar fi citit pe Caragiale al nostru înainte de-al inventa pe Unchiul Napoleon. Am regăsit în această carte aceeași ironie dulce-amară, aceleași personaje câteodată grotești, câteodată înduioșătoare ce semănau cu de-alde Dandanache și Trahanache. Nu de puține ori m-a pufnit râsul citind cartea. Unchiul meu Napoleon este un roman foarte îndrăgit în Iran. A fost publicat în Teheran în anul 1973, iar în 1976 a fost adaptat pentru televiziune într-un serial ce-a avut și el un mare succes. După revoluția islamică a fost interzis dar nu abandonat, a trecut doar underground.  Povestea se desfășoară în timpul…

Paradoxal, m-am împăcat mult mai greu cu cărțile lui Haruki Murakami decât cu cele ale lui Yasunari Kawabata. În mod normal n-ar fi trebuit să fie deloc așa, autorul acesta fiind mai puțin „japonez”, drept urmare mai apropiat de stilul europeano-american cu care suntem obișnuiți. În plus, mie uneia îmi plac poveștile, oricât de aiurite și fantastice ar fi ele, atâta timp cât pot savura modul în care au fost scrise și în măsura în care pot da un sens celor citite, hai fie, îmi pot crea propria poveste plecând de la cele citite. De data asta mi-a fost mai greu. Până pe la jumătatea cărților, toate au fost bune și frumoase. Povestea…

Jinduiesc de ceva vreme să ajung în Japonia. Am tot amânat călătoria pentru că … e prea departe, … e prea scump, … e o lume mult prea diferită de-a mea și cine știe cât o să bâjbâi eu pe-acolo pierzând o groază de timp aiurea ( din prețioasele clipe de concediu ) „lost in translation”.  Anul acesta însă mi-am luat inima în dinți și m-am înscris într-o excursie. Acum trebuie doar să aștept primăvara și să sper că totul va merge șnur în plănuita și mult-dorita călătorie. Până la vremea cireșilor înfloriți însă, m-am apucat conștiincioasă de lecturi japoneze, har Domnului am de unde alege. Planul de bătaie la care…

Să nu mă părăsești de Kazuo Ishiguro A primit ⭐⭐⭐★★ Cred că în această carte autorul a făcut o greșeală de calculație. Subiectul  pe care-l propune spre analiză este foarte interesant și frumos – modul în care alegem să ne trăim viața. Cartea parcă ne strigă în față, Hello aveți o viață scurtă, trăiți-o cu înțelepciune !!! Ne averizează despre inevitabilele „restricții” ale rolului pe care musai trebuie să-l interpretăm fiecare dintre noi, ne îndeamnă să fim atenți la influențele pe care le acceptăm când e vorba să pornim la drum: de lucrurile pe care le-am învățat în copilărie, de idealurile la care visăm, de prieteniile pe care le facem, de mediul în care…

Nocturne. Cinci poveşti despre muzică şi amurg de Kazuo Ishiguro care a primit de la mine  ⭐⭐⭐⭐★ În această cărticică sunt strânse laolaltă cinci povestioare despre legături matrimoniale ce-au ajuns să se destrame. Întâmplător, toate personajele masculine sunt muzicieni care ne povestesc necazurile lor și ale altora în „nocturne” pline de sensibilitate și înțelegere. În fond poveștile sunt triste, însă Kazuo Ishiguro îndulcește lunile de fiere ale lui Pascal Brucker cu o grămadă de borcane cu miere. Poveștile sunt foarte amuzante, ironice, nu îți vine deloc să verși o lacrimă pentru necazurile personajelor, dimpotrivă, pufnești în râs. E o plăcere să le citești. Când era gata să-nchidă, am zis „Te iubesc”,…

Amintirea palidă a munților de Kazuo Ishiguro A primit de la mine ⭐⭐⭐⭐★ cu toate că mi-a lăsat ditamai bolovanul pe suflet. La fel ca în majoritatea cărților lui Kazuo Ishiguro, numai jumătate din poveste se citește de pe hârtie, cealaltă jumătate e ascunsă printre rânduri, e doar sugerată cu multă delicatețe. Până să ajung la ultimele pagini ale cărții am avut impresia că citesc povestea melancolică a lui Etsuko despre amintiri de demult, din vara pe care a petrecut-o împreună cu Sachiko și fiica acesteia, Mariko, în Japonia. Etsuko, cea care ne împărtășește amintirile ei, se aproprie de apusul vieții. Trăiește acum singură în Anglia, este văduva unui englez cu care are…

Uriasul ingropat de Kazuo Ishiguro A primit de la mine  ⭐⭐⭐⭐★ Aceasta este ultima carte pe care a scris-o Kazuo Ishiguro ( deocamdată ). Unii critici sunt de părere ca e un experiment îndrăzneț și nu prea reușit, alții sunt mai îngăduitori. Mie mi-a plăcut povestea aceasta ce vine dintr-un ev mediu îndepărtat și nebulos al unei Anglii ce încă nu era Anglia. Ce era doar un tărâm al britonilor ce jeleau moartea regelui Arthur, cel cu Masa Rotundă, ce încercau să reziste invaziilor anglo-saxonilor. O lume în care dragonii și căpcăunii trăiau printre oameni, în care vrăjitorii mai puteau arunca farmece asupra  lumii, iar cavalerii neînfricați încă mai îndrăzneau să ducă la…

Un artist al lumii trecătoare de Kazuo Ishiguro A primit de la mine ⭐⭐⭐⭐★ ( de fapt + încă o jumătate ) A fost o carte care mi-a mers la inimă din pricina povestitorului, Ono Masuji, un bătrân pictor pensionar, arist al lumii trecătoare. De data aceasta, povestea se petrece în Japonia, nu mult după terminarea războiului, pe vremea ocupației americane. Ono fusese la viața lui un pictor talentat și renumit, ce și-a început cariera imortalizând lumea trecătoare a gheișelor, subiect la care a renunțat după ce l-a cuprins un avântul patriotic și revoluționar. De-acum înainte a făcut doar opere de artă care să-i înflăcăreze pe compatrioții săi în lupta pentru cucerirea lumii.…

Rămăşiţele zilei de Kazuo Ishiguro Ce-a primit de la mine ⭐⭐⭐⭐⭐ pentru a doua oară. Am mai citit cartea acum câțiva ani, după ce i-am văzut pe  Anthony Hopkins și Emma Thompson pe post de Stevens și Miss Kenton în filmul cu același nume. Filmul ca filmul, cartea însă mi-a plăcut mult mai mult, și acum ca și atunci. Mi-a plăcut subtilitatea, delicatețea cu care ne-au fost dezvăluite întâmplări din ce în ce mai complicate, atât cele din viața personajelor cât și cele ale societății în care trăiau. Am aflat povești de dinaintea celui de-al doilea război mondial când încă se trăgeau tot felul de sfori diplomatice și când nu era încă decisă calea pe care o va…

Pe când mă pregăteam să plec în Japonia n-am avut deloc intenția să citesc atâtea cărți de Kazuo Ishiguro – autor englez totuși, cu tot numele lui nipon – ci doar pe cele care se încadrau în planul inițial, de pregătire a viitoarei excursii în Japonia, așadar cărți cu subiect „japonez”. Dar nu mi-a ieșit pasiența, pentru că … ( pe cine să dau vina oare ? ) lui Bookster.ro i-a luat aproape o săptămână până să-mi aducă Un artist al lumii trecătoare. Iar eu, fiind în pană de lectură în acel moment, am scotocit prin bibliotecă și-am descoperit alte două cărți de același autor, pe care am hotărât să le (re)citesc, așa…

Inima inimii de António Lobo Antunes A primit in partea mea ⭐⭐⭐⭐⭐ pentru că m-a vrăjit definitiv și irevocabil. În portugheză cartea se numește Libro de Cronicas, titlu mult mai sugestiv, și adună în ea cele mai reușite cronici pe care Antonio Lobo Antunes le-a publicat în ziarul O Publico timp de cinci ani, începând cu anul 1993. Sunt povestiri scurte, de 2-3 pagini, ce se citesc foarte ușor. Sunt istorii despre oameni obișnuiți, despre bunici, mătuși, copii, părinți. Sunt „fotografii ale clipei”, duioase, pline de umor, nostalgice, cu siguranță nițel autobiografice, spuse cu o savoare aparte. Majoritatea întâmplărilor se desfășoară în Lisabona, în special prin cartierul Benfica – locul de baștină…